Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 66/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 66/2009
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Hârceagă
JUDECĂTOR 2: Eugenia Florescu
JUDECĂTOR 3: Gilica Popescu
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de reclamanta DGFP- S împotriva Sentinței comerciale nr. 1989/C din 04 noiembrie 2008 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiu în Dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care arată că s-a înregistrat la dosar din partea intimatei pârâte SC BLS RL cerere de amânare pentru angajare de apărător.
Instanța respinge cererea de amânare formulată de SC BLS SRL M.
Față de actele și lucrările dosarului instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față reține
Judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiu a respins cererea reclamantei DGFP S având a obiect deschiderea procedurii executării silite concursuale a pârâtei SRL -ibiu.
Pentru a pronunța sentința arătată, judecătorul sindic a reținut în esență că reclamanta nu a făcut dovada comunicării titlului executoriu astfel că în discuție nu se află o creanță certă, lichidă și exigibilă în sensul cerut de art.379 alin.3 Cod pr. civilă și de art.31 6 din Legea nr.85/2006.
Împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat recurs susținând că societatea pârâtă a fost dizolvată în baza Legii nr. 359/2004 și că la cererea de chemare în judecată a anexat titlul executoriu, iar judecătorul sindic nu a pus în vedere complinirea actelor cu dovada comunicării către pârâtă, acest neajuns complinindu-l prin depunerea dovezilor anexe la cererea de recurs.
Recursul nu este fondat pentru considerentele ce urmează:
Dovada creanței certe lichide și exigibile rezultă numai dintr-un titlu executoriu, art.372/1 cod pr. civilă impunând ca orice o executare silită să înceapă numai în baza acestuia.
Conform art. 372 ind.1 Cod pr. civilă, prin titlul executoriu se înțelege hotărârea judecătorească sau acel înscris căreia legea specială îi recunoaște expres această calitate.
Înscrisul de care reclamanta s-a prevalat pentru a opune pârâtei starea de încetare de plăți cu denumirea generică de titlu executoriu, este o hârtie fără valoare juridică întrucât, pentru creanțele datorate la bugetul statului, art.83 din Codul d e procedură fiscală, statuează în mod expres că titlul executoriu este decizia de impunere care trebuie întocmită conform art.42 și comunicată destinatarului pe una din căile prevăzute de art. 43-44 din același cod, completat de dispozițiile codului d e procedură civilă, în materie.
În speță, reclamanta nu s-a conformat dispozițiilor imperative precitate, nu a întocmit decizia de impunere și nu a depus la dosar dovada comunicării către pârâtă, astfel încât legal judecătorul sindic a respins cererea acesteia.
Or, legea nu a așezat organul fiscal într-o poziție privilegiată, recunoscând efectele deciziei de impunere numai dacă s-au respectat obligațiile de întocmire și de comunicare similare celor prevăzute în cazul unei hotărâri judecătorești.
Cu alte cuvinte, instanța nu are căderea să aprecieze că un înscris al organului fiscal chiar dacă nu respectă imperativul legii, poate fi mai mult decât o hotărâre judecătorească.
Este real că, în recurs, reclamanta a depus Deciziile de impunere nr.388/7 noiembrie 2007 și nr. 387/7 noiembrie 2007 emise pentru diferențe de calcul la Decizia nr. 44/11 octombrie 2007.
Din nici una din deciziile aflate la dosar nu rezultă fără echivoc îndeplinirea obligației de comunicare a deciziei de impunere pentru suma de 521.970 lei invocată de reclamantă ca fiind creanță certă lichidă și exigibilă pe care și-a susținut cererea de deschidere a procedurii executării silite concursuale a pârâtei.
cu privire la certitudinea și exigibilitatea creanței se amplifică și raportat la Sentința nr. 452/ 27 august 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu și suspusă recursului, din care rezultă că părțile sunt în litigiu având ca obiect Decizia de impunere nr. 44/ 11 octombrie 2007 și Deciziile de impunere nr.636 și nr. 637 din 7 iunie 2007.
Prin urmare, la 8 mai 2008 când reclamanta a cerut deschiderea procedurii lichidării judiciare totale, nu era finalizat procesul având ca obiect întinderea creanței calculate de reclamantă în sarcina pârâtei, astfel că nu erau întrunite condițiile cerute de Legea nr. 85/2006 pentru admiterea cererii.
Cum, nimeni nu poate fi constrâns la executarea unei obligații decât dacă cel care o invocă dovedește că este datorată în baza unui titlu executoriu necontestat, iar cel căruia îi este opusă, are posibilitatea legală de a se apăra în cadrul oferit de lege, legal judecătorul sindic a respins cererea reclamantei.
Raportat la considerentele ce preced, recursul reclamantei va fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S împotriva sentinței comerciale nr.1989/C/04 noiembrie 2008.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 28.01.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red si dact jud F
2ex./09.02.2009
Jud.sindic
Președinte:Doina HârceagăJudecători:Doina Hârceagă, Eugenia Florescu, Gilica Popescu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
