Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 630/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.630/COM
Ședința publică de la 21 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Claudiu Răpeanu
JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul comercial declarat de creditorul DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, cu sediul în C, str.- nr.18, județ C, împotriva sentinței civile nr. 1436/26.02.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul debitor SC S SRL - prin lichidator judiciar, cu sediul în C,-, -M3,.A,.22, județ C și intimatul Oficiul Registrului Comerțului, cu sediul în C,- A, județ C, având ca obiect procedura insolvenței - art.131 din Lg.85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit art.87 și urm. cod pr. civilă.
Recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Curtea constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare, față de solicitarea recurentei de a se proceda la judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 pct.2 Cod pr.civilă.
CURTEA:
Asupra recursului comercial da față, constată următoarele:
La data de 18 decembrie 2008, lichidatorul judiciar desemnat al debitoarei S SRL a înțeles depune în dosar nr- al Tribunalului Constanța - Secția comercială raportul întocmit în conformitate cu prevederile art. 24 alin. 1 coroborat cu art. 21 din Legea insolvenței, prin care a relevat lipsa bunurilor din averea debitoarei și neavansarea de către creditori a sumelor necesare acoperirii cheltuielilor de procedură, solicitând închiderea procedurii în conformitate cu dispozițiile art. 131 din Legea 85/2006.
Prin sentința civilă nr. 1436/COM din data de 26 februarie 2009, Tribunalul Constanța, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea SC S SRL și radierea acesteia din registrului comerțului, reținându-se în esență că: împotriva debitoarei SC S SRL a fost deschisă procedura simplificată a insolvenței prin sentința civilă nr. 6347/13.12.2007, fiind desemnată în calitate de lichidator judiciar.
Potrivit art. 131 din Legea 85/2006"In orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu exista bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrativ și nici un creditor nu se oferă sa avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat."
Întrucât continuarea procedurii în absența bunurilor din averea debitoarei, care să acopere cel puțin cheltuielile de procedură, nu se justifică, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 131 din Legea 85/2006, dispunându-se închiderea procedurii și radierea societății debitoare din Registrul Comerțului
În ceea ce privește cererea de decontare a cheltuielilor de procedură și a onorariului din fondul de lichidare, instanța de fond a reținut următoarele:
Cheltuielile aferente procedurii instituite prin Legea nr.85/2006 se suportă din averea debitorului, iar în lipsa disponibilităților în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plățile efectuându-se pe baza unui buget previzionat pe o perioadă de cel puțin 3 luni, aprobat de judecătorul sindic, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 4 din lege.
În conformitate cu prevederile alineatului 5 al art. 4 din Legea nr.85/ 2006, pe baza documentelor justificative atașate raportului lunar întocmit de administrator judiciar/ lichidator potrivit art. 21 alin.1, judecătorul sindic a autorizat plata din fondul de lichidare a cheltuielilor ce au depășit bugetul previzionat.
Constatând îndeplinite cerințele legale, în baza documentelor justificative depuse de lichidator, instanța de fond a admis cererea și a dispus efectuarea plății din fondul de lichidare a sumei de 2.208,18 lei reprezentând: 2.000 lei onorariu lichidator și 208,18 lei cheltuieli de procedură în favoarea lichidatorului judiciar
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditorul DGFP C, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără indicarea temeiului de drept aplicabil, cu următoarea motivație în esență că:
-dispunând închiderea procedurii judecătorul sindic nu a data posibilitatea Comitetului creditorilor să uzeze de calea prevăzută de art. 138 alin. 3 din lege, aceasta cu atât mai mult cu cât măsura dispusă de instanță a fost luată înainte de a se întocmi raportul asupra incidenței prevederilor art. 143 din Legea nr.85/2006;
-lichidatorul judiciar nu a formulat cererea prevăzută de art. 147 respectiv plângere penală împotriva fostului administrator al societății, cum de altfel, nu a examinat necesitatea stabilirii conform atribuțiilor date prin lege a incidenței în cauză a disp. art. 138;
-subliniază recurenta că, împotriva debitorului are o creanță în valoare totală de 135.447 lei cu care a înțeles a se înscrie în tabelul definitiv consolidat, iar nedepunerea evidenței contabile prezumă că fostul administrator a săvârșit una din faptele prevăzute de art. 138 din lit. d Legea nr.85/2006.
Prin întâmpinare a înțeles a solicita respingerea recursului ca nefondat, cu motivația în esență că, a îndeplinit în totalitate atribuțiile ce îi sunt stabilite în sarcină, potrivit art. 20 din Legea nr.85/2006.
Recursul este nefondat urmând a fi respins, conform art. 312 Cod procedură civilă, pentru următoarele considerente în esență, apreciază Curtea:
Prin sentința civilă nr.6347/COM/13.12.2007 Tribunalul Constanța - Secția comercială - judecătorul sindic dispune deschiderea procedurii insolvenței în formă simplificată față de debitoarea SC S SRL cu consecința desemnării lichidatorului judiciar, în dosar nr-.
În conformitate cu dispozițiile art. 131 din Legea nr.85/2006. la data de 18 decembrie 2008 lichidatorul judiciar desemnat a înțeles a depune la dosarul cauzei raportul întocmit în conformitate cu art. 24 alin. 1 coroborat cu art. 21 din legea insolvenței prin care a relevat lipsa bunurilor din averea debitoarei, precum și neavansarea de către creditori a sumelor necesare acoperirii cheltuielilor de procedură, solicitând închiderea procedurii.
Curtea reține că, deschiderea procedurii insolvenței generează nu numai efecte contemporane procedurii, ci și efecte asupra unei perioade de timp anterioară deschiderii procedurii, precum și anumite efecte ce se perpetuează în timp după închiderea procedurii, toate aceste momente presupunând pronunțarea unor hotărâri ale judecătorului-sindic, care modifică în mod dramatic situația juridică și chiar personală sau profesională a debitorului, dar și situația creditorilor participanți la procedură sau chiar a partenerilor contractuali ai debitorului din perioada anterioară deschiderii procedurii.
Este limpede astfel, că deschiderea procedurii insolvenței prin hotărâre judecătorească generează un complex de procese, cu părți, obiect și cauze diferite, toate soluționate de judecătorul-sindic.
În funcție de aceste momente diferite de timp, față de deschiderea sau închiderea procedurii, în cazul procedurii "generale" putem vorbi de:
- perioada suspectă;
- sentința de deschidere a procedurii;
- perioada de observație;
- perioada definitivă;
- închiderea procedurii;
- perioada decăderilor și interdicțiilor,
cu mențiunea că, procedura simplificată de faliment se supune aceleiași periodizări,cu excepțiafaptului că perioada de observație, fie lipsește total, fie se întinde pe maxim 60 de zile de la deschiderea procedurii, iar reorganizarea judiciară este exclusă.
În toată această perioadă (deschidere - închidere procedură), pot fi declanșate litigii specifice, între care pot fi reținute și contestațiile împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar/lichidator (art.21 al.2), precum și obiecții la raportul final (art.129 al.1).
Norma legală cuprinsă în art.21 al.1 din Legea nr.85/2006obligăadministratorul judiciar să întocmească,la fiecare termen de judecată, un raportcare să cuprindă detalii privind modul în care și-a îndeplinit atribuțiile și justificarea cheltuielilor efectuate, de la ultimul termen de judecată și, implicit, de la ultimul raport.
Potrivit art. 129 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, după ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, lichidatorul supune judecătorului sindic un raport final însoțit de situații financiare finale.
Copii de pe acest raport se comunică, într-adevăr, tuturor creditorilor și debitorului.
În speță însă, procedura insolvenței s-a închis în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia, "în orice stadiu al procedurii, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului, ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul sindic poate da o sentință de închidere a procedurii."
Textul de lege nu prevede, în această situație, decât întrunirea a două condiții cumulative, și anume: insuficiența bunurilor din averea debitorului pentru acoperirea cheltuielilor administrative și inexistența unei oferte a creditorilor de a avansa sumele corespunzătoare.
În speță, în mod corect a reținut judecătorul sindic că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege de vreme ce nu a fost identificat nici un bun în averea debitoarei, iar creditorilor li s-a adus la cunoștință această situație prin rapoartele lunare întocmite de lichidator, solicitându-li-se avansarea de sume, fără ca demersul lichidatorului să dea rezultate.
Rezultă deci că lichidatorul este obligat să întocmească un raport final pe care să-l supună aprobării judecătorului sindic și împotriva căruia creditorii pot formula obiecțiuni doar în situația în care bunurile din averea debitoarei au fost lichidate.
Prin urmare, raportul prin care lichidatorul supune atenției judecătorului sindic împrejurarea inexistenței bunurilor în averea debitoarei, care să acopere cel puțin cheltuielile de procedură, iar nici unul dintre creditori nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, și prin care solicită închiderea procedurii, nu constituie raport final în sensul dispozițiilor art.129, deoarece un asemenea raport vizează existența unor bunuri în patrimoniul debitoarei, iar nu lipsa totală a acestora.
De vreme ce textul de lege stipulează posibilitatea închiderii procedurii, în orice stadiu al acesteia este evident că nu era necesară întocmirea și comunicarea raportului final. În mod asemănător, nu era necesară nici stabilirea eventualelor persoane vinovate de ajungerea debitoarei - persoană juridică, în stare de insolvență, spre a face aplicabile dispozițiile art. 138 din lege.
Aceasta întrucât textul de lege nu condiționează închiderea procedurii de analizarea posibilității atragerii răspunderii membrilor organelor de conducere și control, referindu-se, în mod explicit, numai la situația în care nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare. Ori, în situația în care nu pot fi acoperite nici cheltuielile procedurii, continuarea acesteia este lipsită de rațiune.
Împrejurarea că lichidatorul nu a formulat cerere de antrenarea răspunderii administratorului societății nu exonerează de răspundere comitetul creditorilor, față de dispozițiile art.138 al.3 din Legea nr. 85/2006, astfel că recurenta nu-și poate invoca propria culpă prin atitudinea de pasivitate pe care a adoptat-o în tot cursul litigiului.
Pe cale de consecință, aflându-ne în prezența unei cereri de închidere a procedurii insolvenței motivată de lipsa bunurilor ce ar putea fi valorificate din averea debitoarei, în mod corect a apreciat tribunalul că nu suntem în prezența unui raport final, făcând aplicarea dispozițiilor art.131 din Legea nr. 85/2006.
Reținând și argumentele invocate de judecătorul sindic, curtea apreciază criticile aduse hotărârii de către recurentă ca fiind neîntemeiate motiv pentru care în conformitate cu art.312 din Codul d e procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul comercial declarat de creditorul DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, cu sediul în C, str.- nr.18, județ C, împotriva sentinței civile nr. 1436/26.02.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul debitor SC S SRL - prin lichidator judiciar, cu sediul în C,-, -M3,.A,.22, județ C și intimatul Oficiul Registrului Comerțului, cu sediul în C,- A, județ C, având ca obiect procedura insolvenței - art.131 din Lg.85/2006.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Mai 2009.
Președinte, Pt.Judecător, Pt.Judecător,
- - - - - -
Cf.art.261 al.2C. Cf.art.261 al.2C.
Semnează, Semnează,
Președinte Secție Președinte Secție,
- - - -
Pt.Grefier,
- -
Cf.art.261 alin.2
Semnează,
Prim Grefier
22 Iunie 2009
Jud.fond-
Jud.red.-
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Claudiu Răpeanu, Adriana Pintea
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
