Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 637/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - procedura insolvenței -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 637
Ședința publică din 02 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Nastasi Dorina
JUDECĂTOR 2: Grapini Carmen
JUDECĂTOR 3: Ududec Elena
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de debitoarea SC " CO", cu sediul în localitatea,-, jud. S, împotriva sentinței nr. 966 din 22 decembrie 2008 pronunțată de judecătorul sindic de la Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-, în contradictoriu cu creditoarea SC SRL D, cu sediul în-, jud.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat pentru societatea debitoare recurentă CO, consilier juridic - pentru societatea debitoare, consilier juridic pentru creditoarea intimată SRL
Procedura completă.
S- făcut referatul cauzei, după care, întrebați fiind, reprezentanții părților, având pe rând cuvântul arată că nu mai au alte probe de administrat.
Instanța verifică actele și lucrările dosarului, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru societatea debitoare pune concluzii de admitere a recursului, modificarea sentinței primei instanțe și pe fond, admiterea contestației cu consecința respingerii cererii introductive. Nu solicită cheltuieli de judecată.
În susținere, precizează că administrator al societății este așa cum rezultă din certificatul constatator emis de Oficiul Registrului Comerțului, iar la fila 25 dosar este statul de plată din care rezultă că este șef de producție la societatea debitoare, nu avea atribuții de gestiune, nu era împuternicită să semneze de primire marfă și în consecință, nici să semneze pe facturi de primire a mărfurilor.
Consilier juridic pentru societatea creditoare solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
În susținere, precizează că recurenta a recunoscut prin adresa nr. 4611 din 28.11.2008 depusă la instanța de fond pentru termenul din 16.12.2008 că "am emis instrumente de plată pentru fiecare cantitate de marfă livrată" și în consecință constituie o dovadă de recunoaștere. Invocă prevederile art. 46 Cod comercial raportate la prevederile Legii nr.85/2006, întrucât starea de insolvență este dovedită. Chiar dacă debitoare contestă suma pretinsă de creditoare, restul reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă. Arată că s-a încercat o conciliere cu societatea debitoare, însă a rămas fără rezultat.
Avocat pentru societatea debitoare în replică, precizează că suma pretinsă nu este certă, lichidă și exigibilă, societatea își desfășoară activitate, sens în care depune balanța de verificare pe luna decembrie 2008, precum și profilul de activitate al societății.
În temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare asupra recursului ce constituie obiectul prezentului dosar.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea introductivă adresată Tribunalului Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal și înregistrată nr. 7749/86 din 10.11.2008, creditoarea "" SRL cu sediul în Das olicitat deschiderea procedurii insolvenței privind pe debitoarea " Co" SA, cu sediul în comuna, județul
În motivarea cererii introductive, creditoarea a arătat că creanța pe care o înregistrează debitoarea este de 66.675,7 lei, suma ce reprezintă obligații contractuale precum și suma de 3.968,74 lei reprezentând penalități de întârziere.
A mai arătat creditoarea că creanța este certă, lichidă și exigibilă.
Debitoarea a formulat contestație, arătând că între părți nu a existat un contract standard cu termene de plată, ci doar un transfer de mărfuri în cadrul unui rulaj comercial mai mare, debitoarea obligându-se în principal prin girarea unor bilete la ordin provenite de la cumpărătorul mărfurilor.
Astfel, creditoarea a primit un număr de 15 bilete la ordin, din care 7 au fost refuzate la plată pentru suma totală de 56.044,33 lei. A arătat debitoarea că datorită relei credințe creditoarei nu a fost posibilă executarea silită.
În contestație, debitoarea a mai arătat că facturile emise de creditoare nu evidențiază corect cantitățile de marfă livrate, că între părți nu a existat un contract de furnizare legal încheiat, că nu se află în încetare de plăți și în fine că, în cauză nu se află în insolvență.
Judecătorul sindic prin sentința comercială nr. 966 din 22 decembrie 2008, a admis cererea introductivă formulată de creditoare și în temeiul dispozițiilor art. 33 alin. 6 din Legea nr.85/2006 a dispus deschiderea procedurii insolvenței privind pe debitoarea " Co", a desemnat administrator judiciar pe practicianul în insolvență S și a dispus notificarea părților din proces.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile cerute de lege și anume că, creanța este certă, lichidă și exigibilă.
Împotriva sentinței a declarat recurs debitoarea care a reiterat motivele arătate în contestația formulată solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea cererii introductive.
Recursul se poate încadra în dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă.
Recursul este fondat.
Atâta vreme cât debitoarea arată că debitul real ce îl are față de creditoare est de 56.044,33 lei și nu de 66.675,7 lei rezultă până la evidență că creanța nu este certă.
Pe de altă parte, cum debitoarea reclamă faptul că facturile emise de creditoare nu evidențiază corect cantitățile de marfă - dacă valoarea menționată în facturi cu titlu de preț este cert.
În fine, faptul că biletele la ordin cu care debitoarea a girat plata facturilor emise cu creditoare, care însă au fost refuzate la investire cu formulă executorie pentru un motiv ce nu este imputabil debitoarei, Curtea, apreciază că toate aceste aspecte analizate pot fi tranșate pe calea dreptului comun și nu a procedurii insolvenței.
Din lucrările dosarului cum ar fi balanța de verificare sintetică pe luna decembrie 2008, rezultă că debitoare nu se află în insolvență și nici că pasivul societății ar depăși activul societății.
Creditoarea nu poate utiliza prevederile prevăzute de Legea insolvenței pentru a obliga astfel pe debitoare să procedeze cu prioritate la achitarea creanței sale, evitând astfel formalitățile costisitoare ale executării silite individuale.
Ca urmare pentru motivele mai sus arătate, Curtea constată că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 31 din Legea insolvenței, motiv pentru care va admite recursul declarat de debitoare.
În sfârșit, se impune a se face precizarea că nu are nici o relevanță faptul că în cauză au mai fost formulate cereri de admitere a creanțelor, deoarece obiectul cauzei de față îl formează cererea introductivă promovată de creditoare.
În acest context, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 și art. 3041Cod procedură civilă, instanța va admite recursul declarat de debitoare, va modifica sentința recurată și în rejudecare va admite contestația debitoarei și va respinge ca nefondată, cererea introductivă formulată de creditoare.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de creditoare " Co", cu sediul în localitatea,-, jud. S,împotriva sentinței nr. 966 din 22 decembrie 2008 pronunțată de judecătorul sindic de la Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscalîn dosar nr-, în contradictoriu cu creditoarea SC SRL D, cu sediul în-, jud.
Modifică sentința recutrată și în rejudecare, admite contestația formulată de debitoare și respinge ca nefondată cererea introductivă promovată de creditoarea " " SRL
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 02 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.- -
Jud.fond:
Tehnodact./2 ex./
10.04.2009
DOSAR nr-
Motivarea opiniei divergente ( în sensul respingerii ca nefondat a recursului debitoarei)
În cauză, prin sentința judecătorului sindic (recurată de debitoare) a fost admisă cererea introductivă formulată de creditoare ( cu consecința deschiderii procedurii de insolvență a debitoarei); pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă în valoare de 66.675,7 lei reprezentând obligații contractuale ( și 3.968, 74 lei penalizări). În motivarea soluției instanța a reținut că creanța creditoarei a fost probată prin facturile fiscale depuse la dosar ( 71/13.02.2008; 67/9.02.2008; 79/16.02.2008;85/26.02.2008), facturi acceptate la plată de debitoare, semnate chiar de o persoană angajată la debitoare, și că acceptarea plății prin bilete la ordin de către creditoare viza plata efectuată de debitoare și nu de către "trasul" din aceste bilete la ordin.
În recursul formulat de debitoare împotriva sentinței aceasta a invocat următoarele considerente:
- creanța creditoarei urma să fie achitată prin girarea unor bilete la ordin (la înțelegere cu creditoarea) astfel că ea nu are nici o culpă pentru că un număr de 7 din aceste bilete la ordin au fost refuzate la plată ( debitoarea a precizat că acțiunea sa în instanță pentru investirea acestor bilete a fost respinsă ca inadmisibilă);
- la 18 septembrie 2008 efectuat o plată electronică către creditoare de 6304 lei, ce a modificat valoarea creanței;
- creanța nu este certă calculul efectuat ducând la o valoare a creanței de 62.348.33 lei ( în loc de 66.675,7 lei creanță calculată de creditoare);
În opinia divergentă ce o exprimăm recursul debitoarei este nefondat.
Creanța creditoarei are un caracter cert, lichid și exigibil, ea fiind probată prin facturi fiscale depuse la dosar, conform prev. art. 46 Cod comercial.
Nu este dată cerința legală a semnării acestor facturi de către debitoare, astfel că nu este de importanță calitatea persoanei care le-ar fi semnat, respectiv situația mandatării sau nu a acesteia, la semnarea lor.
Plata electronică a sumei din 18 septembrie 2008 pretinsă de debitoare cu privire la suma de 6.304 lei, nu lipsește creanța creditoarei de caracterul ei cert.
Pretinsa plată nu apare în extrasele contabile astfel că nu este probată de debitoare și instanța la pronunțarea soluției nu poate reține în mod unilateral balanța de verificare depusă fără girul vreunui control de verificare. Pe de altă parte, respingerea ca inadmisibilă a acțiunii prin care debitoarea a solicitat investirea celor 7 bilete la ordin refuzate la plată, nu are nici o relevanță în cauză, aceste bilete la ordin reprezentând doar modalitatea de plată a creanței pe care creditoarea acceptat-o; evident, opțiunea pentru modalitatea de plată îi rămâne în continuare creditoarei, mai ales că cea inițial aleasă, nu se poate executa - respectiv cele 7 bilete la ordin nu se pot executa; pe de altă parte, aceste bilete la ordin vizează relația debitoarei cu "trasul", nu cu creditoarea și nu exclude pe debitoare de la plată, odată ce creanța este dovedită prin facturile emise.
Separat de toate aceste considerente este de observat că în cauză prin sentința recurată a fost numit administrator judiciar pentru debitoare și s-a fixat termen pentru depunerea creanțelor de către creditoare respectiv 20 ianuarie 2009.
Ori în recurs, administratorul judiciar a depus tabelul definitiv al creanțelor în care în afară de creditoarea SC SRL D care a formulat cererea introductivă, și-au mai înscris creanțele încă trei creditoare, valoarea totală a creanțelor fiind de 469.295,62 lei (fila 131 dosar recurs). În acest tabel creanțele creditorilor sunt: chirografară ( stabilită prin 966/22.12.2008) pentru creditoarea din dosar și SC SRL VD( stabilită prin 321/2007 a Tribunalului Suceava ) și SC E-- M B și bugetară pentru creditoarea DGFP
Ori în practica instanțelor, în respectarea principiului colectivității și al caracterului concursual al procedurii, al participării active a creditorilor la procedura insolvenței s-a statuat că:
Chiar în situația în care debitoarea ar fi achitat către creditoarea ce a formulat cererea introductivă, întreaga creanță, nu este legal posibil a se respinge cererea introductivă, de vreme ce și alți creditori și-au declarat creanțele ( exemplu sentința 287/17.04.2003 a Tribunalului București ). În speță trei creditoare și-au declarat creanțele până la termenul limită stabilit în acest scop - 20 ianuarie 2009.
Aceasta înseamnă că în situația în care, deși un singur creditor a formulat cerere introductivă, dacă de urmare admiterii ei și a deschiderii procedurii insolvenței debitoarei până la data stabilită de judecătorul sindic, și alți creditori au depus cereri pentru înscrierea creanțelor, în calea de atac instanța are căderea de a verifica nu numai cererea introductivă sub aspectul creanței - dacă aceasta este certă, lichidă și exigibilă conform legii 85/2006, ci conform principiilor enunțate va examina (în contextul în care există și alte cereri de creanță) starea de insolvență a debitoarei în sensul art. 3 art. 3 din Legea 85/2006 - ca atare va stabili dacă starea de insolvență debitoarei este dată.
În cauză, împotriva cererii introductive, debitoarea a formulat contestație și ca atare în recurs, instanța analizează nu numai cererea introductivă dar și contestația, în mod corelativ. Art. 33 (4) - Legea 85/2006 prevede că dacă judecătorul sindic stabilește că debitoarea este în stare de insolvență, îi va respinge contestația.
Cum cererile de înscriere creanțelor formulate de ceilalți creditori au fost admise conform art. 3 pct.8 - Legea 85/2006, acestea fac dovada insolvenței debitoarei, ceea ce duce la respingerea contestației debitoarei și deschiderea procedurii față de aceasta.
Ca atare, creditorii nu pot fi trimiși ca în recuperarea creanțelor să apeleze la dreptul comun, când procedura insolvenței este o procedură ce li se adresează lor în mod special și ea se poate declanșa și în situația unui singur creditor și în situația mai multor creditori ( care nu au formulat cereri introductive ci declarații de creanță căror valoare însumată, îndeplinește condiția pragului valoric prev. la art. 3 - Legea 85/2006). Aceasta deoarece, procedura insolvenței aleasă de creditor garantează și oferă creditorilor mecanisme specifice pentru recuperarea creditelor, pe care dreptul comun nu le prevede (reîntregirea averii debitorului, răspunderea patrimonială a administratorilor etc.), iar trimiterea la dreptul comun încalcă prevederile legale speciale și principiul disponibilității care guvernează procesul civil.
Judecător,
- -
Președinte:Nastasi DorinaJudecători:Nastasi Dorina, Grapini Carmen, Ududec Elena
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
