Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 481/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.481/COM
Ședința publică din 16 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Adriana Pintea
JUDECĂTOR 3: Nastasia Cuculis
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul comercial d clarat de recurentul AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - AVAS, cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2685/ 12.12.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul debitor SC SRL - prin lichidator judiciar CC, cu sediul în C,-, județ C, intimatul creditor DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în T,-, județ T și intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI, cu sediul în T,-, județ T, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru conform prevederilor art.86 din OUG nr.51/1998, aprobată prin Legea nr. 409/2001.
Curtea constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare, având în vedere solicitarea recurentei AVAS de a se proceda la judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 pct.2 cod pr.civilă.
CURTEA:
Asupra recursului comercial d e față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată sub nr- creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, a solicitat la data de 22 martie 2007, deschiderea procedurii insolvenței în formă simplificată debitoarei.
Motivând cererea, creditoarea învederează în esență că, înregistrează o creanță certă, lichidă și exigibilă față de debitoare în sumă de 54.847 lei RON, rezultată din neexecutareea obligațiilor către bugetul de stat, iar prin încheierea nr.4799/14.03.2005 a judecătorului delegat la ORC, s-a dispus dizolvarea societății, pentru ca prin încheierea nr.2177/26.09.2005 a judecătorului delegat la ORC, să se fi dispus desemnarea lichidatorului.
Prin sentința civilă nr.752 din 18.05.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul cu nr.41/2007 js (-), s-a admis cererea formulată de creditoare și s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței în formă simplificată în conformitate cu Lg. 85/2006.
Prin aceeași sentință a fost desemnat în calitate de lichidator al debitoarei CC - Filiala
În raportul lichidatorului depus la dosarul cauzei la data de 20 iunie 2007, acesta a concluzionat că debitoarea nu a înțeles să depună la dosarul cauzei în termen de 10 zile actele prevăzute la art.28 alin.1 din Legea nr.85/2006, astfel că administratorul judiciar nu a fost în măsură să întocmească în temeiul dispozițiilor art.59 alin.1 raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitoarei cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă.
În această situație lichidatorul judiciar a formulat cerere de atragere a răspunderii personal patrimoniale a foștilor asociați ai debitoarei, respectiv și Patti, formându-se dosarul nr- aflat pe rolul Tribunalului Tulcea și în care lichidatorul judiciar a formulat cerere de renunțare la judecată întrucât debitoarea a depus o parte din documente prin care a dovedit că a ținut contabilitatea debitoarei, astfel încât nu a mai subzistat temeiul legal invocat în cerere. Judecătorul sindic a luat act de renunțarea la judecată prin Încheierea nr.1974/05.09.2008.
Din verificările făcute de către lichidatorul judiciar a reieșit că în averea debitoarei s-a aflat un autoturism marca Cielo ce a fost radiat în data de 17.09.2002 și un " plutitor" care a fost identificat într-o stare avansată de degradare fizică, fiind neutilizat de mai mult de 5 ani, motiv pentru care lichidatorul judiciar a apreciat că acesta nu poate fi valorificat ca atare și convocat Adunarea Creditorilor în data de 29.07.2008 pentru exprimarea unui punct de vedere referitor la valorificarea ca și material refolosibil a acestuia, având în vedere că, în acest fel se diminuează cheltuielile de procedură, nemaifiind nevoie de un onorariu pentru evaluator.
Reține instanța că, creditorii și-au exprimat acordul de valorificare a bunului debitoarei ca și material refolosibil. Astfel, lichidatorul judiciar a luat legătura cu un centru de colectare și valorificare a fierului vechi, care a preluat bunul respectiv, iar suma aferentă acestuia, respectiv 128 lei, a fost depusă în contul unic al debitoarei.
La data de 03 octombrie 2008 lichidatorul judiciar a depus la dosar un Plan de distribuție a sumei obținute din valorificarea ului plutitor, întocmit în conformitate cu art.123 alin.1 din Legea nr.85/2006, dar nu s-a reușit acoperirea cheltuielilor de procedură, astfel încât în favoarea creditorilor nu s-au distribuit sume.
În data de 24 noiembrie 2008 Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a depus la dosar o cerere prin care solicita a se dispune ca lichidatorul judiciar să convoace Comitetul Creditorilor, în vederea analizării oportunității formulării unei cereri de atragere a răspunderii foștilor administratori ai debitoarei, conform dispozițiilor art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006.
În motivarea cererii formulate Baa rătat că nu este de acord cu închiderea procedurii de lichidare judiciară a debitoarei înainte de convocarea Comitetului creditorilor, întrucât în opinia acestora se impune formularea unei cereri de atragere a răspunderii împotriva foștilor administratori.
Prin sentința civilă nr.2685 din 12 decembrie 2008, Tribunalul Tulceaa respins cererea formulată de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, ca nefondată, a aprobat raportul final al lichidatorului CC Filiala C desemnat la debitoarea T, iar în temeiul art. 132 alin.2 din Legea nr. 85/2006 a dispus închiderea procedurii insolvenței deschisă față de debitoarea
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Tulceaa reținut că, potrivit art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006, comitetul creditorilor poate cere judecătorului sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin.1, în următoarele situații:
- dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoana juridică;
- dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin.1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin.1 amenință să se prescrie.
Față de dispoziția legală sus citată, instanța reține că, niciuna dintre situațiile sus-expuse nu se regăsește în speță, pentru că, raportul prevăzut de art.59 alin.1 a concluzionat că starea de incapacitate de plată a societății s-a datorat specificului activităților desfășurate în condițiile în care pe piață există o mare concurență și nu este imputabilă organelor de conducere, iar pe de altă parte, pentru că s-a introdus acțiunea în atragerea răspunderii și s-a renunțat la judecată, cum de altfel și pentru că, evidența contabilă preluată ulterior nu a relevat existența vreuneia dintre situațiile enumerate strict și limitativ în art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Având în vedere că nu sunt îndeplinite cerințele impuse prin art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic a respins cererea privind obligarea lichidatorului la convocarea Adunării creditorilor ca nefondată.
Deoarece în averea debitoarei nu se găsesc bunuri mobile sau imobile, și nu sunt nici alte sume de recuperat, pentru acoperirea creanțelor, iar din raportul lichidatorului a rezultat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138 din Lg. 85/2006, instanța de fond a admis raportul final al lichidatorului, pentru ca, în temeiul art. 132 alin.2 din Legea 85/2006 să fi dispus închiderea procedurii insolvenței, față de debitoarea T și radierea acesteia din evidențele Oficiului Registrului Comerțului unde este înmatriculată.
În temeiul art.4 alin.4 din Legea nr.85/2006 s-a dispus notificarea hotărârii T și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Tulcea pentru efectuarea mențiunii.
Instanța de fond dispune în temeiul art.4 alin 4 din Lg. 85/2006, autorizarea plății cheltuielilor procedurale ocazionate cu derularea procedurii insolvenței și care au fost avansate de lichidatorul judiciar, precum și onorariul acestuia, din fondul de lichidare, respectiv 3114,50 lei, din care suma de 1000 lei reprezintă onorariu lichidator, iar suma de 2114,50 lei constituie cheltuieli de procedură.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - AVAS, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prev.de art.3041Cod pr.civilă și următoarea motivație, în esență:
- în mod eronat instanța de fond a dispus închiderea procedurii fără să fi examinat procedurile de publicitate aferente hotărârii prin care s-a aprobat raportul final, proceduri stabilite de dispozițiile art.7 din legea insolvenței, concret, atât cererea de închidere a procedurii, cât și hotărârea prin care s-a aprobat raportul final se impuneau a fi publicate în Buletinul procedurilor de insolvență (art.132 al.2 teza 1, coroborat cu art.129 al.2);
- instanța de fond a soluționat fondul cauzei fără o cercetare eficientă a acesteia.
Examinând actele și lucrările dosarului în raport cu susținerile părților și probatoriul administrat și văzând și dispozițiile art.312 Cod pr.civilă, Curtea apreciază în sensul respingerii recursului ca nefondat, pentru următoarele considerente, în esență:
Procedura insolvenței poate fi deschisă, conform art.26 al.1 din Legea nr.85/2006, numai la cerere, art.3 din lege definind mai multe proceduri, după cum urmează:
- procedura colectivă;
- procedura de reorganizare;
- procedura falimentului;
- procedura generală, și
- procedura simplificată.
Sunt abilitați în acest sens, prin textul art.26 al.1 din lege debitorul, creditorii acestuia și orice alte persoane sau instituții prevăzute expres de lege.
Procedura simplificată se deschide:
- fie direct, ca faliment "stricto senso",
- fie ca procedură de insolvență, în care nu este permisă reorganizarea, cu o scurtă perioadă de observație de maxim 60 de zile, pentru a se putea verifica ipoteza legală de trecere la faliment, prin procedura simplificată.
Ca atare, procedura simplificată poate fi provocată de debitor, de lichidatorul unei societăți comerciale dizolvate și de administratorul judiciar, legea insolvenței prevăzând și cazuri în care procedura simplificată este antrenată dincolo de manifestarea de voință a vreunuia dintre participații la procedură, respectiv "ope legis".
În speță, cererea formulată de creditorul DGFP T pentru deschiderea procedurii insolvenței în formă simplificată, a fost admisă prin sentința civilă nr.752/ din 18.05.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea, desemnându-se în calitate de lichidator al debitoarei CC - Filiala C, care prin raportul depus la dosarul cauzei la 20 iunie 2007 încunoștiințează instanța despre împrejurarea că, nu a fost în măsură să întocmească în temeiul dispozițiilor art.59 al.1 raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitoarei, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi fost imputabilă această stare.
Acestea sunt condițiile în care lichidatorul judiciar deduce judecății, cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a foștilor asociați ai debitoarei în dosar nr- aflat pe rolul Tribunalului Tulcea, și în care ulterior formulează cerere de renunțare la judecată, cu motivația că, debitoarea a depus o parte din documente, astfel încât, nu mai subzistă temeiul legal invocat în cerere, situație în care prin încheierea nr.1974/05.09.2008, instanța ia act de renunțarea la judecată.
Ulterior, la data de 03 octombrie 2008 lichidatorul judiciar a înțeles a depune la dosarul cauzei Planul de distribuție a sumei obținute din valorificarea pontonului plutitor ca și material refolosibil, în respectarea dispozițiilor art.123 al.1 din legea insolvenței, fără însă a se reuși acoperirea cheltuielilor de procedură, astfel încât, în favoarea creditorilor nu s-au distribuit sume de bani.
Obiectul cauzei îl reprezintăcererea privind obligarea lichidatorului la convocarea adunării creditorilor, în vederea analizării oportunității formulării unei cereri de atragere a răspunderii foștilor administratori ai debitoarei, conform dispozițiilor art.138 al.3 din Legea nr.85/2006.
Curtea apreciază că, în mod legal și temeinic, analizând cererea dedusă judecății, judecătorul sindic statuează asupra împrejurării că, potrivit art.138 al.3 din Legea nr.85/2006comitetul creditorilor poate cere judecătorului sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la al.1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică, ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută de al.1 și răspunderea persoanelor la care se referă al.1 amenință să se prescrie.
Textul de lege astfel cum sus a fost redat, vizează cele două situații, reținute și de către instanța de fond în mod legal și temeinic, și anume:
- dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoana juridică;
- dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin.1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin.1 amenință să se prescrie.
Probatoriul administrat în cauză face dovada că, în speță, lichidatorul judiciar a formulat cerere de atragerea răspunderii personale patrimoniale a foștilor asociați ai debitoarei, respectiv și Patti, formându-se dosar nr- pe rolul Tribunalului Tulcea, și în care, ulterior, lichidatorul judiciar a formulat cerere de renunțare la judecată, întrucât debitoarea a depus o parte din documentele ce i-au fost solicitate, dovedind că, a ținut contabilitatea și astfel, nu mai subzistă temeiul legal invocat în cerere.
Cu alte cuvinte, cel dintâi și cel de-al doilea motiv ce ar fi putut reprezenta cele două situații prevăzute de textul de lege invocat, nu sunt întrunite, și astfel în mod corect constatându-se că nu au fost îndeplinite cerințele cuprinse în art.138 al.3 din Legea nr.85/2006, instanța de fond a dispus respingerea cererii dedusă judecății ca nefondată.
Este de necontestat că, textul cuprins în art.138 al.3 din Legea nr.85/2006 reglementează limitativ situațiile în care se poate adresa o cerere de autorizare pentru introducerea unei acțiuni în condițiile art.138 al.1, niciuna din aceste situații neregăsindu-se în speță.
În sprijinul concluziilor sus-expuse este și împrejurarea că, neprezentarea documentelor prevăzute de art.28 din lege este, de asemenea, o faptă care se sancționează conform art.147 din același act normativ și nu poate atrage "ab initio" răspunderea organelor de conducere ale societății debitoare în condițiile în care nu se dovedește conform textului de lege că, prin această omisiune a fost determinată insolvența.
Se mai poate adăuga că, simpla invocare a dispozițiilor art.138 nu atrage în mod obligatoriu răspunderea organelor de conducere, deoarece prin Legea nr.85/2006 nu s-a instituit o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina organelor de conducere ale debitoarei, prevăzându-se doar posibilitatea atragerii răspunderii, însă doar după administrarea de dovezi în acest sens de către administratorul sau lichidatorul judiciar, care este titularul unei astfel de cereri de chemare în judecată, ori în cauză, nu au fost administrate probe sub acest aspect, în sensul art.1169 Cod civil.
În condițiile date, Curtea constată că, susținerile recurentei sub aspectul dispoziției privind închiderea procedurii și neanalizării procedurilor de publicitate aferente hotărârii prin care s-a aprobat raportul final, proceduri stabilite de dispozițiile art.7 din Legea nr.85/2006, sunt nefondate, deoareceraportul prin care lichidatorul judiciar a suspus atenției judecătorului sindic împrejurarea inexistenței bunurilor în averea debitorului,nu constituie un raport final în înțelesul art.129 din Legea nr.85/2006,-un astfel de raport presupunând existența bunurilor în patrimoniul debitorului, atât timp cât se întocmește "după ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate".
În consecință, în cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile art.129 al.1 din Legea nr.85/2006 referitoare la comunicare, afișare și convocare a creditorilor, deoarece ne aflăm în fața unui raport ce constată inexistența bunurilor debitoarei și aprobarea de către Adunarea creditorilor a acordului de valorificare a bunului debitoarei - depreciat, ca și material refolosibil - suma obținută fiind depusă în contul unic al debitoarei, ce ulterior s-a constatat a nu fi suficientă pentru acoperirea creanțelor datorate.
Pentru considerentele sus-expuse, Curtea reține că, deoarece în averea debitoarei nu au fost identificate bunuri mobile sau imobile și nici alte sume de recuperat, pentru acoperirea creanțelor, iar din raportul lichidatorului a rezultat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006, în mod legal și temeinic instanța de fond a procedat la admiterea raportului final al lichidatorului.
Raportat la reținerile expuse și având în vedere dispozițiile art.131 din Legea nr.85/2006, conform cu care "în orice stadiu al procedurii prevăzute de lege dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului, ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat", Curtea constată că, în mod legal și temeinic în cauză, ca o consecință s-a dispus închiderea procedurii.
Cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotărârii recurate, văzând și dispozițiile art.312 Cod pr.civilă, Curtea respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul comercial d clarat de recurentul Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - AVAS, cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2685/ 12.12.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul debitor SC SRL - prin lichidator judiciar CC, cu sediul în C,-, județ C, intimatul creditor Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în T,-, județ T și intimatul Oficiul Registrului Comerțului, cu sediul în T,-, județ T, având ca obiect procedura insolvenței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond.-
Jud.red-- G/30.04.2009
Dact.Sz - 2 ex/30.04.2009
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Adriana Pintea, Nastasia Cuculis
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
