Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 83/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 83/
Ședința publică din 25 ianuarie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- - Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de MEF - ANAF - DGFP M, cu sediul în Târgu-M,--3, județul M, împotriva sentinței nr.1309/12.09.2007 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr.3909/2001 al Tribunalului Comercial Mureș.
În lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
dezbaterilor și susținerile reprezentantului lichidatorului-intimat au fost consemnate în încheierea de ședință din 22.01.2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, a cărei pronunțare a fost amânată la data de 25.01.2008.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 1309/12 septembrie 2007, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr. 3909/2001 al Tribunalului Comercial Mureș, s-a dispus respingerea contestației formulate de creditoarea M împotriva raportului asupra fondurilor obținute din lichidare și a planului de distribuire afișat la ușa instanței la data de 27.07.2007.
Pentru a pronunța în acest sens, judecătorul sindic a reținut următoarele:
La data de 10.07.2007, se arată în considerentele hotărârii atacate, creditoarea Maf ormulat contestație motivând că lichidatorul judiciar a propus în mod nejustificat distribuirea sumei de 5.725,85 lei cu titlu de creanțe reprezentând credite, cu dobânzile și cheltuielile aferente, acordate de instituții de credit după deschiderea procedurii, precum și creanțe rezultând din continuarea activității debitoarei după deschiderea procedurii, în condițiile în care creditoarei îi revine spre distribuire doar suma de 2.029,80 lei. Mai arată că sumele de 172,70 lei reprezentând cheltuieli de lichidare achitate lichidatorului judiciar, precum și suma de 5.070 lei reprezentând decont lichidator nr. 1574/21.06.2007 nu sunt justificate, aceste sume fiind recuperate prin executare silită efectuată prin bancă, fără niciun fel de efort din partea lichidatorului. În final, mai arată că cele trei deconturi din perioada septembrie 2001 - iunie 2002, pentru lichidatorul judiciar, ele nu putea fi cuprinse în planul de distribuire, pentru ele intervenind prescripția extinctivă reglementată de Decretul nr. 167/1958.
În fapt, reține judecătorul sindic, prin raportul și planul de distribuire contestate se propune distribuirea sumei de 7.765,65 lei, din totalul încasat de 7.926,95 lei.
Referitor la decontul lichidatorului judiciar în cuantum de 5.070 lei, judecătorul sindic constată că această sumă reprezintă retribuția administratorului/lichidatorului judiciar stabilită prin încheierea judecătorului sindic din 20.06.2007, iar suma de 5.553,15 lei, din care a fost distribuită parțial, reprezintă remunerația administratorului și lichidatorului judiciar pe perioada 12.02.2002 până în prezent.
În ce privește cheltuielile de executare silită, judecătorul sindic reține că potrivit procesului-verbal de punctaj cu nr. 1472/12 aprilie 2005 sunt în sarcina fostei administratoare statutare a debitoarei, fapt care s-a concretizat în sensul că aceasta a achitat aceste cheltuieli. Susținerile că executarea s-ar fi făcut prin organele de executare ale băncii sunt neîntemeiate, arată judecătorul sindic, în fapt acestea fiind făcute de către BEJ -, sumele fiind încasate prin bancă.
În final, judecătorul sindic relevă că deconturile făcute administratorului judiciar au fost corect înscrise în planul de distribuire conform art. 4 din Legea nr. 85/2006, ce prevede că toate cheltuielile aferente procedurii vor fi suportate din averea debitoarei, fondul de lichidare fiind utilizat doar în lipsa disponibilităților din contul debitorului.
Față de această hotărâre a declarat, în termen, recurs creditoarea M, solicitând ca, prin admiterea recursului, instanța să dispună modificarea sentinței comerciale nr. 1309/12.09.2007 în sensul admiterii contestației și refacerea planului de distribuire între creditori, afișate în copie la ușa instanței la data de 27.07.2007. În motivele de recurs creditoarea consideră că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, reluând în integralitate argumentele invocate în fața judecătorului sindic.
Analizând actele de la dosar, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și în virtutea rolului devolutiv al instanței de recurs prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:
În ce privește intervenirea prescripției extinctive în ce privește deconturile administratorului judiciar, datorate pentru anii 2001 - 2002, instanța constată că potrivit art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
În cazul de față, procedura insolvenței a debitoarei este în curs, procedura nefiind finalizată. Din acest motiv, creanțele născute în legătură cu derularea procedurii, inclusiv cele legate de remunerația administratorului judiciar, fac obiectul distribuirii între categoriile de creanțe, potrivit preferinței instituite de art. 123 din Legea nr. 85/2006.
Cu alte cuvinte, deși raportul juridic material, între administratorul judiciar și societatea debitoare privind creanța sa, s-a născut de la data la care debitoarea datora sumele cu titlu de remunerație, totuși dreptul la acțiune nu s-a născut încă, pentru administratorul judiciar, el având posibilitatea ca pe tot parcursul procedurii, până la finalizarea acesteia, să solicite satisfacerea creanței sale.
Pentru aceeași rațiune, creditoarea-recurentă nu poate invoca intervenirea prescripției extinctive față de creanța datorată administratorului judiciar. Motiv pentru care instanța de recurs constată că în mod corect în raportul și planul de distribuire suma datorată administratorului special nu a fost trecută conform dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 85/2006 - oricum, susținerea creditoarei recurente că sumele datorate administratorului judiciar ar fi trebui satisfăcute din fondul prevăzut de art. 4 arată că nici chiar recurenta nu consideră că a intervenit prescripția extinctivă pentru că, altfel, această sumă nu ar mai fi trebuit achitată administratorului judiciar nici chiar din fondul prevăzut de art. 4.
În ce privește cheltuielile legate de procedură, ca și remunerațiile lichidatorului judiciar, de asemenea argumentele judecătorului sindic sunt corecte, urmând ca instanța de recurs să le rețină ca atare. În plus, este de observat că recurenta-creditoare nu a atacat în niciun fel încheierea judecătorului sindic din 20.06.2007 prin care s-a stabilit remunerația lichidatorului judiciar și nici nu s-a opus în ședințele comitetului creditorilor cu privire la propunerea lichidatorului judiciar în ce privește remunerația.
În fine, observația recurentei cum că executarea silită efectuată de bancă nu poate sta la baza distribuirilor de sume pentru lichidator nu poate fi primită întrucât, pe de-o parte, executarea silită nu a fost efectuată de bancă, ci de executorul judecătoresc, sumele fiind derulate prin bancă și, pe de altă parte, distribuirile de sume s-au făcut cu respectarea dispozițiilor art. 123 din Legea nr. 85/2006 în sensul respectării clasei de preferință a creditorilor, recurenta fiind într-o clasă inferioară celei reprezentate de sumele datorate lichidatorului.
Pentru toate aceste motive instanța de recurs va respinge recursul creditoarei M ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul Direcției Generale a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M,--3, județul M, formulat împotriva sentinței comerciale nr.1309/12.09.2007 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr. 3909/2001 a Tribunalului Comercial Mureș.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exemplare
12.03.2008
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Contestatie faliment - procedura insolventei. Decizia 722/2008.... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
