Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 629/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.629/COM
Ședința publică de la 21 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Claudiu Răpeanu
JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul comercial d eclarat de creditorul SC S SA, cu sediul în B, sector 5, str.-.- nr.10,.1, împotriva sentinței civile nr.2590/22.09.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul & - administrator judiciar al debitoarei SC M SA, cu sediul în C, str.-.- nr.34, județ C, intimații creditori AVAS, cu sediul în B, sector 1,--11, județ C, DGFP, cu sediul în C, str.-.- nr.18, județ C, SC SRL, cu sediul în C,-, județ C, Primăria -, cu sediul în --, județ C, Agenția Domeniilor Statului, cu sediul în B, sector 1,- și intimatul Oficiul Registrului Comerțului, cu sediul în C,- A, județ C, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat, pentru recurentul creditor SC S SA, în baza împuternicirii avocațiale nr.45337 și avocat, pentru intimatul creditor SC SRL, în baza împuternicirii avocațiale nr.-, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit art.87 și urm. cod pr. civilă.
Recursul este declarat și motivat în termen, timbrat cu 20 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr.- din 09.04.2009 și cu 3 lei timbru judiciar.
Avocat, pentru recurentul creditor SC S SA, precizează că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Avocat, pentru intimatul creditor SC SRL, precizează că depune la dosar concluzii scrise, arătând că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru recurentul creditor SC S SA, solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat. Precizează că judecătorul sindic a acordat cuvântul părților numai asupra excepției lipsei calității procesuale active și excepției lipsei de interes a contestatoarei SC S SA, excepții respinse ca nefondate, dar a respins și contestația ca nefondată, deși dezbaterile asupra fondului nu au avut loc, iar părțile nu au propus probe asupra fondului și nu au avut cuvântul asupra fondului. S-au încălcat dispozițiile art.156 alin.1 Cod pr.civilă și principiile oralității și contradictorialității, deoarece nu au avut loc dezbateri asupra fondului contestației, iar hotărârea de respingere a contestației ca nefondată cauzează o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anulare. Întrucât nelegal s-a soluționat procesul fără a se intra în cercetarea fondului, conform art.312 alin.5 Cod pr.civilă, solicită admiterea recursului și casarea cu trimitere pentru continuarea judecății. Contractul de cesiune, act valid încheiat, nu-și producea efectele - potrivit voinței părților - nici la data plății de 29.06.2007 și nici la data de 02.07.2007 la care BCR, fără dispoziția SC M SA, a ridicat integral creanța datorată în procedură cu note contabile ce arată ca scop al operațiunii rambursat credit extrabilanțier, creanțe atașate creditului extrabilanțier și dobândă credit extrabilanțier SC M SA, iar nu contravaloare cesiune creanță. Ridicarea - cu note contabile - de către BCR a sumelor de 56.065 USD și 1.776.560 lei, menționate în data de 02.07.2007 a stins creanța, a stins și garanțiile creanței, și determină caducitatea contractului de cesiune de creanță nr.1/20.06.2007. Precizează că suntem în ipoteza dolului și a erorii esențiale, cât și în cea a descoperirii unor titluri hotărâtoare și necunoscute, prevăzute în textul art.75 alin.1 din Legea nr. 85/ 2006, deoarece BCR nu a informat că, fără acceptul debitoarei SC M SA, i-a ridicat suma de bani sus-menționată din conturile bancare. În cursul reorganizării, SC SRL a devenit creditorul SC M SA, cu o creanță curentă (născută din activitatea curentă) corelativă obligației de a livra vin. Această creanță curentă nu conferă SC SRL calitatea de creditor al debitoarei în cadrul procedurii, nu atrage subrogarea în drepturile principale și accesorii ale BCR în cursul procedurii prevăzute de Legea nr.85/2006 și nici calitatea de membru al comitetului creditorilor debitoarei SC M SA. Solicită admiterea contestației și, constatând stingerea la 02.07.2007 a creanței pe care BCR o avea față de debitoarea SC M SA, înlăturarea creanței bănești a SC SRL față de debitoarea SC M SA. Depune la dosar jurisprudență și doctrină.
Avocat, pentru intimatul creditor SC SRL, solicită a se observa că toate considerentele hotărârii instanței de fond se referă la soluționarea pe fond a contestației. Nu vede care ar fi vătămarea prevăzută de art.105 al.2 Cod pr.civilă care care face referire recurenta, astfel încât să fie nevoie de o casare cu trimitere pentru soluționare asupra fondului. Instanța s-a pronunțat și pe fond. Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, apreciază că și acest motiv are fine de neprimire. La instanța de fond, recurentul a susținut că cesiunea creanței ar fi trebuit să fie notificată de cedent în mod obligatoriu debitorului cedant. Ne aflăm în situația prevăzută de art.1395 al.1. BCR a adus la cunoștință sumele în lei și valută, care urmau să fie virate. Creanța preluată de la BCR privind suma de 56.000 USD niciodată nu a făcut obiectul unui contract de furnizare vin. Scopul acestor bani depuși a fost de cesionare a creanței. Solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii instanței de fond.
CURTEA:
Asupra recursului comercial d e față;
Analizând actele și lucrările dosarului, se constată:
Prin cererea adresată instanței la data de 20.05.2008 SC S SA a formulat contestație la tabelul definitive al obligațiilor debitoarei SC SA, în ceea ce privește înregistrarea creanței SC SRL, în temeiul art.75 din 85/2006.
În motivarea cererii s-a arătat în esență că, în raport de succesiunea actelor încheiate de părți (respective contract vânzare- cumpărare vin de masă recoleta 2006-2007, cu actul adițional nr.1, contractul de cesiune de creanță nr.1 dintre BCR cedent și SC cesionar, urmate de ordine de plată ale SC către SC M SA, reprezentând rambursare integrală credit, predarea de către BCR către SC SRL a titlurilor constataoare ale creanței și ale garanțiilor accesorii, urmate de încheierea prin care judecătorul syndic a luat act de cesiunea de creanță intervenită între creditoarea cedentă BCR și cesionara SC SRL), aceasta se circumscribe atât ipotezei dolului și a erorii esențiale cât și în cea a descoperirii unor titluri hotărâtoare și recunoscute.
Acestea, deoarece pentru ca cesiunea de creanță să fie opozabilă, trebuie să fie notificată debitorului cedat sau să fie acceptată de acesta prin înscris authentic, clauza inserată în actul adițional nr.1 la contractul de vânzare- cumpărare vin, potrivit căreia SC SA este de accord cu înscrierea cesiunii de creanță în cartea funciară în favoarea SC SRL, neconstituind o acceptare a cesiunii în sensul art.1393 al.2 din Codul Civil, nefiind făcută prin act autentic, acceptarea producând efecte numai față de SC SA și nu față de ceilalți terți.
De aceea, ridicarea cu note contabile de către BCR a sumelor datorate de debitoare în data de 02.07.2007 a stins creanța și garanțiile acesteia, fapt ce determină caducitatea cesiunii de creanță, astfel că SC SRL nu este creditorul debitoarei cu fosta creanță a BCR, stinsă, în cuantum de 56.065 USD și 1.776.560, BCR neinformând că, fără acceptul debitoarei, s-a ridicat acesteia sume de bani.
În cursul reorganizării, SC SRL a devenit creditorul SC SA cu o creanță născută din activitatea curentă, corelativă obligației de a livra vin, această creanță însă nu conferă SC SRL calitatea de creditor în cadrul procedurii și nu atrage subrogarea în drepturile principale și accesorii ale BCR și nici calitatea de membru în comitetul creditorilor.
Intimata SC SRL a invocat excepția lipsei de interes în promovarea contestației, întrucât SC S SA nu justifică calitatea de parte interesată, creanța cu care aceasta este înscrisă în tabelul creditorilor fiind zero, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea contestației ca nefondată, întrucât niciuna din situațiile prevăzute de art.75 din 85/2006 nu se regăsește în cauză.
Intimata &, în calitate de administrator judiciar al debitoarei SC SA Mai nvocat excepțiile lipsei calității procesuale active contestatoarei și excepția lipsei de interes, având în vedere că aceasta nu figurează în graficul de plată din cuprinsul planului de reorganizare și nici nu este înregistrată în tabelul definitive al obligațiilor debitoarei, iar pe fondul cauzei, respingerea contestației ca nefondată, având în vedere că prin încheierea de ședință din 10.09.2007 judecătorul sindic a luat act de cesiunea de creanță intervenită între BCR și SC SRL.
Prin sentința civilă nr.2590/COM/22.09.2008 Tribunalul Constanța - judecător sindic a respins excepția lipsei calității procesuale active invocate de &, în calitate de administrator judiciar, a respins excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii invocată de aceeași intimată și a respins contestația formulată de contestatoarea SC S SA împotriva înscrierii în tabelul definitiv al obligațiilor debitoarei SC SA Mac reanței creditoarei SC SRL ca nefondată.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că excepția lipsei calității procesuale active este nefondată, întrucât prevederile art.75 alin.1 din 85/2006 conferă legitimitate procesuală activă nu doar creditorilor, ci și oricărei părți interesate în cauză, iar în tabelul definitiv al obligațiilor debitoarei SC M SA figurează înscrisă în calitate de creditor chirografar SC SERV COM SA, persoană juridică absorbită de SC S SA.
Împrejurarea că această creditoare nu este menționată în planul de reorganizare urmare solicitării exprese a acesteia de a nu-și realize creanța în cadrul procedurii de reorganizare, ci după finalizarea acesteia, este lipsită de relevanță din perspective art.75 alin.1 din 85/2006, câtă vreme aceasta are calitatea de creditor a debitoarei.
În ce privește excepția lipsei de interes, aceasta a fost respinsă având în vedere că BCR a cesionat creanța deținută asupra debitoarei SC M SA prin contractul de cesiune nr.1/20.06.2007, către SC SRL, iar judecătorul sindic a luat act de această cesiune prin încheierea din 10.09.2007, constatând că SC SRL este subrogată în drepturile principale și accesorii ale creditoarei BCR în procedura insolvenței.
În consecință, s-a reținut, în speță nu se contestă o creanță ce nu figurează înscrisă în tabelul obligațiilor debitoarei, ci o creanță trecută în tabelul definitiv al creanțelor, dar care a fost cesionată, revenindu- administratorului judiciar obligația de a reface tabelul definitiv în acord cu dispozițiile judecătorului sindic relative la cesiunea intervenită, așa încât acesta este singurul în culpă pentru nenominalizarea SC SRL în acest tabel.
Pe fondul cauzei s-a respins contestația SC S SA ca nefondată, reținându-se că, având în vedere dispozițiile art.75 din 85/2006, contestatoarea nu a făcut dovada incidenței vreuneia din ipotezele expres prevăzute de lege, iar motivele invocate nu se încadrează în vreuna din reglementări.
Acestea, deoarece contestatoarea creditoare SC S SA a formulat contestație împotriva acceptării în procedura reorganizării debitoarei, a creanței deținute de SC SRL în baza contractului de cesiune încheiat cu cedenta, susținând că cererea de creanță a devenit caducă, prin ridicarea cu note contabile de către BCR a sumelor ce compun această creanță.
Or, din interpretarea dispozițiilor art.75 din 85/2006, rezultă că o atare contestație poate fi promovată numai în situațiile expres prevăzute, respectiv existența unui fals, dol sau eroare, ori descoperirea unor titluri hotărâtoare.
În ce privește aceste prevederi, contestatoarea a menționat că sunt incidente atât ipoteza dolului și a erorii esențiale, cât și cea a descoperirii unor titluri hotărâtoare și necunoscute, deoarece BCR nu a informat că, fără acceptul debitoarei i-a ridicat acesteia din conturi suma ce face obiectul creanței contestate.
Or, din motivarea contestatoarei, nu rezultă însă în ce modalitate această împrejurare întrunește elementele unui dol sau erori esențiale și nici care sunt acele titluri hotărâtoare și necunoscute acesteia până la data formulării contestației.
Mai mult, contestatoarea avea posibilitatea de a ataca cu recurs încheierea prin care judecătorul sindic a luat act de cesiunea de creanță intervenită între creditoarea cedentă BCR și cesionara SC SRL.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs contestatoarea SC S SA criticând-o fiind nelegală și netemeinică, prin prisma dispozițiilor art.304 pct.5 și 9 Cod pr.civilă și a art.3041Cod pr.civilă.
În motivarea recursului, prin primul motiv de recurs, formulat în temeiul art.304 pct.5 Cod pr.civilă se arată că nelegal s-a soluționat procesul fără a se intra în cercetarea fondului, având în vedere că judecătorul sindic a acordat cuvântul părților numai asupra excepției lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes a contestatoarei SC S SA, dar a respins și contestația ca nefondată, deși dezbaterile asupra fondului nu au avut loc, iar părțile nu au propus probe asupra fondului și nu au avut cuvântul asupra fondului, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.105 al.2 Cod pr.civilă, încălcându-se și dispozițiile art.156 al.1 Cod pr.civilă și principiile oralității și contradictorialității.
Pe fondul cauzei se arată că greșit s-a respins contestația sa, deoarece aceasta era fondată, prin raportare la dispozițiile art.75(1) din 85/2006.
Astfel, în raport de succesiunea actelor, cesiunea nu este opozabilă întrucât contractul de cesiune s-a încheiat la 20.06.2007, iar notificarea invocată datează din 11.07.2007, astfel că nu are cum să constituie aducerea la îndeplinire a obligației din contract - neexistând încă cesiune nu s-a respectat art.1393 al.1 Cod civil, deoarece nu există încă un cesionar, calitate ce se dobândește numai după încheierea contractului de cesiune de creanță, cu atât mai mult cu cât la art.4 paragraful 5.1 se prevede că "în termen de 3 zile de la data semnării prezentului contract, cedentul se obligă să notifice cesiunea de creanță debitorului cedat".
Adresa nr.12434/11.06.2007 nu a fost comunicată prin executor judecătoresc, așa cum impune art.1393 cod civil și nici notarea în Cartea funciară nu îndeplinește rolul de opozabilitate, publicitatea cărții funciare fiind pentru drepturi reale și nu pentru transmitere a drepturilor de creanță.
Se mai susține că tot având în vedere succesiunea actelor și operațiunilor contabile, contractul de cesiune, act valid încheiat, nu-și producerea efectele nici la data plății (29.06.2007) și nici la data de 02.07.2007, la care BCR a ridicat integral creanța datorată în procedură cu note contabile ce arată ca scop al operațiunii: rambursat credit SC M SA, iar nu c/valoare cesiune de creanță.
Ridicarea cu note contabile de către BCR a sumelor a stins creanța, a stins și garanțiile creanței și determină caducitatea contractului de cesiune de creanță.
Astfel, există ipoteza dolului și a erorii esențiale, cât și cea a descoperirii unor titluri hotărâtoare și necunoscute, prevăzute în textul art.75 alin.(1) din 85/2006, deoarece BCR nu a informat că, fără acceptul debitoarei SC M SA i-a ridicat acesteia sume de bani din conturile bancare.
Așadar, SC SRL nu este astfel creditorul debitoarei SC M SA cu fosta creanță a BCR, stinsă, în cuantum de 56.065 USD și 1.776.560 lei.
În cursul reorganizării, SC SRL a devenit creditorul SC M SA cu o creanță curentă, corelativă obligației de a livra vin și această creanță curentă nu conferă SC SRL calitatea de creditor al debitoarei în cadrul procedurii, nu atrage subrogarea în drepturile principale și accesorii ale BCR în cursul procedurii prevăzute de 85/2006 și nici calitatea de membru al comitetului creditorilor debitoarei SC M SA.
Recursul este nefondat.
În ce privește primul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct. 5 Cod pr.civilă, cu referire la dispozițiile art.105 alin.2 Cod pr.civilă și art. 156 alin.1 Cod pr.civilă se constată că susținerile recurentei în acest sens sunt nefondate, având în vedere că la termenul de 15.09.2008 fixat pentru soluționarea contestației formulate de SC S SA (fila 91 dosar Tribunalul Constanța ) în practicaua hotărârii sunt cuprinse luările de cuvânt ale părților și se menționează că judecătorul sindic rămâne în pronunțare asupra excepțiilor și asupra fondului contestației.
În ce privește celelalte critici aduse hotărârii recurate și care se referă la fondul cauzei, se constată că și acestea sunt nefondate.
Astfel, potrivit art.75 al.1 din 85/2006, "După expirarea termenului de depunere a contestațiilor, prevăzut la art.73 alin.2 și până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestație împotriva trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabelul definitive de creanțe, în cazul descoperirii existenței unui fals, dol sau a unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință, precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute".
În cauză, se constată că recurenta contestatoare nu a făcut dovada că în tabelul definitiv al obligațiilor debitoarei SC M SA, creanța SC SA a fost trecută ca urmarea existenței unui fals, dol sau erori esențiale și nici că s-au descoperit titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute.
Susținerile recurentei potrivit cărora cesiunea nu este opozabilă întrucât contractul de cesiune s-a încheiat la 20.06.2007, iar notificarea datează din 11.06.2007, nu sunt fondate, deoarece înaintea contractului de cesiune de creanță încheiat între BCR și SC SRL la 20.06.2007 a fost încheiat între cesionarul SC SRL și debitorul cedat SC M SA contractul de vânzare-cumpărare nr.3422 în care părțile, (cu actul adițional nr.1/18.06.2007), au prevăzut expres în art.7.1 (fila 23 dosar fond Tribunalul Constanța ), că plata prețului se va face de către cumpărător (SC SRL), prin preluarea integrală a creanței deținute de BCR SA Sucursala M conform contractului de cesiune de creanță nr.1/20.06.2007 încheiat între BCR în calitate de cedent și SC în calitate de cesionar, la punctual 2 al completării din actul adițional prevăzându-se de părți expres și că:" SC M SA este de accord cu înscrierea cesiunii de creanță în Cartea Funciară în favoarea SC SRL.
Iată de ce în această situație, nici nu mai era necesară notificarea cesiunii de creanță, în fapt, debitorul cedat fiind de accord expres cu plata prețului cantității mărfii vândute să se facă prin preluarea datoriilor sale la BCR de către cumpărător, actele încheiate în acest sens și intenția urmărită de cele trei părți, nefiind false, nu s-a săvârșit prin încheierea lor nici un dol, iar creanța a fost admisă nu ca urmare a unei erori, încheierea din 10.09.2007 prin care judecătorul sindic a luat act de cesiunea de creanță intervenită între creditoarea cedentă și SC SRL, nefiind atacată.
Nici susținerile referitoare la caducitatea contractului de cesiune de creanță nr.1/20.06.2007 nu sunt fondate, deoarece părțile au prevăzut expres de comun acord, când și în ce modalitate se face plata prețului cesiunii și momentul transferului de drepturi de la cedent la cesionar.
Caducitatea este acea cauză de ineficacitate a unui act juridic, constând în lipsirea actului juridic civil de orice efecte, datorită intervenirii unor cauze ulterioare încheierii sale și independent de voința autorului actului.
Prin urmare, caducitatea presupune un act valabil încheiat în integralitatea sa, dar care nu-și mai poate produce efectele, datorită evenimentului ce o determină și efectele sale privesc numai viitorul.
Recurenta nu precizează în nici un fel ce anume determină ca actul încheiat valabil (contractul de cesiune de creanță) să nu-și mai producă efectele și de când anume, deoarece toate susținerile recurentei în acest sens nu se referă și nu pot conduce la caducitatea actului.
Astfel, la data de 02.07.2007, în baza contractului de cesiune de creanță, a acordului debitoarei și a nominalizării conturilor de către, SC SRL în calitate de cesionară, a depus în conturile SC M SA sumele convenite, sumele fiind retrase de în aceiași zi, în contul creanței cesionate, ceea ce a condus la înscrierea creanței SC SRL în tabelul creanțelor SC M SA, în legătură cu aceste acte și operațiuni nefiind dovedită săvârșirea vreunui fals, dol sau a unei erori esențiale.
Pentru aceste considernte, se constată că toate criticile aduse hotărârii recurate sunt nefondate și în aplicarea art.312 al.1 Cod pr.civilă recursuk va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul comercial d eclarat de creditorul SC S SA, cu sediul în B, sector 5, str.-.- nr.10,.1, împotriva sentinței civile nr.2590/ 22.09.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul & - administrator judiciar al debitoarei SC M SA, cu sediul în C, str.-.- nr.34, județ C, intimații creditori AVAS, cu sediul în B, sector 1,--11, județ C, DGFP, cu sediul în C, str.-.- nr.18, județ C, SC SRL, cu sediul în C,-, județ C, Primăria -, cu sediul în - -, județ C, Agenția Domeniilor Statului, cu sediul în B, sector 1,- și intimatul Oficiul Registrului Comerțului, cu sediul în C,- A, județ C, având ca obiect procedura insolvenței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
26 Mai 2009
Jud.fond-
Jud.red--/02.06.2009
Dact.gref.CV/03.06.2009
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Claudiu Răpeanu, Adriana Pintea
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
