Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 564/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr. 564 /2008
Ședința publică din data de 4 martie 2008
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 2: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 3: Adriana Iluț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - împotriva sentinței civile nr. 3823 din 17.12.2007 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul cu nr. unic -, în contradictoriu cu intimații: DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ, intimata-debitoare SC SRL VIȘEU DE, intimat-lichidator judiciar SC SRL, având ca obiect închiderea procedurii insolvenței.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare s-a realizat în conformitate cu disp. art. 8 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, prin publicarea citației în Buletinul procedurilor de insolvență nr.660 din 21.02.2008.
Recurenta este scutită de plata taxelor judiciare în conformitate cu prevederile art. 17 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, coroborat cu prevederile art. 86 din nr.OUG 51/1998 aprobată și modificată prin Legea nr. 409/2001.
S-a prezentat referatul cauzei, după care instanța constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit disp. art. 242 alin 2. civ.
Instanța în lipsa vreunei cereri prealabile a părților, constată recursul în stare de judecată și lasă cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.3823 din 17 decembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, privind procedura insolvenței debitoarei SC SRL VIȘEU DE judecătorul sindic a aprobat raportul final înaintat de lichidatorul judiciar și a dispus închiderea procedurii insolvenței privind pe debitoare și radierea acesteia din evidențele Oficiului Registrului de pe lângă Tribunalul Maramureș, în baza art. 131 raportat la art. 135 și art. 136 din Legea nr. 85/2006 întrucât așa cum rezultă din conținutul raportului final întocmit de lichidatorul judiciar în patrimoniul debitoarei nu mai există sume de bani care ar putea fi utilizate pentru acoperirea creanțelor creditorilor și nici alte bunuri care să poată să fie valorificate așa încât nu se mai justifică continuarea procedurii și grevarea acesteia cu cheltuieli din fondul de lichidare.
S-a mai reținut că împotriva raportului final nu au fost formulate obiecțiuni și prin sentința civilă nr. 2075/9 iulie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureșa fost admisă acțiunea având ca obiect angajarea răspunderii patrimoniale a administratorilor statutari ai societății, acțiune promovată de lichidatorul judiciar, prin care au fost obligați să suporte cu averea proprie pasivul societății insolvente până la concurența sumei de 102.539,45 lei.
Împotriva sentinței a formulat recurs în termenul legal creditoarea AVAS B care a solicitat modificarea acesteia, în sensul respingerii cererii lichidatorului judiciar de închidere a procedurii și să se dispună ca închiderea procedurii de faliment față de debitoare să fie efectuată după executarea silită de către lichidatorul judiciar a averii foștilor administratori statutari ai debitoarei.
În motivarea recursului, se susține că hotărârea este netemeinică și nelegală fiind dată cu aplicarea greșită a legii deoarece prin închiderea procedurii anterior desemnării unui executor judecătoresc care să execute silit patrimoniul persoanelor culpabile de ajungerea societății în insolvență creditorii sunt puși în imposibilitate de a-și valorifica drepturile obținute împotriva acestor persoane neavând posibilitatea legală să le execute silit în mod individual.
Procedura de instituire a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere este parte componentă a procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 și sumele recuperate în urma punerii în executare a hotărârilor pronunțate de judecătorul sindic sunt destinate acoperirii pasivului.
Din conținutul dispozițiilor prevăzute de art. 140 -142 din Legea nr. 85/2006 rezultă că lichidatorul judiciar are obligația să pună în executare titlurile de creanță pe care debitorul le are față de debitorii săi.
Examinând recursul, Curtea de apel constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
În speță, prin raportul final efectuat de lichidatorul judiciar desemnat în procedura insolvenței debitoarei înregistrat la data de 1 octombrie 2007 s-a solicitat închiderea procedurii față de debitoare arătându-se că în patrimoniul acesteia nu mai există active și nici un bun care să poată fi valorificat în vederea acoperirii cel puțin parțiale a cheltuielilor aferente procedurii.
Prin sentința civilă nr. 2075/9 iulie 2007 fost admisă cererea lichidatorului judiciar pentru angajarea răspunderii patrimoniale față de administratorul societății debitoare, pentru plata pasivului acesteia.
Împotriva raportului final nici unul dintre creditori nu a uzat de posibilitățile conferite de textul art. 129 din Legea insolvenței de a formula obiecțiuni împotriva acesteia așa încât judecătorul sindic a aprobat acest raport final și a constatat incidente cauzei prevederile art. 131 din Legea nr. 85/2006 dispunând închiderea procedurii.
Problema de drept invocată în conținutul recursului de creditoarea de față este aceea de a știi dacă închiderea procedurii falimentului debitoarei poate fi dispusă înainte de executarea silită a hotărârii privind angajarea răspunderii instituită de prevederile art. 138 alin (1) din legea insolvenței și care a fost stabilită anterior prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
Potrivit art. 142 alin (1) din Legea nr. 85/2006 executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin (1) se efectuează de către executorul judecătoresc conform Codului d e procedură civilă.
Aliniatul (2) al textului stabilește că după închiderea procedurii sarcina repartizării sumelor provenite din executarea silită a persoanelor vinovate de cauzarea insolvenței nu revine lichidatorului, ci executorului judecătoresc, deoarece după închiderea procedurii lichidatorul este descărcat de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditor, titular de garanții, acționari sau asociați, aspect de rezultă cu claritate din dispozițiile înscrise prin art. 136 din lege.
La o analiză sumară a textului legal citat s-ar putea trage concluzia că există o contradicție între închiderea procedurii și distribuirea sumelor rezultate din executarea silită a patrimoniului persoanelor responsabile de insolvența debitorului deoarece după închiderea procedurii, sumele intră în averea debitorului și sunt destinate în caz de faliment acoperirii pasivului acestuia după cum prevăd dispozițiile art. 140 din lege, ceea ce ar putea duce la concluzia că această acoperire a pasivului nu s-ar putea realiza decât în cadrul procedurii, nu și după închiderea acesteia.
De altfel, această teză este împărtășită și invocată de către recurentă.
O asemenea concluzie însă nu poate fi primită deoarece prin art. 142 alin (2) din lege legiuitorul a transferat această obligație executorului judecătoresc căruia îi revine responsabilitatea de a proceda la repartizarea sumelor în conformitate cu prevederile Legii în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator chiar și după închiderea procedurii falimentului. Această obligație a lichidatorului nu este de natură să intre în contradicție cu prevederile art. 136 din lege deoarece prin obligația instituită de art. 142 din Legea nr. 85/2006 s-a urmărit asigurarea finalizării acestei etape, desigur cu respectarea prevederilor legale speciale privind efectuarea plăților.
După cum rezultă din conținutul prevederilor art. 142 ale Legii, nu s-a instituit în sarcina judecătorului sindic, obligația ca, anterior închiderii procedurii să fie desemnat un executor judecătoresc deoarece hotărârea pronunțată de către judecătorul sindic prin care s-a admis acțiunea în răspundere patrimonială, constituie titlul executoriu și ca atare aceasta urmează a fi pusă în executare conform prevederilor Codului d e procedură civilă, la care face trimitere însăși textul legal menționat anterior. Ca atare, legiuitorul a înțeles să transfere în sarcina executorului judecătoresc obligația de a acoperi pasivul debitorului prin repartizarea sumelor obținute din executarea silită în baza tabelului definitiv consolidat pus la dispoziție de către lichidator. Această obligație a lichidatorului nu reprezintă altceva decât o măsură cu caracter administrativ menită să asigure încheierea etapei privind efectuarea plății datoriilor.
De aceea, în considerarea celor arătate, se apreciază că judecătorul sindic în mod legal a aprobat raportul final și a dispus închiderea procedurii falimentului așa încât motivele invocate de creditoarea recurentă sunt nefondate și urmează a fi respins ca nefondat recursul în temeiul dispozițiilor art. 312 alin (1) Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva sentinței civile nr. 3823 din 17.12.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 4 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
2 ex./7.03.2008
Jud.fond.-
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu, Adriana Iluț
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
