Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 572/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 572
Ședința publică de la 13 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cremenițchi Radu
JUDECĂTOR 2: Șfabu Traian
JUDECĂTOR 3: Miler Iulia
GREFIER: - -
Pe rol fiind pronunțarea în recursul introdus de " " B - prin CABINET AV., - prin CABINET AV. în contradictoriu cu intimat " " ( FOSTĂ " CO " B ) și lichidator CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ, având ca obiect procedura insolvenței, împotriva sentinței comerciale numărul 109/S din 11 martie 2008 Tribunalului Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- dezbaterile în recurs au avut loc în ședința publică din 3 2008, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărîre;
- la solicitarea formulată de apărătorul recurenților de a se amîna pronunțarea pentru a depune la dosar note de concluzii scrise, instanța a amînat pronunțarea la 10 2008, cînd, din lipsă de timp pentru deliberări, a amînat pronunțarea pentru azi, 13 2008.
În termenul de pronunțare apărătorul recurenților a depus la dosar note de concluzii scrise, după care
INSTANȚA
Asupra recursului comercial d e față;
Prin sentința comercială nr. 109/S/11.03.2008 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic s-a hotărât:
Admite cererea lichidatorului judiciar Cabinet individual de insolvență, cu sediul social declarat în mun. I, B-dul. - nr. 13, --A, etaj 1,. 2, jud. I în contradictoriu cu debitoarea "" (fostă SC CO SRL B), cu sediul social în com., jud. I, înregistrată în registrul comerțului sub nr. J-, fost J-, cod de identificare fiscală -, și cu pârâții "", cu sediul în mun. B,-, înregistrată în registrul comerțului sub nr. J -, cod de identificare fiscală R - și, domiciliată în mun. B, Calea Națională nr. 69, - scara C,. 8, jud.
Dispune anularea următoarelor tranzacții:
1. contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 20.12.2003 între debitoarea " CO" B (în prezent sub denumirea "" ) și pârâta "", cu sediul în mun. B,-, înregistrată în registrul comerțului sub nr. J -, cod de identificare fiscală R -, înregistrat la debitoare sub nr. 57/20.12.2003 și la pârâtă sub nr. 115/20.12.2003, având ca obiect "investiția în curs de execuție situată în-, B", în baza căruia a fost întocmită factura fiscală seria - - nr. -/20.12.2003, pe care o anulează;
2. contractul de vânzare-cumpărare autentificat la data de 06.11.2003 sub nr. 6459 de către BNP B, încheiat între debitoarea " CO" B (în prezent sub denumirea "" ) și pârâta "", cu sediul în mun. B,-, înregistrată în registrul comerțului sub nr. J -, cod de identificare fiscală R -, având ca obiect suprafața de 1.728 mp teren situat în mun. B,-, în baza căruia a fost întocmită factura fiscală seria - - nr. -/06.11.2003, pe care o anulează;
3. contractul de vânzare-cumpărare autentificat la data de 28.04.2004 sub nr. 2338 de către BNP B, încheiat între debitoarea " CO" B (în prezent sub denumirea "" ) și pârâta, domiciliată în mun. B, Calea Națională nr. 69, - scara C,. 8, jud. B, având ca obiect suprafața de 5.446 mp teren situat în com., județul B, în baza căruia a fost întocmită factura fiscală seria - - nr. -/12.04.2004, pe care o anulează;
4. contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 01.04.2004 între debitoarea " CO" B (în prezent sub denumirea "" ) și pârâta "", cu sediul în mun. B,-, înregistrată în registrul comerțului sub nr. J -, cod de identificare fiscală R -, având ca obiect "autoutilitara R 8135 nr. de identificare 22625", materializat în factura fiscală seria - - nr. -/01.04.2004, pe care o anulează.
Dispune repunerea părților în situația anterioară, prin returnarea bunurilor înstrăinate în patrimoniul debitoarei falite, în condițiile art. 83 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
În fapt, debitoarea pârâtă "" a fost înființată în anul 1993, sub denumirea de SC Co SRL, cu sediul în mun. B, B-dul. - nr. 39, jud. B, având număr de înmatriculare J -, acordat la data de 16.04.1993. În baza cererii de mențiuni nr. 378 din data de 27.07.1998, s-a menționat în registrul comerțului cesionarea tuturor părților sociale către, care a devenit astfel asociat unic, preluând de la aceeași dată și funcția de administrator.
Pârâta "" cu sediul în mun. B,-, înregistrată în registrul comerțului sub nr. J -, cod de identificare fiscală R -, are încă de la înființare ca unic asociat și administrator pe pârâta, domiciliată în mun. B, Calea Națională nr. 69, - scara C,. 8, jud. B, soția fostului administrator al debitoarei,.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la data de 06.11.2003 sub nr. 6459 de către BNP B, încheiat între debitoarea " CO" B (în prezent sub denumirea "" ) și pârâta "", a fost înstrăinată suprafața de 1.728 mp teren situat în mun. B,-, fiind întocmită factura fiscală seria - - nr. -/06.11.2003, pentru suma de 30.000.000 lei vechi, preț achitat integral la data perfectării actului, potrivit mențiunilor inserate în cuprinsul său.
Prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat sub semnătură privată la data de 20.12.2003 între debitoarea " CO" B (în prezent sub denumirea "" ) și pârâta "", înregistrat la debitoare sub nr. 57/20.12.2003 și la pârâtă sub nr. 115/20.12.2003, s-a înstrăinat imobilul denumit "investiție în curs de execuție situată în-, B", în baza căruia a fost întocmită factura fiscală seria - - nr. -/20.12.2003, pentru suma de 210.000.000 lei vechi, din care 50.000.000 lei vechi urmau să fie achitați la preluarea spațiului, restul de 160.000.000 lei urmând a fi achitați în termen de 10 luni, dar nu mai târziu de 31.10.2004. Potrivit raportului întocmit de către lichidatorul judiciar pe baza documentelor contabile
Prin contractul de vânzare-cumpărare consensual încheiat la data de 01.04.2004 între debitoarea " CO" B (în prezent sub denumirea "" ) și pârâta "", materializat în factura fiscală seria - - nr. -/01.04.2004, s-a înstrăinat autoutilitara R 8135 nr. de identificare 22625", pentru suma de 2.380.000 lei vechi.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la data de 28.04.2004 sub nr. 2338 de către BNP B, încheiat între debitoarea " CO" B (în prezent sub denumirea "" ) și pârâta, domiciliată în mun. B, Calea Națională nr. 69, - scara C,. 8, jud. B, s-a înstrăinat suprafața de 5.446 mp teren situat în com., județul B, pentru suma de 27.000.000 lei vechi, preț achitat integral la data perfectării actului, potrivit mențiunilor inserate în cuprinsul său, fiind întocmită factura fiscală seria - - nr. -/12.04.2004.
Potrivit cererii de mențiuni nr. 11225 din data de 17.05.2004, în baza actului adițional și contractului de cesiune autentificate de BNP sub nr. 2774/17.05.2004, s-a menționat în Registrul comerțului cesionarea tuturor părților sociale de către asociatul unic către actualul asociat unic, care a preluat de la aceeași dată și funcția de administrator, societatea schimbându-și denumirea în "", obiectul de activitate, precum și sediul social, din mun. B, B-dul. - nr. 39, jud. B, unde avea număr de înmatriculare J -, în com., jud. I, fiind înregistrată în registrul comerțului sub nr. J-, cu cod de identificare fiscală -.
Potrivit procesului-verbal de control întocmit de către Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului B - Direcția controlului fiscal B, la data de 26 aprilie 2004, în urma analizării modului de înregistrare a agentului economic " CO" B la organele fiscale, au fost identificate datorii ale debitoarei la bugetul de stat reprezentând TVA pentru perioada 01.01.1999-29.02.2004, contribuție la fondul special de solidaritate pentru persoanele cu handicap pentru perioada ianuarie 1999-decembrie 2002, impozit pe venitul din salarii pentru perioada august 1999-februarie 2004, impozit pe profit pentru perioada august 1999-decembrie 2002, impozit pe venitul microîntreprinderilor pentru perioada ianuarie 2003-decembrie 2003, impozit pentru susținerea învățământului pentru perioada septembrie 1999-decembrie 2001, la bugetul asigurărilor sociale de stat și la bugetul asigurărilor de sănătate pentru perioada 01.06.2002-29.02.2004, datorii pentru care au fost calculate în continuare dobânzi și penalități, potrivit legislației fiscale, acumulându-se suma totală de 302.821 lei cu care creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului I s-a înscris în tabelul creditorilor debitoarei, ca urmare a preluării creanței Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului
În drept, instanța reține că potrivit art. 2 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, scopul acestui act normativ este "instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență", iar "insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienta fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile".
Potrivit dispozițiilor art. 79 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, "Administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.", iar art. 85 alin. (3) prevede că "Dacă sunt îndeplinite condițiile art. 79 și 80, se instituie o prezumție relativă de frauda în dauna creditorilor. Prezumția poate fi răsturnată de către debitor. Ea nu se extinde la terțul dobânditor sau subdobânditor." iar alin. (4) că "Prezumția de frauda se păstrează și în cazul în care, prin abuz de drepturi procesuale, debitorul a întârziat momentul deschiderii procedurii pentru a expira termenele la care se referă art. 79 și 80."
Astfel, având în vedere datoriile debitoarei, înregistrate exclusiv în perioada anterioară cesionării tuturor părților sociale de către asociatul unic către actualul asociat unic, la data de 17.05.2004, precum și data încheierii actelor a căror anulare se solicită prin prezenta acțiune, 06.11.2003, 20.12.2003, 01.04.2004 și 28.04.2004, față de prețurile la care activele au fost înstrăinate și de calitatea de soți a administratorilor celor două societăți implicate, instanța apreciază că nu există nicio îndoială cu privire la faptul că aceste acte au fost încheiate în dauna drepturilor creditorilor Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului I și În aceste condiții devine aplicabilă prezumția de fraudă a creditorilor instituită de alin. 3 al art. 85, prezumție susținută de înscrisurile contabile depuse la dosar, din care rezultă fie că prețul a fost încasat doar parțial (contractul de vânzare-cumpărare încheiat sub semnătură privată la data de 20.12.2003 între debitoarea " CO" B (în prezent sub denumirea "" ) și pârâta "", înregistrat la debitoare sub nr. 57/20.12.2003 și la pârâtă sub nr. 115/20.12.2003), fie că imediat după încasarea prețului acesta era încasat pe bază de dispoziții de plată de către administratorul în zilele următoare înregistrării încasării în actele contabile (potrivit raportului întocmit și înscrisurilor atașate, filele 190-215, vol. I).
Astfel, instanța apreciază că înstrăinarea activelor societății " CO" B (în prezent sub denumirea "" ) în perioada a 6 luni anterioare cesiunii părților sociale, către o societate al cărui asociat unic și administrator era soția administratorului societății vânzătoare, respectiv către soția sa, în mod direct, în condițiile în care societatea vânzătoare înregistra deja creanțe semnificative către bugetul de stat și bugetele de asigurări sociale de stat și de sănătate, cunoscute de către administratorul său (astfel cum rezultă în mod evident din actul adițional și contractul de cesiune autentificate de BNP sub nr. 2774/17.05.2004, în cuprinsul căruia se menționează procesul-verbal al corpului de control efectuat în mai 2004 - fila 162, vol. I), au fost făcute cu scopul de a sustrage aceste bunuri gajului general al creditorilor societății și de a păstra bunurile, utilizând totodată și contravaloarea acestora, motiv pentru care reține frauda concurentă a cocontractanților.
Instanța nu poate reține susținerile pârâtei "", prin administratorul său, întrucât în mare parte acestea sunt absolut neverosimile chiar și pentru un observator rezonabil, atunci când susține că ar fi aflat de vânzarea terenului arabil situat în extravilanul comunei, jud. B apelând la o societate imobiliară, or când face vorbire despre negocierea prețurilor de achiziție etc. Chiar din modul în care pârâta își expune poziția în întâmpinare rezultă înțelegerea celor doi pârâți soți de a lichida patrimoniul debitoarei anterior cesionării părților sociale.
De asemenea, și modalitatea aleasă pentru cesiune, către o persoană dintr-un alt județ, cu schimbarea denumirii și sediului social, relevă intenția părților de a sustrage de la orice eventuală urmărire patrimonială a activelor.
În privința prețurilor, instanța nu poate reține apărările aceleiași pârâte, întrucât atât expertiza efectuată cât și adeverința depusă de la AG. Imobiliar sunt, în mod evident, pro causa, demonstrând, încă odată, intenția părților de fraudă, acestea nefiind de natură să înlăture prezumția de fraudă instituită și susținută de toate celelalte înscrisuri administrate în cauză.
Instanța nu poate reține nici excepția prevăzută de dispozițiile art. 82, pe de o parte întrucât excepția se referă strict la transferurile patrimoniale, nu și la actele frauduloase, iar pe de altă parte întrucât analizând activitatea debitoarei, astfel cum rezultă din actele contabile, acestea nu se încadrează în activitatea sa curentă, fiind singurele acte prin care se transferă proprietatea asupra activelor debitoarei.
Chiar dacă susținerea pârâtei în sensul că activele au fost înstrăinate pentru achitarea unor datorii curente ar putea părea viabilă, instanța nu o poate reține în condițiile în care s-a dovedit că prețul a fost folosit de către administratorul societății debitoare, iar existența unor datorii mai mari decât valoarea activelor îi impunea acestuia să se supună procedurii insolvenței.
Față de aceste considerente, va fi admisă cererea lichidatorului judiciar și vor fi anulate tranzacțiile încheiate, precum și facturile întocmite în baza acestora, dispunându-se repunerea părților în situația anterioară, prin returnarea bunurilor înstrăinate în patrimoniul debitoarei falite, în condițiile art. 83 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs "" B și, considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului se susține că:
Vânzările efectuate de către " CO" nu au avut drept scop fraudarea intereselor creditorilor având în vedere următoarele:
Pe de o parte, vânzările " CO" s-au efectuat într-o perioadă în care aceasta încă desfășura activitate așa cum rezultă din evidențele contabile ale acestei societăți.
Pe de altă parte, "" și recurenta a fost de bună-credință la momentul achiziționării acestor bunuri - chiar dacă administrator la " CO" era soțul acesteia, achitând prețul real efectiv așa cum rezultă din actele pe care le-a depus la dosar - adeverințe privind prețurile în zonă la momentul vânzării pentru imobile de o mică valoare fie prin destinație fie prin poziție.
În mod greșit instanța de fond a reținut că se impune anularea actelor întrucât au un caracter fraudulos rezultat din prezumția că administratorii celor 2 firme între care a intervenit vânzarea sunt soți.
Instanța de fond era obligate să analizeze - potrivit practicii și întregii literaturi de specialitate - dacă, anterior deschiderii procedurii falimentului "" - fost " CO" - era în desfășurarea normală a activității. De asemenea, starea de incapacitate de plată trebuia verificată raportat la probe care să determine iminența procedurii falimentului și estimarea viitorului afacerii. În concret, trebuia analizat dacă perspectiva deschiderii procedurii era previzibilă. În susținerea acestor afirmații a invocat sentința comercială nr. 121/04.03.2003 a Tribunalului Iași - judecător-sindic, judecătorul fiind obligat să verifice, iar reclamantul să dovedească, situația financiară la momentul vânzării, dacă operațiunea a fost contabilizată și modul în care au fost folosiți banii.
Astfel, în cauză s-a dovedit că a achitat efectiv prețul corespunzător nivelului prețurilor din 2003, că acesta a intrat efectiv în " CO" fiind înregistrați în contabilitate. Împrejurarea că ulterior, administratorul " CO" a ridicat în numerar sume de bani din suma încasată din vânzare nu poate constitui argument în aprecierea relei-credințe. Tocmai împrejurarea că nu s-a mai putut redresa activitatea a determinat vânzarea întregii societăți care o terță persoană care a cunoscut existența datoriilor societății și care a preluat întreaga răspundere. De aceea, în mod greșit instanța de fond a apreciat - pe bază de prezumții personale - că modalitatea aleasă pentru cesiune și anume vânzarea către un terț din alt județ relevă intenția părților de a se sustrage de la orice eventuală urmărire. Aduce la cunoștință instanței că nimeni nu este scutit de a fi tras la răspundere oriunde s-ar afla și oricui ar vinde astfel încât teorema emisă de magistrat rămâne izolată neavând nici un fundament juridic.
De asemenea, în mod greșit s-au înlăturat apărările subscrisei, iar de o parte dintre susțineri nici nu s-a ținut cont:
- Astfel, în mod greșit nu s-a luat în considerare faptul că, deși sunt soți, subscrisa a achitat un preț mai mare decât cel real (a depus adeverința eliberată de Agenția imobiliară). Dacă instanța și-ar fi amintit nivelul prețurilor din 2003 sau măcar ar fi consultat un site referitor la acestea, ar fi reținut o situație, respectiv că prețul achitat a fost mai mare decât cel de pe piață.
- În al doilea rând, instanța nu a făcut vorbire în nici un mod despre împrejurarea că pentru suprafața de 5.446. Primăria nu a permis efectuarea de construcții. În acest sens, a depus la dosarul cauzei certificatul de urbanism nr. 1189/21.10.2005 din care rezultă interdicția de construire până la întocmire și aprobare în Consiliul local întrucât terenul se află în afara limitei de stabilitate. Această situație a existat și anterior și concomitent cu vânzarea și acest aspect a determinat o diminuare a valorii terenului. Însă nu acest aspect a fost avut în vedere la momentul vânzării, ci însuși prețul de piață, prețul efectiv plătit fiind mult mai mare decât acesta.
- În mod greșit instanța nu a reținut susținerea că vânzarea s-a făcut pentru achitarea unor datorii curente întrucât prețul a fost folosit de către administratorul societății. Ori, așa cum a arătat și cum rezultă și din evidența contabilă, toți banii ridicați în numerar de administratorul " CO" au fost folosiți pentru procurarea de materiale, ajungându-se la situația creării de stocuri și imposibilitate de vânzare. Tocmai acest aspect a determinat vânzarea societății.
- În mod greșit instanța a înlăturat susținerea că prețul achitat pentru investiția în curs de execuție nu este real. Toate prețurile au fost achitate, banii au fost contabilizați. Doar în situația în care prețurile achitate ar fi fost infime, iar banii nu ar fi fost înregistrați în contabilitate s-ar fi putut aprecia asupra existenței intenției de fraudare a intereselor creditorilor.
În consecință, raționamentul instanței este total eronat întrucât a înlăturat susținerile reale ale recurentei care în mod obligatoriu conduceau la concluzia inexistenței intenției de fraudare.
Sentința este nelegală întrucât disp. art. 80 din Legea nr. 85/2005 privind procedura insolvenței se referă la anularea constituirilor ori transferurilor de drepturi patrimoniale către terți. Ori, în cauză s-au încheiat contracte autentice de vânzare-cumpărare, contracte care nu pot fi anulate printr-o simplă dispoziție a instanței în cadrul procedurii insolvenței. Astfel, în cazul actelor autentice procedura de anulare este diferită și nu poate fi dispusă în cadrul procedurii insolvenței. De altfel, și disp. art. 80 din Legea nr. 85/2005 se referă strict la anularea transferurilor, adică a facturilor/alte acte în baza cărora -sau efectuat înstrăinările. Dacă legiuitorul ar fi avut în vedere și contractele de vânzare-cumpărare autentice, ar fi formulat în alt mod textul de lege. Ori, transferurile sunt doar acele înstrăinări care au fost făcute în baza altor acte decât actele autentice - în speță facturile. Un argument în plus îl constituie și faptul că, consecințele juridice ale anulării unor acte autentice sunt diferite de cele ale anulării unor transferuri patrimoniale. Astfel, anularea transferurilor are drept consecință - în baza disp. art. 80 raportat la art. 80 din Legea nr. 85/2005 - restituirea bunului transferat, iar anularea contractelor autentice are drept consecință, pe lângă restituirea bunului transferat și obligația corelativă a restituirii prețului încasat reactualizat. Cu alte cuvinte, sentința instanței de fond este nelegală întrucât s-a dispus anularea unor transferuri dar nu și a contractelor autentice de vânzare-cumpărare, iar pe de altă parte, dacă s-ar accepta ideea că actele autentice reprezintă transferuri în sensul disp. legii insolvenței, nu s-a dispus restituirea valorii prestației, adică a prețului plătit de subscrisă și recurentă, "", îmbogățindu-se fără justă cauză cu valoarea prețului achitat de recurenți.
Un alt motiv de nelegalitate îl constituie pronunțarea sentinței în contradictor numai cu subscrisa și. Ori, terenul în suprafață de 5.446. teren situate în sat, jud. I are regimul de bun comun, fiind dobândit de în timpul căsătoriei cu. În consecință, acțiunea trebuia formulată și în contradictor cu numitul și, pe cale de consecință, sentința trebuia pronunțată și în contradictor cu acesta. Prin anularea contractului autentic de vânzare-cumpărare s-a creat un prejudiciu patrimoniului soților, sub acest aspect sentința fiind nelegală. Întrucât reclamanta nu a înțeles să investească instanța cu acțiune în anulare a transferurilor patrimoniale și în contradictor cu, nu se impune casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare, ci constatarea nelegalității sentinței pronunțate.
Față de motivele invocate se solicită admiterea recursului.
Legal citat intimatul Cabinet în calitate de lichidator judiciar al "" sat, jud. I, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând motivele de recurs în contextul mijloacelor de probă administrate, respectiv înscrisuri și ale dispozițiilor legale prevăzute de art. 79, 80, 82, 85 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 și ale dispozițiilor ce reglementează condițiile legale de încheiere a contractelor de înstrăinare de bunuri în modalitatea aleasă de părți, conform art. 1294 și următ. cod civil ce reglementează vânzarea, instanța de recurs constată că recursul este fondat.
În motivarea acestei soluții, instanța de recurs a reținut că Legea nr. 85/2006 prevede expres condițiile în care se poate cere anularea unor acte de înstrăinare bunuri efectuate de debitor în dauna creditorilor dacă sunt frauduloase.
- astfel prin art. 79 din Legea nr. 85/2006 se prevede că: "Administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul sindic acțiuni pentru anulareaactelor frauduloase încheiate de debitorîn dauna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii;
- art. 80 lit. c din Legea nr. 85/2006 prevede că această anulare se poate cere și-n cazul când sunt: "acte încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii,cu intenția tuturor părților implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a leza în orice alt fel drepturile".
- art. 82 - Legea nr. 85/2006 prevede că: "Nu se va putea cere anularea unui transfer cu caracter patrimonial, făcut de către debitor în cursul desfășurării normale a activității sale curente".
Iar art. 85 alin. 3 prevede că: "Dacă sunt îndeplinite condițiile art. 79 și 80, se instituieo prezumție relativă de fraudă în dauna creditorilor. Prezumția poate fi răsturnată de debitor. Ea nu se extinde de la terțul dobânditor sau subdobânditor".
Astfel pornind de la aceste texte de lege, ce au reglementări expuse și de la situația de fapt dovedită cu înscrisuri de către părți, se constată fără echivoc că ambii recurenți au încheiat cele 4 transferuri patrimoniale de bunuri - trei imobile și unul mobil - prin contracte autentice de vânzare-cumpărare, respectiv: contractul de vânzare-cumpărare din 20.12.2003 între " CO" ( "" ) și "" B - factura fiscală - - nr. -/20.12.2003; vânzare-cumpărare din 06.11.2003 între " CO" B (actual "" ) și "" B - factură fiscală - - nr. -/06.11.2003; vânzare-cumpărare din 28.04.2004 între debitoarea " CO" ( "" ) și - factura fiscală - - nr. -/12.04.2004 și din 01.04.2004 între " CO" B ( "" ) și "" B - factura nr. -/01.04.2004 privind autoutilitara R 8135/F nr. de identificare 22625, cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează încheierea contractelor de vânzare-cumpărare în art. 1294 și următ. Cod civil.
În ceea ce privește îndeplinirea condițiilor prev. de Legea nr. 85/2006 pentru anularea transferurilor cu caracter patrimonial efectuate de debitorul "" (fostă " CO" B), cu referire expresă la contractele de vânzare-cumpărare enumerate mai sus, se constată că intimatul-reclamant (lichidatorul judiciar) prin probele administrate - înscrisuri din activitatea sa de lichidator, nu a făcut dovada certă a existenței fraudei debitorului în dauna creditorilor prin înstrăinarea bunurilor respective, cu atât mai mult cu cât pârâtul-debitor prin înscrisurile depuse a dovedit fără echivoc că transferurile patrimoniale ale bunurilor imobile prin contractele mai sus menționate, 2 terenuri (unul în zonă urbană B, celălalt în zonă rurală); clădire în construcție și o autoutilitară au fost efectuate cu prețuri peste prețul pieții de la momentul înstrăinării, fiind evaluate corect, nefiind fraudați creditorii cu atât mai mult cu cât debitoarea la acel moment nu se afla în stare de insolvență și nici în dificultăți financiare.
Deci atâta timp cât reclamanta-intimată, lichidator judiciar al "", nu a făcut dovada concretă a existenței fraudei prin încheierea acestor transferuri legalizate de bunuri, în dauna creditorilor de către debitor și cum recurenta ca și cumpărător de bună-credință prin înscrisurile depuse a dovedit că nu poate fi reținută o prezumție relativă de fraudă, transferurile fiind efectuate în perioada de desfășurare normală a activității debitoarei, nefiind nici dovedită o intenție a debitoarei și a terțului dobânditor (recurentul) de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a leza altfel de drepturi, nu se poate dispune anularea acestor contracte, cum nelegal și netemeinic a dispus prima instanță.
Se constată că nu sunt îndeplinite condițiile expres prevăzute de art. 79, 80 lit. c; 82 și 85 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, așa cum s-a dezvoltat mai sus, cu mențiunea expres că acea condiție de "3 ani anteriori deschiderii procedurii insolvenței" nu are nici un efect fără dovada intenției de fraudă, astfel că nu se poate dispune anulara contractelor în cauză.
În concluzie, instanța de recurs va admite recursul, va modifica în tot sentința primei instanțe și va respinge acțiunea formulată de lichidatorul judiciar - Cabinet individual de insolvență în contradictor cu "" (fostă " CO" B; "" B și.
În baza art. 274 Cod procedură civilă va respinge cererea recurentei privind cheltuielile de judecată, ca nedovedită.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de "" B și împotriva sentinței comerciale nr. 109/S/11.03.2008 a Tribunalului Iași, judecător sindic, pe care o modifică în tot.
Respinge acțiunea formulată de lichidatorul judiciar - cabinet individual de insolvență în contradictor cu "" (fostă " CO" B), "" și prin care s-a cerut anularea contractelor de vânzare-cumpărare din 20.12.2003 între " CO" ( " ) și "" B, în baza căruia s-a întocmit factura fiscală - - nr. -/20.12.2003; din 06.11.2003 între " CO" B (denumire actuală "" ) și pârâta "" B pentru care s-a întocmit factura fiscală - - nr. -/06.11.2003; din 28.04.2004 între debitoarea " CO" ( "" ) și pârâta având ca obiect 5.446. teren în comuna, jud. B, pentru care s-a întocmit factura fiscală - - -/12.04.2004; din 01.04.2004 între " CO" B ( "" ) și "" B pentru care s-a întocmit factura -/01.04.2004, privind autoutilitara R 8134/F nr. de identificare 22625.
Respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași: -
09.12.2008
2 ex.-
Președinte:Cremenițchi RaduJudecători:Cremenițchi Radu, Șfabu Traian, Miler Iulia
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
