Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 599/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 599/COM
Ședința publică de la 20 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Carina Gheorma
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 3: Mihaela
Grefier -
Pe rol judecarea recursului comercial d eclarat de recurenta creditoare - AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11, sect.1, împotriva sentinței civile nr. 893/com/9.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata debitoare - SC SRL prin lichidator judiciar CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ, cu sediul în B,-, -.B,.5, județ T și intimatul - OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI, cu sediul în C,-, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
În referatul oral făcut asupra cauzei grefierul de ședință învederează că recursul formulat de creditoare este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Se solicită judecata cauzei în lipsă.
Curtea constată că nu sunt motive de amânare apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.893/9.02.2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Constanțaa fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii și a fost respinsă contestația formulată de creditoarea - Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B în contradictoriu cu intimatul CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ, în calitate de lichidator al debitoarei, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această soluție, judecătorul sindic a reținut că, prin obiecțiunile formulate la raportul final și înregistrate la Tribunalul Constanța sub nr.9102/118/28.10.2008, creditoarea Autoritatea Pentru Valorificarea Activelor Statului Bas olicitat respingerea raportului final, continuarea procedurii față de debitoarea și autorizarea unicului creditor înscris, AVAS, în vederea formulării cererii de atragere a răspunderii prevăzută de art.138 din Legea nr.85/2006.
S-a reținut că prin Încheierea nr.1140/COM/26.02.2007 a fost admisă cererea creditoarei AVAS și s-a dispus intrarea în faliment în procedura simplificată față de debitoarea, fiind numit în calitate de lichidator judiciar, iar prin raportul lichidatorului judiciar privind închiderea procedurii depus la dosar la data de 08.09.2008 (acesta fiind raportul împotriva căruia creditoarea a formulat obiecțiuni, dar care nu este un raport final) s-a arătat că debitoarea nu deține bunuri mobile sau imobile solicitându-se închiderea procedurii în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006.
Prin sentința nr.3492/com/27.10.2008 s-a dispus închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006, astfel că, față de dispunerea închiderii procedurii insolvenței față de debitoare, obiecțiunile nu mai pot fi primite și nici nu se mai poate solicita autorizarea creditoarei de a formula cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale a persoanelor responsabile, cererea fiind inadmisibilă.
A mai motivat instanța de fond că, în speță, creditoarea și-a întemeiat obiecțiunile pe art.129 din Legea nr.85/2006 care prevede posibilitatea creditorilor de a formula obiecțiuni numai împotriva acestui raport final, ce trebuie întocmit de lichidatorul judiciar în situația în care există bunuri în averea debitoarei și acestea au fost valorificate în cadrul procedurii de lichidare a bunurilor debitoarei. Raportul prin care lichidatorul arată că în averea debitoarei nu există bunuri de valorificat nu reprezintă un raport final în sensul art.129 care vizează tocmai existența unor bunuri în patrimoniul debitoarei, ci un raport în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B care a criticat soluția judecătorului sindic ca fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct.9 și 3041Cod procedură civilă.
A susținut recurenta, în esență, că în art.131, reținut de judecătorul sindic ca temei pentru respingerea obiecțiunilor, nu se vorbește de un raport final, de lichidator sau administrator, ci, în mod explicit, acest text conferă judecătorului sindic posibilitatea (și nu obligația) de a închide procedura de insolvență declanșată împotriva debitoarei.
Pe cale de consecință, legiuitorul acordă judecătorului sindic posibilitatea de a debloca un context de fapt în care nu s-au plătit sumele datorate, nu s-au găsit bunuri în patrimoniul societății și nici nu mai există altă modalitate de a procura sumele necesare achitării creanțelor, dar în niciun caz nu se vorbește de vreun raport final în care să se sintetizeze situația economico financiara și contabilă a debitoarei.
Obligația întocmirii raportului final, ca act de bază al oricărei proceduri prevăzută de Legea nr.85/2006, rezidă în mod explicit din interpretarea dispozițiilor art.129 alin.1 raportat la dispozițiile art.132 alin.2, teza I din legea menționată.
Consideră recurenta că un raport final poate fi formulat exclusiv în temeiul art.129 din Legea nr.85/2006 și niciodată în temeiul art.131 din aceeași lege. Însă, indiferent de temeiul de drept invocat pentru formularea unui raport final, afirmația că nu se pot formula obiecțiuni la acest raport echivalează cu eludarea dreptului la apărare, drept constituțional cu putere de principiu de drept constituțional.
Arată recurenta că prin obiecțiunile formulate a susținut că măsura prevăzută de dispozițiile art.131 mai putea fi amânată și, în schimb, să se procedeze la aplicare dispozițiilor art.138 din Legea nr. 85/2006.
Pe fondul cauzei consideră recurenta că judecătorul sindic nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art.138 și următoarele din Legea nr.85/2006. Este evident că aceste fapte trebuie privite în contextul stării de insolvență a debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății în încetare de plăți.
Mai arată recurenta că nu au fost depuse toate diligențele în vederea formulării unui raport detaliat privitor la eventualele bunuri ale societății, la identificarea persoanelor vinovate de aducerea societății în stare de insolvență, la cauzele și condițiile care au adus societatea în faliment.
În conformitate cu dispozițiile art.138 din legea nr.85/2006, administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar trebuia să solicite angajarea răspunderii patrimoniale, urmând ca asupra cererii să se pronunțe judecătorul sindic, însă judecătorul s-a pronunțat implicit, prin hotărârea atacată, și pe o cerere întemeiată pe dispozițiile mai sus invocate.
Prin dispunerea închiderii procedurii, fără a se stabili de către judecătorul sindic pe calea unei hotărâri judecătorești dacă sunt incidente prevederile art.138 din Legea nr.85/2006, creditorii au fost lipsiți de posibilitatea reală de a formula cererea de angajare a răspunderii patrimoniale, chiar cum este situația de față în care lichidatorul nu a înțeles să promoveze respectiva acțiune.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9 și 3041Cod procedură civilă, art.2, art.5 alin.1, art.136, art.138, art.140 și art.142 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Lichidatorul judiciar, legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat cereri în apărare.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, potrivit art.131 din Legea nr.85/2006, "În orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat."
De asemenea, art.129 alin.1 din Legea nr.85/2006 prevede că, "După ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, lichidatorul va supune judecătorului-sindic un raport final însoțit de situațiile financiare finale; copii de pe acestea vor fi comunicate tuturor creditorilor și debitorului și vor fi afișate la ușa tribunalului. Judecătorul-sindic va convoca adunarea creditorilor în termen de maximum 30 de zile de la afișarea raportului final. Creditorii pot formula obiecții la raportul final cu cel puțin 5 zile înainte de data convocării."
Din interpretarea celor două texte de lege rezultă fără echivoc că obligația întocmirii raportului final supus obiecțiunilor din partea creditorilor există doar în ipoteza prevăzută de art.129, respectiv după ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, nu și în cazul în care procedura se închide datorită lipsei bunurilor.
Ori, având în vedere incidența în cauză a disp. art.131, în mod corect judecătorul sindic a apreciat că raportul întocmit de lichidator în vederea închiderii procedurii nu reprezintă un raport final în sensul disp. art.129, astfel că nu este obligatorie procedura de comunicare a raportului către creditori, iar aceștia nu au deschisă calea obiecțiunilor.
Curtea constată că, în fapt, susținerile recurentei cuprinse în obiecțiuni și reluate în motivele de recurs nu privesc aspecte legate de neregularitatea raportului întocmit de lichidator, ci singura critică adusă constă în faptul că lichidatorul judiciar nu a formulat cererea de antrenare a răspunderii prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006, critică ce nu ar mai putea fi pusă în discuție dată fiind închiderea procedurii.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurentă sunt nefondate, urmează a respinge recursul ca atare, în baza art.312 alin.1 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta creditoare - AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11, sect.1, împotriva sentinței civile nr. 893/com/9.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata debitoare - SC SRL prin lichidator judiciar CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ, cu sediul în B,-, -.B,.5, județ T și intimatul - OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI, cu sediul în C,-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 20 Mai 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Jud.fond
Red.dec.jud.
3 ex./04.06.2009
Președinte:Elena Carina GheormaJudecători:Elena Carina Gheorma, Nastasia Cuculis, Mihaela
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
