Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 664/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 664/
Ședința publică din 18 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de creditoarea M, cu sediul în Târgu M,--3 jud. M, împotriva sentinței nr. 412/23 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată faptul că recursul este declarat și motivat în termen, fiind scutit de plata taxei de timbru conform art. 17 din legea nr. 146/1997.
Față de actele dosarului și împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, instanța reține cauza pentru pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 412 din 23 aprilie 2008, judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Comercial Mureș nr-, a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar C, cu sediul în Târgu-M și în temeiul prevederilor art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 a dispus închiderea procedurii falimentului debitorului SRL Târgu-M, radierea debitoarei din evidențele ORC și descărcarea lichidatorului de îndatoriri și responsabilități.
Judecătorul sindic a reținut în esență că procedura insolvenței, față de debitoare a fost deschisă prin sentința nr. 1019 din 9 noiembrie 2005, că la 29 martie 2006 prin sentința nr. 205 s-a dispus intrarea în faliment și că potrivit tabelului definitiv consolidat întocmit de lichidatorul judiciar datoriile debitoarei sunt în cuantum de 205.003,8 lei, din care 180.463 lei reprezintă creanțe bugetare deținute de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice
Prin sentința nr. 3073 din 29 noiembrie 2006 judecătorului sindic, devenită irevocabilă prin nerecurare, s-a dispus angajarea răspunderii personale a administratorului pârât pentru pasivul societății, în raportul final înregistrat la 24 octombrie 2007, învederându-se că în averea debitoarei nu există bunuri sau drepturi de creanță, care ar putea forma obiectul procedurii de lichidare.
Judecătorul sindic a avut în vedere și faptul că obiecțiunile la raportul final formulate de creditorii Direcția Generală a Finanțelor Publice M și AVAS B au fost respinse în mod irevocabil.
Împotriva hotărârii judecătorului sindic a declarat recurs creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice M, care a motivat că potrivit art. 142 din Legea nr. 85/2006 executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin. 1 se efectuează de executorul judecătoresc conform Codului d e procedură civilă, iar potrivit art. 4 alin. 4 din lege, în lipsa disponibilităților bănești în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare.
Recurenta a apreciat că sentința nr. 3073 din 29 noiembrie 2006 este susceptibilă de executare și că acest demers este în competența judecătorului sindic, iar după închiderea procedurii în afara oricărui control al judecătorului sindic, nu mai poate garanta distribuirea sumelor obținute prin executare silită.
În motivarea recursului s-a mai invocat și scopul legii care se realizează nu numai prin lichidarea bunurilor debitoarei ci și prin valorificarea bunurilor administratorilor răspunzători.
De asemenea, s-a subliniat că textul art. 131 din Legea nr. 85/2006 care poate fi asimilat și la art. 132, potrivit literaturii de specialitate, nu instituie obligația judecătorului sindic de a închide procedura pe baza simplului raport al lichidatorului judiciar, judecătorul sindic putând înainte să verifice dacă nu ar fi cazul să fie valorificată posibilitatea oferită de art. 70 și 80 sau cea reglementată de art. 138-141 pentru a continua procedura în scopul acoperirii creanțelor.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul creditoarei este nefondat.
Recurenta își întemeiază recursul pe motive vizând argumente de ordin teoretic, pe texte de lege interpretate într-un mod original, făcând abstracție de actele și lucrările dosarului. În plus, motivele pentru care creditoarea apreciază că nu se justifică închiderea procedurii, au mai făcut obiectul unei judecăți în cadrul obiecțiunilor formulate de aceeași creditoare la raportul final, obiecțiuni respinse în mod irevocabil potrivit actelor aflate la dosarul de fond.
Referitor la averea debitoarei, lichidatorul judiciar reține în raport inexistența vreunui bun și creditoarea nu are nici un argument juridic pentru a cataloga raportul lichidatorului judiciar "simplu raport" de care judecătorul sindic n-ar trebui să fie ținut la a dispune închiderea procedurii. Practicianul în insolvență desemnat în cauză în calitate de administrator sau lichidator judiciar își concretizează demersurile făcute în cadrul procedurii prin acte întocmite tocmai în scopul de a demonstra respectarea etapelor procedurale iar rapoartele întocmite au la bază date și fapte concrete care nu pot fi ignorate de judecătorul sindic. În măsura în care concluziile raportului au la bază dovada demersurilor întreprinse de lichidator și se constată atât inexistența vreunui bun în patrimoniul debitoarei cât și ineficiența demersurilor întreprinse în vederea identificării vreunui bun în averea administratorului statutar căruia i s-a angajat răspunderea, nu se mai justifică solicitarea creditoarei. Față de răspunsurile primite de la Primăria Târgu-M și Reghin precum și răspunsurile băncilor notificate în vederea punerii în executare a măsurilor asiguratorii asupra bunurilor pârâtului și în final executarea efectivă, nu se poate considera că lichidatorul judiciar a cerut închiderea procedurii prematur și nejustificat ( filele 56-65, 71 și 86. II dosar fond).
În ceea ce privește "posibilitatea oferită de art. 79 și 80" din Legea nr. 85/2006, este suficient să se precizeze că atribuțiile lichidatorului judiciar precum și cele ale judecătorului sindic sunt clar definite și sub nicio formă judecătorul sindic nu poate iniția din oficiu acțiuni de genul celor care se circumscriu textelor de lege menționate.
Pentru considerentele arătate, văzând și prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M, str. -.-, nr. 1-3, județul M, împotriva sentinței nr. 412 din 23 aprilie 2008, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Mureș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:
-21.10.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
