Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 658/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 658
Ședința publică de la 18 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Radu Cremenițchi
JUDECĂTOR 2: Traian Șfabu
Judecător I -
Grefier - -
La ordine fiind pronunțarea în recursurile formulate de, B, B și împotriva sentinței civile nr. 54/F din 6 februarie 2008 Tribunalului Vaslui - judecător sindic.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedură completă.
S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefier, din care rezultă:
- dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 3 2008, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, încheiere care face integrantă din prezenta hotărîre;
- ca părțile să studieze volumele atașate ale dosarului de fond și să depună la dosar note de concluzii scrise, pronunțarea s-a amînat la data de 10 2008 cînd, din lipsă de timp pentru deliberări, s-a amînat la data de 13 2008 cînd, din același motiv, pronunțarea s-a amînat pentru azi, 18 2008;
- în termenul de pronunțare recurenții, și B au depus la dosar note de concluzii scrise. Note de concluzii scrise a depus și lichidatorul judiciar
INSTANȚA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 54/F/06.02.2008 a Tribunalului Vaslui, judecător sindic s-a admis acțiunea formulată de "EXPERT GRUP " H și V în contradictor cu pârâții, " " B și " " H, anulând cesiunile de acțiuni către pârâtul din 15.02.2006, având ca obiect un nr. de 65.811 acțiuni la "" B și către " " B, având ca obiect 30.974 acțiuni la ""
S-a dispus repunerea părților în situația anterioară convențiilor.
S-a respins cererea de intervenție formulată de ""
S-a reținut în esență că:
La 13 iunie 2005, prin sentința civilă nr. 172/F/13 iunie 2005, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei " "
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs debitoarea.
Prin decizia nr. 1172 din 17 octombrie 2005 s-a admis recursul debitoarei și s-a trimis spre rejudecare cauza.
La 15 februarie 2006, prin sentința civilă nr. 58/F/15.02.2006 s-a dispus deschiderea procedurii de reorganizare și faliment, iar prin sentința civilă nr. 149/F din 28 iunie 2006 s-a dispus falimentul debitoarei " "
În perioada - decembrie 2005, debitoarea aflată în perioada de insolvență, fără autorizarea judecătorului sindic, înstrăinează un nr. de 167.608 acțiuni, reprezentând 67,678 % din capitalul social al "PETAL" H, pârâților, și.
Deși la data când au fost achiziționate, 1998, acțiunile au valorat 83.300 lei, după 7 ani au fost vândute doar cu 43.300 lei, deși "PETAL" H are o foarte bună situație economică iar leul s-a devalorizat continuu până în anul 2005.
Mai mult prețul încasat a fost virat unei firme " Comercial" B, fără să existe față de acesta o datorie sau o relație comercială care să presupună o plată.
În aceeași perioadă debitoarea și-a înstrăinat parte din patrimoniu către " " și.
Nulitatea este o sancțiune civilă ce se aplic ă unui act juridic încheiat cu încălcarea dispozițiilor legii în vigoare la data încheierii actului juridic respectiv.
Nulitatea are ca efect desființarea retroactivă a actului și repunerea părților în situația anterioară încheierii lui.
Așadar, legalitatea actului juridic, se verifică prin raportarea la legea în vigoare la data încheierii lui.
Actele juridice ce fac obiectul judecării au fost încheiate în perioada - decembrie, sub imperiul Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării și falimentului.
Potrivit art. 61 din Legea nr. 64/1995, se sancționau cu nulitatea operațiunile comerciale în care prestația debitorului o depășește vădit pe aceea primită, efectuată în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.
Se sancționează cu nulitatea și actele încheiate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii cu intenția tuturor părților implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice fel drepturile.
Este evident că acțiunile au fost vândute la un preț infim, în perioada în care debitorul se află în procedura reorganizării și falimentului, iar prețul încasat a fost sustras de la urmărirea creditorilor.
Legea nr. 85/2006, conține dispoziții identice în art. 80 al. (1) lit. b și
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, administrator special al " " H, " " B și "" B, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii.
Au mai cerut să se constate că în cauză nu a fost efectuată procedura prealabilă prev. de art. 7201Cod procedură civilă.
În toate recursurile se arată că prima instanță a reținut că s-a dispus deschiderea procedurii de reorganizare și faliment, iar prin sentința nr. 149/F/28.06.2006 s-a dispus falimentul " " H și că în perioada - decembrie 2005, debitoarea aflată în insolvență, fără autorizarea judecătorului sindic a înstrăinat acțiunile către pârâți.
Susțin că într-adevăr inițial a fost deschisă o altă procedură a falimentului, dar aceasta a fost desființată prin decizia Curții de Apel Iași nr. 4711/2005, încât la data cesiunii acțiunilor ce fac obiectul cauzei, nu era deschisă procedura falimentului. Acest aspect se degaja din chiar considerentele sentinței recurate. Așa fiind, nu se poate invoca o sentință anulată.
Prin urmare, fără o evaluare corectă a datelor, când s-a dispus deschiderea procedurii falimentului și când au avut loc înstrăinările în discuție, prima instanță a greșit evident.
Procedurile de insolvabilitate nu pot avea efect retroactiv.
Instanța a dat mai mult decât s-a cerut, în sensul că fiind sesizată doar cu anularea transferurilor de acțiuni, s-a pronunțat și cu privire la repunerea în situația anterioară. Ori, cu privire la acest ultim aspect, instanța nu avea căderea să se pronunțe, cât timp nu a fost sesizată.
Cât privește plata acțiunilor, aceasta a fost onorată la data cesiunii conform chitanțelor, iar faptul că operațiunea nu s-a făcut în contabilitatea " " este o chestiune care o privește pe aceasta. Aprobarea în această privință a existat.
Nu s-a dovedit în cauză intenția de fraudă, nu se poate pune problema creării unui prejudiciu iar cu privire la anularea cesiunii, aceasta implică și anularea încheierii judecătorului delegat la. cu privire la care, deși irevocabilă, nu s-a dispus și nici nu putea să se facă.
Mai mult, obiectivul expertizei vizând valoarea unei acțiuni, funcție de activul net a fost respins față de opoziția lichidatorului (încheierea din 187.07.2007), situație în care reclamanții trebuiau să facă dovada existenței unui prejudiciu. Trebuia să se demonstreze că acțiunile aveau o anumită valoare, condiție esențială care le dădea posibilitatea lichidatorilor să solicite anularea transferului patrimonial, ori chiar ei s-au opus, încât nu se poate vorbi de o fraudă și un prejudiciu.
Analizând criticile evocate în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale în materie, se constată că excepția neefectuării procedurii prealabile de conciliere este neîntemeiată iar recursurile sunt întemeiate precum și cererea de intervenție.
Cu privirela excepție, se reține că art. 720 ind. 1 Cod procedură civilă nu se aplică în procedura insolvenței. Aceasta are o reglementare specială încât nici un text al ei nu face trimitere la procedura concilierii iar de incidența dispozițiilor Codului d e procedură civilă în lipsa reglementărilor speciale, nu poate fi vorba, cu atât mai mult, cu cât administratorul/lichidatorul judiciar nu are ce concilia cu părțile contractante în cazurile în care acestea se pretinde că au acționat în frauda creditorilor. Orice alte discuții sunt de prisos și nu merită a fi analizate față de precizările de mai sus.
Cu privire la fondul pricinii, recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente:
Din sentința recurată rezultă cu claritate că prin sentința civilă nr. 149/F/28.06.2006 s-a dispus falimentul " " H și că în perioada - decembrie 2005 s-au înstrăinat acțiunile către pârâți, deci înainte de a exista o hotărâre prin care societatea menționată să fie trecută în faliment. Sub acest aspect, nu are nici o relevanță faptul că anterior s-a mai pronunțat o hotărâre în acest sens, câtă vreme, aceasta a fost desființată și nu își mai poate produce efecte și nici hotărârea ulterioară, la care s-a făcut referire în precedent, din moment ce ea nu putea avea efect retroactiv.
În acest context, rămâne relevant faptul că la data respectivelor vânzări nu era deschisă procedura insolvenței, încât înstrăinările sunt valabile, fără să fie necesară autorizarea judecătorului sindic. Datele la care s-a făcut referire rezultă din chiar considerentele sentinței recurate, numai că acestea nu au fost valorificate corespunzător dându-se efecte unei hotărâri anulate.
Soluția primei instanțe este greșită și prin aceea că, deși nu s-a cerut repunerea în situația anterioară cesiunilor, instanța a cărei hotărâre se recurează a dispus și în acest sens, acordândplus petitași pronunțându-se asupra a ceea ce nu s-a cerut, repunerea în situația anterioară, constituie un capăt de cerere diferit, încât nu putea avea rezolvare din moment ce nu s-a cerut.
Cât privește plata acțiunilor, aceasta s-a făcut la momentul cesionării, încât fără justificare, instanța fondului reține că nu ar fi fost achitate (chitanțe indicate în recurs). Cuantumul acestora nu putea fi contestat, din moment ce, chiar titularii acțiunii, lichidatorii s-au opus obiectivului expertizei de a fi evaluate iar instanța (judecătorul sindic) le-a împărtășit punctul de vedere și a respins cererea de evaluare. Așa fiind, nu se poate pretinde, cu justificat temei, că acțiunile au fost subevaluate, față de împrejurarea că au fost înstrăinate la valoarea nominală, alt criteriu de referință nefiind posibil. Operațiunile s-au făcut cu aprobarea și nu în lipsa acesteia.
Având în vedere cele relevate, nedovedindu-se intenția de fraudare a creditorilor cum se tinde să se acrediteze și nici ideea de creare a unui prejudiciu, nu se putea dispune anularea cesiunilor. Aceasta impunea și anularea încheierilor judecătorului delegat la. irevocabile și nici nu se putea dispune pe cale incidentă.
Pentru considerentele deja expuse în cele ce preced și cererea de intervenție formulată de "" B se constată că este întemeiată și urmează a se admite, fiind date condițiile cerute de dispozițiile art. 49 Cod procedură civilă, justificându-și interesul în cauză.
Pentru motivele relevate se va respinge excepția neefectuării procedurii prealabile și se vor admite recursurile pârâților, modificându-se în tot sentința recurată în sensul respingerii acțiunii formulate de lichidatorii " " H și admiterii cererii de intervenție a ""
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge excepția neefectuării procedurii prealabile invocată de pârâți.
Admite recursurile declarate de, " " B și "" B împotriva sentinței civile nr. 54/F/06.02.2008 a Tribunalului Vaslui pe care o modifică în tot.
Respinge acțiunea formulată de EXPERT GRUP H și Lichidatori judiciari, în contradictor cu pârâții, B și H, vizând cesiunea de acțiuni către pârâtul, din 15.02.2006, având ca obiect 65.811 acțiuni la "" B și cesiunii de acțiuni " " B, având ca obiect 30.974 acțiuni la ""
Admite cererea de intervenție formulată de ""
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.11.20008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Iulia Miler
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:
03.12.2008
2 ex.-
Președinte:Radu CremenițchiJudecători:Radu Cremenițchi, Traian Șfabu, Iulia Miler
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
