Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 638/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 638
Ședința publică de la 05 decembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Noșlăcan
JUDECĂTOR 2: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 3: Marius Irimie
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice H împotriva Sentinței nr. 774/F/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Instanța, având în vedere actele și lucrările dosarului și împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților, conform art.242 alin.2 pr.civ. lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față,
Constată că prin Sentința nr. 774/F/2008 a Tribunalului Hunedoara pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- a fost admisă cererea formulată de lichidatorul judiciar SP EXPERT, s-a dispus procedurii falimentului în temeiul art.131 din legea privind procedura enței, față de debitoarea SC SRL, radierea debitoarei din registrul comerțului, a fost descărcat lichidatorul de orice îndatoriri și responsabilități și s-a respins cererea de antrenare a răspunderii formulate de lichidatorul judiciar SP Activ Expert împotriva pârâților și, aprobându-se remunerația lichidatorului în sumă de 500 lei și 4,8 lei cheltuieli de lichidare.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a reținut că societatea nu dispune de lichidități și bunuri materiale, iar în ce privește cererea de suportare a pasivului de către administratorul social a constatat următoarele:
Conform art.138 din lege răspunderea organelor de conducere pentru pasivul societății debitoare se poate antrena în cazul săvârșirii faptelor limitativ prevăzute de textul de lege menționat și numai dacă faptele respective au determinat starea de ență a debitoarei.
Aplicarea prev.art.138 din Legea nr. 85/2006 implică îndeplinirea cerințelor art.129 Cod pr.civilă și, prin urmare, dreptul creditorului sau al lichidatorului judiciar de a cere altor persoane decât societatea debitoare să achite creanțele, trebuie să izvorască dintr-un fapt a cărui comitere se dovedește prin probe administrative nemijlocit în procedura jurisdicțională.
Așa fiind, rezultă că, la fel ca în cazul răspunderii delictuale întemeiată pe art.998, 999 Cod civ. și în ipoteza răspunderii delictuale comerciale reglementate de art.138 din Legea nr. 85/2006, creditorul sau lichidatorul judiciar este dator să probeze săvârșirea faptei ilicite determinate, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și cuantumul pagubei produse datorită delictului comercial.
Această concluzie se impune având în vedere că art.998, 999 Cod civ. și art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu instituie o prezumție de culpă în sarcina administratorului.
Lichidatorul judiciar s-a limitat la a invoca, în susținerea cererii lor, prezumția vinovăției părților întemeiată pe neluarea măsurilor ce se impun pentru diminuarea datoriilor, fără arătarea măsurilor ce se impuneau.
Chiar în această situație, prezumția este relativă și generală și trebuie completată cu probe administrate nemijlocit în instanța care să dovedească raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Lichidatorul judiciar nu a solicitat și nu a produs probe în instanță în susținerea cererilor lor întemeiată pe prevederile art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Judecătorul sindic a apreciat că, în speță, lichidatorul judiciar nu a dovedit săvârșirea de către pârât a faptei delictuale care să conducă nemijlocit la prejudicierea averii debitoarei.
Față de cele dezvoltate mai sus și întrucât lichidatorul judiciar SC EXPERT nu și-a îndeplinit obligația prev. de art.1169 Cod civ. nefăcând davada îndeplinirii condițiilor prev. de art. 138 din Legea nr. 85/2006 pentru atragerea răspunderii delictuale a pârâților și, cererea a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea DGFP H, solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii cererii de antrenare a răspunderii foștilor admini9stratori ai debitoarei și.
În dezvoltarea motivelor de recurs, creditoarea arată că în practică s-a conturat ideea că fapta ilicită a ținerii unei contabilități fictive ori neținerea evidenței contabile pot fi asociate cu întârzierea plății unei creanțe, iar în speță, din cuprinsul Raportului final se prezumă că foștii administratori au făcut să dispară documente contabile sau nu au ținut contabilitatea potrivit legii.
Se mai invocă faptul că refuzul foștilor administratori de a prezenta actele contabile după ce au fost notificați reprezintă o probă suficientă pentru antrenarea răspunderii, care se coroborează cu lipsa de preocupare a acestora față de bunul mers al societății.
În drept se invocă art.138 din Legea nr.85/2006, art.72, 73 din Legea nr.31/1990, art. 998 Cod civil.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de creditoarea DGFP H, raportat la probele dosarului și dispozițiile legale aplicabile în cauză, curtea de apel reține următoarele.
Critica recurentei privind nereținerea de către judecătorul sindic a incidenței dispozițiilor art.138 lit. d din Legea nr.85/2006 referitoare la predarea actelor contabile ale societății este neîntemeiată întrucât nu s-a probat existența unui raport de cauzalitate între fapta invocată și pasivul neacoperit, așa-zisa practică invocată referitoare la asocierea dintre nepredarea documentelor contabile și întârzierea plății unor creanțe neputând fi însușită de instanța de recurs în lipsa probelor nemijlocite.
Prezumția vinovăției foștilor administratori sociali invocată de recurentă pentru faptele prevăzute de art.138 lit.d din legea enței a fost în mod legal înlăturată de judecătorul sindic, întrucât art.138 nu instituie o prezumție de culpă în sarcina acestora, iar raportul de cauzalitate trebuie dovedit în condițiile art. 998-999 Cod civil.
Nici critica referitoare la așa-zisa lipsă de preocupare a foștilor administratori sociale față de bunul mers al societății susținută de recurentă nu poate fi primită de curtea de apel în lipsa probării săvârșirii nemijlocite de către aceștia a unei fapte delictuale, care să conducă la prejudicierea averii debitoarei.
Raportat la aceste considerente, curtea de apel constată că sentința atacată este legală și temeinică, la adăpost de criticile creditoarei DGFP H, urmând ca, în baza art. 312 Cod pr. civliă, să fie respins ca nefondat recursul declarat de aceasta.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice H împotriva Sentinței nr. 774/F/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5.12.2008
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Th.
Ex. 2/6.01.2009
Jud. fond:
Președinte:Mircea NoșlăcanJudecători:Mircea Noșlăcan, Nicolae Durbacă, Marius Irimie
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
