Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 636/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 636
Ședința publică de la 05 decembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Noșlăcan
JUDECĂTOR 2: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 3: Marius Irimie
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarea Bank SA Târgu M împotriva Sentinței comerciale nr. 1441/C/29.09.2008 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic pentru creditoarea recurentă, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Reprezentantul Bank SA Târgu M depune la dosar Note de ședință prin care banca își însușește toate actele procedurale efectuate în prezentul dosar de Sucursala Mediaș.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul creditoarei recurente solicită admiterea recursului.
Învederează instanței faptul că recurenta a solicitat înscrierea în tabelul creditorilor cu două creanțe: una în care debitoarea are calitatea de debitor principal și alta în care are calitatea de terț garant, față de creditul acordat SC SRL.
Arată că Tribunalul Sibiua calculat dobânzi doar până la casare când, de fapt, banca avea dreptul la acestea până la 10.03.2008, data deschiderii procedurii insolvenței debitoarei SC & CO SRL. Creanța totală asupra debitoarei se ridică la 147.394,58 lei, din care s-au recuperat doar 45.000 lei.
Invocă Norma nr.7/1998 a Băncii Naționale a României referitor la ordinea de stingere a creanței.
În legătură cu creanța în care debitoarea are calitate de terț garant susține că termenul de prescripție nu s-a împlinit, creditul nu s-a prescris.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față,
Constată că prin Sentința comercială nr. 1441/C/29.09.2008 judecătorul sindic al Tribunalului Sibiu din dosar nr- privind pe debitoarea SC " & Co" SRL Mediaș aflată în stare de insolvență, a respins contestația formulată de creditoarea SC " Bank" SA Sucursala Mediaș împotriva tabelului preliminar al creanțelor prin care a solicitat înscrierea sa în tabel cu suma de 316.476,3 lei din care 85.003 lei credit, 127.052,05 lei dobândă și 104.421,25 lei creanțe atașate.
Pentru a pronunța această soluție judecătorul sindic a reținut că prin sentința nr. 2822/20.10.2004 din dosarul nr. 4068/2004 al Tribunalului Sibius -a deschis procedura insolvenței împotriva debitorului SC & CO SRL Mediaș, iar prin Sentința civilă nr. 3051/22.12.2006 s-a respins cererea creditoarei BANK SA având ca obiect înscrierea creanței la masa credală.
Împotriva acestei sentințe s-a formulat recurs.
Prin Decizia civilă nr. 193/30.05.2007 Curtea de APEL ALBA IULIAa admis recursul și a casat ambele sentințe și a trimis cauza spre rejudecare.
Instanța de control judiciar a stabilit că, pentru creanțele bancare, contractul de credit are valoare de titlu executor doar de la data investirii cu formulă executorie, dată de la care este în drept să calculeze dobânzi care trebuie evidențiate în afara bilanțului contabil, împreună cu creditele neachitate:
Prin Sentința civilă nr. 485/10.03.2008 s-a deschis procedura insolvenței împotriva debitorului.
Prin cererea de creanță (fila 642 dosar Tribunal Sibiu), creditoarea BANK SA a formulat cerere de creanță pentru suma de 316.476,3 lei ce se compune din 85.003 lei credit, 127.052,05 lei dobândă și 104.421,25 lei creanțe atașate.
Administratorul judiciar a acceptat pentru această creditoare înscrierea în tabelul preliminar cu suma de 57.088,51 lei (fila 669 dosar Tribunalul Sibiu ), cu motivarea că, în perioada 29.04.2002 - 21.06.2004, debitoarea a plătit băncii suma de 30.000 lei, pe filele de depunere fiind menționat "încasare credit " astfel că, în evidența contabilă a societății nu figurează nici un creditor, ci doar dobânzi în sumă de 57.088,51 lei.
În legătură cu contractul de ipotecă nr. 4615/2000 invocat de creditoare prin care debitoarea a garantat creanța de 169.008,72 lei acordat SC " " SRL s-a apreciat ca fiind prescrisă.
În același sens, judecătorul sindic a reținut că, creditul de 30.000 lei acordat de creditoare debitoarei în temeiul contractului de credit nr. 20/18.06.1996 a fost plătit de debitoare în perioada 29.04.2002 - 26.01.2002 așa încât, pentru acest contract, debitoarea datorează doar penalitățile de întârziere în sumă de 57.088,51 lei.
S-a reținut, în acest context că, potrivit art. 12 din contract, prin raportare la art. 1110 din codul civil, banca era obligată să deducă în primul rând împrumutul, apoi dobânzile.
Pentru creditul, în calitate de terț garant al debitoarei, ca urmare a contractului de creditare nr.176/1997 încheiat de Bank SA cu debitoarea SC " SRL și garantat cu contractul de garanție imobiliară nr. 882/23.10.2000 investit cu formulă executorie la data de 5.12.2000, judecătorul sindic a reținut că este prescrisă executarea garanției, prin urmare, înscrierea creditoarei în acest dosar, împotriva acestei debitoare, cu suma cu care a creditat terța societate susmenționată.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs creditoarea Bank SA - Sucursala Mediaș, solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii cererii sale așa cum a fost formulată.
În ceea ce privește creanța în care debitoarea are calitate de debitor principal, rezultată din contractul de credit nr. 20/18.06.2006, cu actele adiționale aferente, reprezentând creditul de 30.000 lei acordat debitoarei, credit garantat de antecesoarea Sibiu prin contractul de garanție imobiliară nr. 1951/26.09.1996, se invocă faptul că, în mod neîntemeiat judecătorul sindic nu a reținut că debitoarea îi datorează suma de 125.454,84 lei, sumă care a fost stabilită prin Decizia nr. 297/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Se susține că pentru a pronunța această sentință, tribunalul a avut în vedere expertiza contabilă efectuată în dosarul având ca obiect contestație la executare formulată de garantul ipotecar Sibiu, având ca perioadă de calcul a dobânzilor data de 20.10.2004, data primei hotărâri de deschidere a procedurii prin Sentința nr. 2822/20.10.2004. De la această dată, apreciază instanța că, era în drept să calculeze dobânzi și penalități până la cea de a doua hotărâre de deschidere a procedurii insolvenței împotriva debitoarei, nr. 485/C/10.03.2008, creanța sa ajungând la 147.394,98 lei compusă din 30.000 lei credit, 48.957,35 lei dobânzi și 68.437,23 lei creanțe atașate.
Urmare a executării creditului garant s-a obținut suma de 45.000 lei, astfel că pentru diferența de 102.394,58 lei se apreciază a fi îndreptățită a formula cerere de creanță în prezentul dosar de faliment.
Se mai susține, cu privire la această creanță, că art. 12 din contractul de credit nr. 20/1996 reținut de judecătorul sindic prin raportare la art.1110 civ. nu poate fi interpretat în sensul că ordinea de stingere a creditului acordat este în sensul de credit, dobânzi și creanțe atașate, ci total invers, așa cum prevăd Normele BNR nr.7/1998.
Cu privire la creanța de 169.081,72 lei, pe care o pretinde debitoarei din acest dosar în baza contractului de garanție imobiliară nr. 882/23.11.2000, prin care aceasta a garantat un credit acordat SC " " SRL, creanță compusă din 55.008 lei credit, 78.094,70 lei dobânzi și 35.984,02 lei creanțe atașate se apreciază că nu poate opera excepția prescripției de 3 ani a dreptului de a cere executarea silită, așa cum a reținut judecătorul sindic, întrucât, pe de o parte, a încercat vânzarea bunului ipotecat, așa cum rezultă din Publicațiile de vânzare din data de 27.11.2002, 23.01.2003 și 22.09.2003, iar pe de altă parte, prin Sentința nr. 2822/20.10.2004 privind deschiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei, termenul de prescripție a fost întrerupt.
Se mai învederează inclusiv faptul că a procedat la executarea silită a debitoarei principale SC " " SRL, în dosarul de faliment privind pe această debitoare, dosar închis prin Sentința nr. 1130/C/13.09.2005 fără a se fi putut recupera creanța.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate se constată că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la creanța rezultând din contractul de credit nr. 20/18.06.2006 în care debitoarea din prezentul dosar de faliment are calitatea de debitor principal, în mod întemeiat a reținut judecătorul sindic că recurenta este îndreptățită a se înscrie cu suma de 57.088,51 lei, reprezentând dobânzi la creditul de 30.000 lei acordat acesteia.
De asemenea, în mod întemeiat s-a reținut că respectivul credit a fost plătit în perioada 29.04.2002 - 21.06.2002, sumele plătite fiind imputate, din voința creditorului, asupra creditului și nu asupra celorlalte datorii reprezentând dobânzi sau credite atașate, așa cum se susține de către recurentă.
Este adevărat că Normele 7/1998 ale BNR prevăd o anumită ordine de stingere a împrumuturilor acordate de bănci cu condiția, însă de a nu exista o altă opțiune din partea creditorului.
Din acest punct de vedere prezintă relevanță faptul că însăși creditoarea a reținut, cu titlu de credit, sumele plătite cu foile de depunere în perioada susmenționată, făcând mențiunea "încasare credit ", precum și faptul că în urma acestor operațiuni debitoarea a lichidat creditul evidențiat în contabilitate, operațiune perfect admisibilă în contextul art. 1111 din Codul civil.
Sub un alt aspect, se constată că nici suma de 125.451,84 lei, rezultând din Decizia nr. 297/2008 a Tribunalului Sibiu nu poate fi reținută în dauna debitoarei din prezentul dosar de faliment, pentru simplul motiv că această sumă nu a fost stabilită în contradictoriu cu această debitoare, ca titular al creditului, ci doar cu debitorul garant Sibiu, așa încât nici hotărârea pronunțată și nici suma stabilită nu-i pot fi opozabile.
Cât privește creanța solicitată din contractul de garanție imobiliară nr. 882/23.11.2000, în sumă totală de 169.081,72 lei, reprezentând credit, dobânzi și creanțe atașate, în mod corect s-a apreciat că această creanță este prescrisă în condițiile art.6 din Decretul nr. 167/1958.
În cauză nu a operat întreruperea prescripției dreptului de a cere executarea silită prin Sentința nr. 2822/20.10.2004, prin care, inițial, s-a deschis procedura insolvenței în acest dosar, întrucât această sentință a fost desființată prin Decizia nr. 193/30.05.2007, iar potrivit art. 16 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 prescripția nu este întreruptă dacă cererea de chemare în judecată sau executarea a fost, între altele, respinsă, cazul în speță.
Prescripția operează în acest context chiar dacă s-ar avea în vedere publicațiile de vânzare indicate de creditoare din data de 27.11.2002, 23.01.2003 sau 22.09.2003.
În concluzie, în considerarea celor menționate, recursul de față se va respinge ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea Bank SA Tg. M împotriva Sentinței comerciale nr. 1441/C/29.09.2008.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5.12.2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Th.
Ex.2/06.01.2009
Jud. fond:
Președinte:Mircea NoșlăcanJudecători:Mircea Noșlăcan, Nicolae Durbacă, Marius Irimie
| ← Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 82/2008.... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
