Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 42/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 42
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cremenițchi Radu
JUDECĂTOR 2: Șfabu Traian
JUDECĂTOR 3: Poiană Cipriana
Grefier: - -
S-au luat în examinare cererile de recurs comercial formulate de B și împotriva sentinței nr. 317/F din 24.10.2007 pronunțată de Tribunalul Vaslui - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic reprezentantul recurentei-ceditoare B, lipsă fiind intimatul, intimata-debitoare SC " Trans"SRL V, prin lichidator V și intimatul-creditor Administrația Finanțelor Publice
Procedura legal îndeplinită, părțile fiind citate prin buletinul procedurilor de insolvență și potrivit codului d e procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că, recursul este la primul termen de judecată, cererile de recurs fiind declarate și motivate în termen, recursul declarat de Bi fiind scutit de taxă de timbru, iar recursul promovat de legal timbrat.
La data de 21.01.2008 s-a depus prin serviciul de registratură din partea lichidatorului judiciar întâmpinarea la cererile de recurs formulate în cauză.
Nemaifiind alte cereri prealabile instanța constată recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic G reprezentantul recurentei-creditoare B solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, casarea sentinței nr. 317/F din 24.10.2007 pronunțată de Tribunalul Vaslui - judecător sindic, în sensul punerii în vedere a lichidatorului judiciare de a formula cerere de închidere a procedurii după punerea în executare a sentinței de angajare a răspunderii patrimoniale a fostei conduceri a societății debitoare, motivând că, creditorii sunt în imposibilitate de a executa acest titlu executoriu.
Referitor la recursul promovat de solicită respingerea cererii ca nefondată.
Declarându-se închise dezbaterile instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului comercial d e față;
Prin sentința civilă nr. 317/F/24 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vaslui - judecător sindic,s-a dispus:
Respinge obiecțiunile formulate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului
Admite cererea formulată de,lichidator judiciar al "" V, în contradictoriu cu pârâtul,domiciliat în municipiul V, Moara, str. -, - și, nr. 2, județul
Obligă pârâtul la plata pasivului "" L.V în sumă de 41.368,1 lei.
Aprobă raportul final asupra lichidării "" V, încheiat de
Dispune închiderea procedurii falimentului "".cu sediul în V, Moara, str. -, - și, nr.2 și radierea debitorului din registrul comerțului.
Descarcă lichidatorul de orice îndatoriri și responsabilități.
Dispune notificarea prezentei hotărâri debitorului, creditorilor, Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului,Oficiului Registrului Comerțului V, Cărții Funciare V, pentru efectuarea mențiunilor și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Aprobă plata sumei de 1.000 lei, din care 600 lei onorariu și 400 lei cheltuieli de procedură avansate de lichidator,către V din contul deschis conform art. 4/4 din Legea nr. 85/2006.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
"Prin cererea înregistrată sub nr-,Administrația Finanțelor Publice a municipiului Vas olicitat deschiderea procedurii falimentului "" V pentru recuperarea creanței de 37.289 lei.
În tabelul definitiv consolidat s-au înscris cu creanțe creditorii: Administrația Finanțelor Publice V cu suma de 39.617 lei și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B cu suma de 2.201,1 lei.
Din rapoartele lichidatorului judiciar rezultă că în patrimoniul debitorului nu au fost identificate bunuri sau valori,societatea fiind dizolvată prin încheierea nr.2374 din 20.10.2005 a Tribunalului Vaslui pentru nedepunerea bilanțurilor contabile pe anii 2004 și 2005.
Prin procesul verbal de sechestru din 31.07.2002 încheiat de Administrația Finanțelor Publice a municipiului V s-au sechestrat un tip "" și un autocamion, fabricat în 1990, înmatriculat sub nr. -, bunuri ce nu au mai fost găsite în patrimoniul debitorului.
Deturnarea sau ascunderea unei părți din activul societății comerciale este faptă de atragere a răspunderii conform art.138 lit. e din legea nr.85/2006.
Cum pârâtul nu a justificat lipsa bunurilor, instanța în baza celor reținute mai sus, art. l38 lit. e din Legea nr. 85/2006, art. 72 și 73 din Legea nr. 31/1990 și art. 998 cod civil va admite cererea și va dispune obligarea acestuia la plata pasivului debitorului.
Întrucât lichidatorul a promovat acțiunea în răspunderea administratorului debitorului, obiecțiunile au rămas fără obiect, urmând a fi respinse.
În baza art. 129 cu referire la art. 131 din Legea nr. 85/2006 se va aproba raportul final și se va dispune închiderea procedurii falimentului și radierea debitorului din registrul comerțului.
În baza art. 136 se va descărca lichidatorul de orice îndatoriri și responsabilități.
În conformitate cu art. 135, prezenta hotărâre va fi notificată debitorului,creditorilor, Direcției Generale a Finanțelor Publice V,Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Vaslui și Cărții Funciare V, pentru efectuarea mențiunilor și publicarea prin buletinul procedurilor de insolvență.
Se va aproba plata onorariului lichidatorului din contul prevăzut de art. 44 din Legea nr. 85/2006".
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât, cât și B considerând-o nelegală și netemeinică.
Recurentul în motivarea recursului susține că, stabilind posibilitatea angajării răspunderii unei societăți comerciale intrate în insolvență, legiuitorul, în art. 138 din Legea nr. 85/2006 a stabilit că angajarea răspunderii se poate face pentru o parte din pasivul societății rămas neacoperit. Legea nr. 85/2006 prin art. 138 nu instituie prezumție absolută de culpă a reprezentanților societății ajunse în insolvență, în angajarea răspunderii pentru acoperirea pasivului.
Mai mult, prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006 se completează cu prevederile dreptului comun, care reglementează angajarea răspunderii patrimoniale.
Consideră că s-a făcut dovada culpei sale în prejudicierea creditorilor cu contravaloarea celor două bunuri care nu s-au mai găsit în patrimoniul
Conform procesului verbal de sechestru nr. 18902/31 iulie 2002, anexa 4, ul tip "Huse" și autocamionul au fost evaluate la suma de 130.000 lei.
Reținând culpa sa în lipsa din patrimoniul societății a celor două bunuri, așa cum rezultă din motivarea sentinței, consideră că instanța de fond trebuia să admită parțial cererea angajându-i răspunderea doar pentru suma de 13.000 lei contravaloarea celor două bunuri.
Pentru restul sumei, până la 41.368,1 lei valoarea totală a pasivului rămas neacoperit în urma falimentului V, angajarea răspunderii sale s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale, deoarece:
- Nu s-a dovedit că ar fi efectuat acte sau fapte care să se circumscrie art. 138 din Legea nr. 85/2006, de natură să ducă la păgubirea societății și, implicit, a creditorilor.
Nefiind dovedită legătura directă de cauzalitate dintre faptele sau actele îndeplinite de recurent ca reprezentant al societății și paguba creată creditorilor, concretizată în contravaloarea pasivului rămas neacoperit, lipsește unul dintre elementele esențiale pentru angajarea răspunderii patrimoniale.
Față de aceste motive se solicită admiterea recursului.
Recurentul B, în motivarea recursului său, susține că sentința recurată a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 140, art. 142 alin. 1, ale art. 2 si ale art. 5 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 fiind o consecință a interpretării greșite a textelor de lege sus-menționate, interpretarea dată de instanța de fond fiind-/2006 și spiritului acesteia, din următoarele considerente:
Analiza hotărârii recurate și a problemei pe care o pune în discuție trebuie să pornească de la interpretarea sistematică a textelor de lege care se aplică cauzei de față și anume Legea 85/2006.:
- Art. 2 - "Scopul legii este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat in insolvență, fie prin reorganizarea activității acestuia sau prin lichidarea unor bunuri din averea lui până la stingerea pasivului, fie prin faliment.
- Art. 5 alin. 1 - "Organele care aplică procedura sunt instanțele judecătorești, judecătorul sindic, administratorul și lichidatorul".
- Art. 138 alin. 1 - "Judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns în insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență".
- Art. 140 "Sumele depuse potrivit art. 138 alin. 1 vor intra în averea debitorului și vor fi destinate, în caz de reorganizare, completării fondurilor necesare continuării activității debitorului, iar în caz de faliment, acoperirii pasivului".
-Art.136 "Prin închiderea procedurii judecătorul sindic, administratorul/lichidatorul și toate persoanele care i-au asistat, sunt descărcați de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditorii, titulari de garanții, acționari sau asociați".
- Art. 142 alin. 1 - "Executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 137 alin. 1 se efectuează de către executorul judecătoresc, conform codului d e procedură civilă".
Din analiza textelor de lege sus-menționate rezultă următoarele concluzii:
- Procedura de instituire a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale faliților este parte componentă a procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 (dovada și faptul că judecarea acestor cereri este de competența judecătorului sindic) și poate fi aplicată atât în cadrul fazei de reorganizare judiciară cât și în cadrul fazei de faliment.
- Hotărârea prin care se instituie răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale falitului, se pronunță în raport cu debitorul, creând astfel un drept de creanță al acestuia față de membrii organelor sale de conducere pentru sumele cu care instanța i-a obligat și nu dă naștere unui drept de creanță al creditorilor față de persoanele sus-menționate.
- Sumele recuperate în urma punerii în executare a hotărârilor pronunțate de judecătorul sindic prin care s-a instituit răspunderea membrilor organelor de conducere ale falitului sunt destinate, în caz de faliment (cum este situația de față), pentru acoperirea pasivului, fiind distribuite de lichidatorul judiciar, conform art. 123 din Legea nr. 85/2006.
- întreaga procedură de valorificare a bunurilor debitorului, de recuperare a creanțelor falitului (cum este și cazul creanței pe care acesta le are față de foștii membrii ai organelor sale de conducere) și de distribuire a sumelor obținute in cadrul acestei lichidări, este în sarcina lichidatorului judiciar.
n acest context legislativ, motivația instanței de fond prin care s-a dispus închiderea procedurii de faliment a L, fără a dispune mai întâi punerea în executare de către lichidatorul judiciar a sentinței prin care a dispus atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului falitei este nu numai greșită, ci și nelegală, întrucât din analiza textelor de lege sus-menționate rezultă că executarea silită a membrilor organelor de conducere ale debitorilor aflați sub incidența Legii nr. 85/2006 pentru care s-a instituit răspunderea patrimonială conform dispozițiilor art. 138, se efectuează de către lichidatorul judiciar în cadrul procedurii de lichidare judiciară, prin intermediul executorului judecătoresc.
Prin art. 142 alin. 1 în care se arată că "Executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin. 1 se efectuează de către executorul judecătoresc, conform codului d procedură civilă", legiuitorul nu a făcut decât să precizeze limitarea de competență pe care lichidatorul judiciar o are in valorificarea și recuperarea creanțelor (indiferent de titlul din care rezultă și de natura obligației, inclusiv al creanțelor rezultate din hotărârile pronunțate de judecătorul sindic prin care se instituie răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale falitului) de la debitorii falitului și anume faptul că executarea silită a acestor creanțe nu se face de către lichidatorul judiciar (care,de altfel, nu are această competență) ci de către executorul judecătoresc, singurul îndrituit de lege să facă o astfel de procedură.
Aceasta nu înseamnă că judecătorul sindic nu are obligația de a pune în vedere lichidatorului judiciar să execute titlurile de creanță (inclusiv cele rezultate din hotărârile pronunțate de judecătorul sindic prin care se instituie răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale falitului) și nu înseamnă că lichidatorul judiciar nu are obligația (rezultată din Legea nr. 85/2006.) și dreptul procesual (în calitatea sa de reprezentant al falitei) să pună în executare silită titlurile de creanță pe care debitorul le are față de debitorii săi.
În fapt, consideră că interpretarea corectă a acestui text de lege trebuie făcută numai în sensul că executarea silită a persoanelor prevăzute de art. 138 alin. 1 pentru care s-a instituit răspunderea patrimonială, trebuie efectuată de lichidatorul judecătoresc prin intermediul executorului judecătoresc numai în cadrul procedurii de faliment din următoarele considerente, deoarece art. 142 alin. 2 cuprinde dispoziții care nu pot fi puse în aplicare după închiderea procedurii de faliment.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 142 alin. 2 "După închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile acestei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat, pus la dispoziția sa de către lichidator", situație care este imposibilă după închiderea procedurii de faliment întrucât potrivit dispozițiilor art. 136 din Legea nr. 85/2006 "Prin închiderea procedurii judecătorul sindic, administratorul sau lichidatorul și toate persoanele care i-au asistat, sunt descărcați de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați.
De asemenea, prin interpretarea art. 142 alin. 2 în sensul că executarea silită trebuie efectuată de creditori după închiderea procedurii, prin intermediul executorului judecătoresc și prin distribuirea sumelor obținute conform tabelului definitiv consolidat și dispozițiilor Legii nr. 85/2006 s-ar ajunge la situația de a se transforma executorul judecătoresc în lichidator judiciar, competență pe care acesta nu o poate avea.
Aceeași concluzie rezultă și din faptul ca printr-o astfel de interpretare s-ar nesocoti Legea nr. 85/2006 care cuprinde dispoziții speciale privind judecarea contestațiilor la planurile de distribuire a sumelor obținute și a instanțelor abilitate să le judece (în cazul Legii nr. 85/2006 - judecătorul sindic din cadrul tribunalului d e la sediul debitorului iar în cazul codului d e procedură civilă - instanța de executare, respectiv judecătoria).
În drept se invocă dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă și art. 12, 138 și 140 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Față de aceste motive se solicită admiterea recursului.
Legal citat, intimatul - V, în calitate de lichidator al V, prin reprezentant legal a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Analizând motivele de recurs ale ambilor recurenți, în contextul probelor administrate la instanța de fond și al dispozițiilor legale ce sunt reglementate de Legea nr. 85/2006 și având în vedere și dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă privind analiza cauzei în întregul ei fără limitare la motivele de recurs fiind o cauză ce este lipsită de calea apelului, instanța de recurs constată că ambele recursuri sunt nefondate.
În motivarea acestei soluții, instanța de recurs a reținut că recurentul motivându-și recursul pe netemeinicia hotărârii primei instanțe, afirmând și susținând că nu există probe în dovedirea culpei sale ca administrator la ajungerea în stare de insolvență a V, nu face nici o dovadă în acest sens.
Din înscrisurile depuse de lichidatorul judiciar, finalizate cu raportul final, rezultă cu certitudine că prin unele din activitățile sale ca administrator, a concurat la ajungerea societății comerciale în stare de insolvență prin fapta prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. e din Legea nr. 85/2006 - "a deturnat sau a ascuns o parte din activul persoanei juridice", faptă dovedită prin procesul verbal de sechestru din 31 iulie 2002, încheiat de a municipiului V, prin care s-au sechestrat o serie de bunuri ce nu au mai fost găsite în patrimoniul debitorului, pârâtul - recurent nejustificând în vreun fel lipsa acestora.
Astfel este dovedit și raportul de cauzalitate dintre fapta recurentului administrator și efectul acesteia starea de insolvență a persoanei juridice, situație reținută legal și temeinic de către prima instanță.
Referitor la recursul formulat de B, instanța de recurs în motivarea soluției, reține că prin dispozițiile expres prevăzute de art. 142 din Legea nr. 85/2006, executarea silită împotriva persoanei prevăzute la art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 se efectuează de executorul judecătoresc conform codului d e procedură civilă, iar după închiderea procedurii falimentului sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizare de către executorul judecătoresc în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator.
Astfel, legiuitorul nu a mai lăsat nici o posibilitate de interpretare, juridică, gramaticală etc. a textului, situație în care motivele de recurs ale apar ca fiind neîntemeiate.
În concluzie, instanța de recurs va respinge ambele recursuri și va menține sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de B și de către împotriva sentinței nr. 317/F din 24 octombrie 2007 Tribunalului Vaslui, judecător sindic pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
20.02.2008
Tribunalul Vaslui
Jud.
Președinte:Cremenițchi RaduJudecători:Cremenițchi Radu, Șfabu Traian, Poiană Cipriana
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
