Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 667/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 667/
Ședința publică din 18 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de creditoarea M, cu sediul în T M,--3 jud. M, împotriva sentinței nr. 558/29 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată faptul că recursul este declarat și motivat în termen, fiind scutit de plata taxei de timbru conform art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Față de actele dosarului și împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, instanța reține cauza pentru pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr. 558 din 29 mai 2008, judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Comercial Mureș nr- a admis cererea formulată de lichidatorul CREDIT T-M, privind închiderea procedurii de faliment a debitoarei SRL și în temeiul prevederilor art. 131 din Legea nr. 85/2006 a dispus închiderea acestei proceduri, radierea societății debitoare din evidențele ORC, descărcând lichidatorul judiciar de îndatoririle privitoare la procedură, debitor și averea acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorul sindic a reținut în esență că din raportul preliminar întocmit de administratorul judiciar după deschiderea procedurii insolvenței prin sentința nr. 2058/2004, rezultă că la aceea dată nu au fost identificate bunuri în patrimoniul debitoarei falite. S-a mai menționat că prin sentința nr. 1689/2006 s-a dispus angajarea răspunderii patrimoniale a fostului administrator statutar, hotărâre care însă nu a fost pusă în executare, deoarece nu au fost identificate bunuri în averea acesteia care să poată face obiectul procedurii de executare silită, în plus, creditorii nu au avansat nici sumele corespunzătoare cheltuielilor administrative. S-a mai reținut că împotriva raportului final întocmit de lichidatorul judiciar s-au formulat obiecțiuni care însă au fost respinse irevocabil.
Hotărârea judecătorului sindic a fost atacată cu recurs de către creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice M, care a solicitat respingerea propunerii lichidatorului judiciar de închidere a procedurii, motivând că această închidere este prematură și nejustificată câtă vreme nu a fost îndeplinit scopul consacrat de lege, subliniindu-se că nu există certitudinea și confirmarea prin documente justificative a faptului că s-au efectuat toate demersurile pentru recuperarea creanței. Recurenta a precizat că lipsa fondurilor din averea debitoarei nu constituie motiv pertinent pentru închiderea procedurii și nici un impediment în continuarea ei în sensul executării sentinței de angajare a răspunderii, în condițiile în care se aplică dispozițiile art. 4 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, existând posibilitatea utilizării fondului de lichidare.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul creditoarei este nefondat.
Practic acest recurs nu face decât să reitereze niște argumente juridice, ridicate la de principiu, privind scopul procedurii și realizarea creanțelor, argumente teoretice necontestate, dar, în lipsa unor elemente concrete raportate la actele dosarului și secondate de probe din care să rezulte măcar indiciile existenței vreunui bun valorificabil în patrimoniul debitoarei sau în averea fostului administrator statutar, nu pot constitui argumente reale și temeinice pentru continuarea procedurii.
De altfel, aceleași argumente din motivarea recursului au fost invocate de creditoare și în motivarea obiecțiunilor la raportul final prin care s-a propus închiderea procedurii, obiecțiunile făcând obiectul unei judecăți soluționată irevocabil, în sensul respingerii acestora.
Aprecierile recurentei creditoare asupra situațiilor în care se poate închide procedura nu sunt de natură să înlăture voința legiuitorului, care, prin reglementarea cuprinsă în textul art. 131 din Legea nr. 85/2006, prevede tocmai această posibilitate în condițiile în care se constată inexistența bunurilor în averea debitoarei, ori insuficiența lor pentru acoperirea cheltuielilor de administrare. Constatările cuprinse în actele care au consemnat demersur8le lichidatorului judiciar în cadrul procedurii, impun practic măsura dispusă de judecătorul sindic iar continuarea procedurii în contextul celor arătate nu ar putea avea finalitate în îndeplinirea scopului invocat de recurentă ci dimpotrivă, ar deveni păguboasă prin creșterea cheltuielilor de administrare care nu au sursă de acoperire și care ar prejudicia fondul de lichidare, fără a se întrevedea vreo posibilitate de recuperare a vreunei sume de bani.
Față de cele ce preced, văzând și prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în T-M, str. -.-, nr. 1-3, județul M, împotriva sentinței nr. 558 din 29 mai 2008, pronunțată de judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Comercial Mureș nr-.
Irevocabil.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:
-21.10.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
