Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 64/2010. Curtea de Apel Galati

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ

DECIZIE Nr. 64/

Ședința publică de la 03 Februarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Alexandrina Zaharia dr. - -

JUDECĂTOR 2: Gina Ignat

JUDECĂTOR 3: Sarmisegetuza Tulbure dr. - -

Grefier - - -

La ordine fiind soluționarea recursului declarat de creditoarea Agenția Domeniilor Statului, cu sediul în B, sector 1,- împotriva sentinței comerciale nr. 570/27.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta Agenția Domeniilor Statului și intimata

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;

Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.

CURTEA,

Asupra recursului civil de față.

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 570/27.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- s-a admis contestația formulată de debitoarea " " B și s-a respins acțiunea creditoarei Agenția Domeniilor Statului

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:

Agenția Domeniilor Statului Bas olicitat deschiderea procedurii insolvenței debitoarei sale " " B, motivând că debitoarea îi datorează suma de 245.815 lei cu titlu de arendă neachitată și penalități de întârziere, conform facturilor fiscale și contractului de arendă depuse la dosar.

Prin contestația formulată în termen legal, debitoarea a învederat instanței că cererea creditoarei nu este fondată, că contractul nu a fost executat din culpa creditoarei care nu a predat terenul și că la 02.08.2007 contractul a fost reziliat, conform notificării din aceeași dată.

Facturile invocate de creditoare în dovedirea creanței nu sunt acceptate la plată de către debitoare, fapt ce relevă incertitudinea creanței și, pe cale de consecință, neîndeplinirea art. 3 pct. 6 din Legea 85/2006 cu modificările ulterioare.

Împotriva menționatei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs creditoarea, care și-a declarat nemulțumirea, în principal, sub următoarele aspecte:

Instanța a reținut în mod greșit culpa creditoarei "care nu a predat terenul și la 02.08.2007 a reziliat contractul", întrucât:

Susținerile debitoarei privind imposibilitatea plății arendei sunt nereale întrucât realizarea acestora nu a fost condiționată de predarea terenului de către în baza contractului de concesiune.

Astfel, debitoarea a semnat procesul de punere în posesie la 28.06.2006 fără nici o obiecțiune, datorând, pe cale de consecință, arenda începând cu data de 10.05.2006 (art. 6.3 din contract).

Debitoarea nu a depus la dosarul cauzei nici o probă din care să rezulte că nu se află în stare de insolvență în sensul existenței fondurilor bănești disponibile pentru achitarea datoriilor.

Judecătorul sindic în mod eronat a reținut faptul că facturile fiscale anexate cererii de deschidere a procedurii insolvenței sunt nesemnate și nerecunoscute de debitoare.

Astfel, facturile emise pentru plata debitului au fost transmise prin poștă societății debitoare și în lipsa returnării acestora cu mențiunea "refuz de plată" acestea se consideră acceptate tacit.

Pentru motivele expuse succint mai sus, recurenta - creditoare a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței comerciale nr. 570/27.10.2009 în sensul admiterii acțiunii formulate de pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei " "

Recurenta nu și-a întemeiat în drept motivele de recurs.

Intimata - debitoare, deși legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare.

Recursul de față este nefondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare:

Insolvența debitorului fiind o condiție a aplicării procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006, cel care solicită declanșarea acestei proceduri trebuie să administreze dovezi din care să rezulte neplata la scadență a datoriilor și lipsa lichidităților.

Potrivit Legii insolvenței, creditorul nu poate solicita declanșarea procedurii insolvenței decât pentru creanțe certe, lichide și exigibile. Caracterul cert al creanței vizează atât existența acesteia cât și cuantumul său, iar caracterul lichid al creanței presupune ca întinderea acesteia, având ca obiect o sumă de bani, să fie determinată, nu determinabilă. În plus, creanța trebuie să fie și exigibilă, adică să fie ajunsă la scadență.

În speță, față de împrejurarea că debitoarea a fost pusă în posesie în data de 28.06.2006, solicitarea sa de a i se plăti redevență și pentru o perioadă anterioară (cu începere de la data de 10.05.2006), adică de la semnarea contractului este o pretenție abuzivă, ce excede principiului bunei - credințe care trebuie să guverneze nu numai momentul încheierii contractului, ci și derularea acestuia.

Întârzierea cu care debitoarea a intrat în posesia contractului pune în discuție și viabilitatea înțelegerii părților, tocmai datorită destinației agricole a terenului, întârzierea făcând imposibilă înființarea de culturi agricole și obținerea de venituri în anul agricol 2006.

Înainte de transpunerea prevederilor exprese ale contractului de arendă se impune respectarea principiilor generale legate de efectele contractelor sinalagmatice. Astfel, câtă vreme reclamanta nu a pus la dispoziție în timp util terenul ce constituie obiectul material al înțelegerii, aceasta nu poate pretinde pârâtei contraprestația convenită prin contract.

Așa fiind, Curtea își însușește concluzia primei instanțe referitoarea la îndreptățirea debitoarei la refuzul acceptării la plată al facturii invocate de creditoare în cererea de deschidere a procedurii de insolvență.

Nefiind întrunite în speță cerințele cumulative impuse creanței de art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006, nu se mai impune verificarea solvabilității debitoarei.

Pentru considerentele mai sus expuse, văzând și disp. art. 31 în referire la art. 3 pct. 6 din Legea 85/2006, Curtea va menține hotărârea criticată de recurentă și va respinge recursul acesteia, în temeiul disp. art. 312 alin. 1 pr. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de creditoarea Agenția Domeniilor Statului, cu sediul în B, sector 1,- împotriva sentinței comerciale nr. 570/27.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, ca fiind nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 03 Februarie 2010.

Președinte,

dr. - -

Judecător,

- -

Judecător,

dr. - -

Grefier,

- -

IG/MC/ 4 ex./ 25.02.2010

Fond:

Președinte:Alexandrina Zaharia
Judecători:Alexandrina Zaharia, Gina Ignat, Sarmisegetuza Tulbure

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 64/2010. Curtea de Apel Galati