Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 677/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 677
Ședința publică de la 01 2008
PREȘEDINTE: Doina Lupea
JUDECĂTOR 2: Carmen Mladen
JUDECĂTOR 3: Carmen Popescu
Grefier: - Gabriela
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de creditoarele DGFP O și AVAS B împotriva sentinței nr.229 din 21 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Comercială și de contencios Administrativ în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL J/- CF -, prin lichidator S, având ca obiect închidere procedură insolvență.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat că recurentele au solicitat, în scris, judecarea cauzei în lipsă, după care s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.229 din 21 aprilie 2008 au fost respinse ca nefondate obiecțiunile la închiderea procedurii formulate de creditoarea DGFP O,
A fost aprobat raportul final și s-a dmis cererea formulată de lichidatorul judiciar S, desemnat să administreze procedura falimentului debitorului SC SRL, CF -, J - pentru închiderea procedurii, în temeiul art.132 alin 2 din Legea privind procedura insolvenței, în contradictoriu cu creditorii: Direcția Generală a Finanțelor Publice O, S, B, SC, prin lichidator judiciar SRL, S, SC SRL, B, SC Oltenia, C, Înbunătățiri Funciare, C, SC Import Export SRL, C, SC SRL, U, și intimata Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul O l
A fost dispusă dizolvarea și radierea debitorului din Registrul Comerțului O, iar, în temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței, a fost descărcat lichidatorul de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că, la data de 03.03.2008, lichidatorul judiciar, desemnat, prin încheierea din 24.03.2005, să administreze procedura falimentului debitorului, a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a aprobării raportului final de lichidare și a distribuirii tuturor sumelor obținute.
S-a constatat că s-a întocmit raportul final de lichidare și bilanțul general, conform art. 129 din Legea privind procedura insolvenței, că toate bunurile din averea debitorului au fost lichidate și toate sumele au fost distribuite conform raportului asupra fondurilor obținute din vânzarea bunurilor și recuperarea de creanțe și a Tabelului de distribuire final aprobat, dovada plăților fiind făcută cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei. S-a mai constatat că a fost convocată adunarea creditorilor la 7.04.2008 pentru discutarea raportului și a situațiilor financiare.
S-a mai reținut că, prin obiecțiunile formulate la închiderea procedurii, creditoarea DGFP Oas usținut, în privința lipsei de bunuri din patrimoniul debitoarei, că raportul lichidatorului nu este suficient, hotărârea instanței trebuind să se bazeze pe documente provenite de la autoritățile care dețin evidența bunurilor mobile și imobile, iar conform art. 25 din. 85/2006, se impune examinarea activității debitorului și întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor și a împrejurărilor care au condus la apariția stării de insolvență, precum și menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă.
S-a mai susținut de către creditoare că nu au fost prezentate cauzele și împrejurările ce au condus la apariția stării de insolvență și nu au fost menționate persoanele cărora le-ar fi imputabilă o astfel de situație.
Obiecțiunile creditoarei au fost apreciate de instanță ca nefondate, întrucât în cauză, pe parcursul derulării procedurii falimentului, au fost numiți ca lichidatori judiciari SC SA și SC B & D SRL, iar rapoartele întocmite de ultimul lichidator corespund exigențelor art. 25 din Legea 85/2006. De asemenea, s-a constatat că lichidatorul judiciar Gac onfirmat că încetarea de plăți a debitoarei a constituit- faptul că firma înregistra pierderi atât in exploatare cât și financiare, începând mai multe obiective de investiții fără a avea un plan de afaceri. Ca atare, s-a apreciat că nu există fapte care, potrivit art.l38, să atragă răspunderea administratorului social.
Cu privire la bunurile societății debitoare s-a reținut că au fost inventariate și evaluate de experții desemnați în cauză, și, corespunzător evidențelor societății debitoare, și au fost valorificate prin licitație publică, organizându-se mai multe licitații din lipsă de ofertanți.
Împotriva sentinței au declarat recurs creditoarele DGFP O și AVAS B, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În dezvoltarea motivelor de recurs, creditoarea DGFP Oas usținut că hotărârea este nelegală întrucât instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 Cod pr. civilă și că în mod eronat s-a dispus închiderea procedurii, fără a fi aprobat în prealabil raportul final.
În acest sens, a învederat că în dispozitivul sentinței nu se face referire la aprobarea acestui raport, iar, până la data formulării cererii de recurs, creditoarei nu i-a fost comunicată o hotărâre care să aibă în vedere îndeplinirea respectivei obligații procedurale.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs s-a criticat activitatea lichidatorului judiciar susținând că acesta nu și-a îndeplinit obligația de a prezenta cauzele și împrejurările care au condus la apariția insolvenței comerciale, cu menționarea persoanelor de rea credință cărora le-ar fi imputabilă această stare, în vederea formulării cererii de atragere răspunderii acestora.
Luarea măsurii de închidere a procedurii a fost considerată prematură, întrucât se impunea o atenție sporită în cadrul acțiunii de identificare bunurilor și de stabilire a persoanelor cărora le-ar fi imputabilă starea de insolvență.
Prin ultimul motiv de recurs creditoarea DGFP Oas usținut că instanța a încălcat în mod vădit normele procedurale, precum și interesele creditorilor, întrucât prin aceeași hotărâre s-a pronunțat și cu privire la cererea întemeiată pe dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006.
Criticile recurentei AVAS B au vizat faptul că prin sentința criticată instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin.2 pr.civ.
Recurenta a susținut că nu s-au realizat formele de publicitate prevăzute de Lege 85/2006, întrucât cererea de închidere a procedurii și hotărârea prin care s-a aprobat raportul final nu au fost publicate în Buletinul Procedurilor de Insolvență și nici nu au fost comunicate în alt mod către AVAS.
A criticat sentința și sub aspectul închiderii procedurii concomitent cu aprobarea raportului final, contrar dispozițiilor art.132 alin.2, teza I, coroborat cu art.129 alin.2 din Legea 85/2006.
În acest sens, a susținut că judecătorul sindic avea obligația de a convoca adunarea creditorilor la un termen de maximum 30 de zile de la afișarea raportului final și de a comunica acest raport creditorilor.
În privința raportului final, recurenta a arătat că se impune să fie o sinteză întregii proceduri și să cuprindă măsura în care au fost identificate persoanele răspunzătoare pentru generarea stării de incapacitate de plată și cauzele insolvabilității pentru a oferi participanților la procedură pârghiile necesare pentru analiza oportunității promovării acțiunilor avute în vedere de art.138 din Legea 85/2006.
În motivele de recurs, recurenta creditoare a criticat sentința și sub aspectul neexercitării rolului activ de către judecătorul sindic, care și-a însușit punctul de vedere exprimat de lichidatorul judiciar, deși avea posibilitatea administrării probatoriilor pentru atragerea răspunderii persoanelor care au cauzat starea de insolvență, putând solicita asistența comitetului creditorilor.
Deși legal citată, intimata debitoare nu a depus întâmpinare la dosar.
Examinând actele și lucrările dosarului în raport de motivele de recurs formulate și dispozițiile legale invocate, Curtea reține că recursurile nu sunt fondate.
În ceea ce privește primul motiv de recurs formulat de recurenta DGFP O, care se regăsește, de altfel, și în recursul promovat de către creditoarea AVAS B, Curtea reține că este neîntemeiat.
Raportul final a fost afișat la ușa tribunalului la data de 03.03.2008 și a fost comunicat creditorilor.
Potrivit dispozițiilor art.129 alin.1 din Legea 85/2006, judecătorul sindic a convocat adunarea creditorilor la data de 07.04.2008, astfel încât a dat posibilitatea creditorilor să formuleze obiecțiuni.
Urmare a comunicării acestui raport, DGFP Oaf ormulat obiecțiuni care au fost respinse prin sentința recurată, iar AVAS Bas olicitat convocarea comitetului creditorilor pentru discutarea autorizării în vederea introducerii cererii de antrenare a răspunderii membrilor organelor de conducere prevăzute de art.138 din Lege 85/2006.
Potrivit dispozițiilor art.105 alin.2 Cod pr. civilă, actele de procedură îndeplinite de un judecător necompetent sunt nule.
Actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulității prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie.
În cauză, recurentele nu au suferit o vătămare, dovada îndeplinirii corespunzătoare actelor de procedură constituind-o și obiecțiunile, respectiv cererea formulate de cele două recurente, precum și prezența reprezentanților acestora la termenul la care s-a judecat pricina.
Critica formulată de recurenta DGFP O referitoare la prematuritatea închiderii procedurii insolvenței nu poate fi primită, în condițiile în care, în susținerea ei, se invocă lipsa de diligențe în identificarea bunurilor mobile și imobile ale debitoarei.
Așa cum a reținut și instanța de fond, la identificarea bunurilor debitoarei au fost avute în vedere evidențele societății și nu relațiile solicitate de către lichidatorii judiciari de la unitățile administrativ-teritoriale care dețin evidența bunurilor mobile și imobile, iar pe de altă parte, în perioada de peste 10 ani de la înregistrarea cererii de deschidere a procedurii împotriva debitoarei recurente, alături de ceilalți creditori, avea posibilitatea de a aduce la cunoștința lichidatorilor judiciari orice elemente de natură contribui la identificarea altor bunuri.
Acțiunea prevăzută la art.138 din Legea 85/2006 se prescrie potrivit art.139 din același act normativ, în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care cauzat apariția stării de insolvență, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotărârii de deschidere a procedurii.
Din moment ce termenul prevăzut de art.139 din Legea 85/2006 s-a împlinit, în mod corect instanța de fond constatat că dreptul la acțiune s-a stins prin prescripție. Chiar dacă această constatare s-a făcut fără a se constitui un dosar separat al cărui obiect să-l constituie antrenarea răspunderii materiale a persoanelor prevăzute de art.138 din Legea 85/2006, acest fapt nu este de natură a conduce la casarea sentinței.
Critica ce vizează pronunțarea greșită prin aceeași hotărâre atât cu privire la aprobarea raportului final, cât și cu privire la închiderea procedurii este lipsă de suport, deoarece art.129 și art.132 alin.2 din Legea 85/2006 nu prevăd ca pronunțarea să se facă prin hotărâri separate, care să fie publicate în Buletinul Procedurilor de Insolvență.
Pe de altă parte, recurentele nu justifică vătămarea pricinuită prin închiderea procedurii concomitent cu aprobarea raportului final, în condițiile în care prin recursurile formulate au contestat ambele măsuri.
În ceea ce privește critica referitoare la lipsa de rol activ a judecătorului sindic, se reține că este, de asemenea, nefondată.
În procedura specială a insolvenței, derogatorie de la dreptul comun, nu își găsește aplicarea principiul rolului activ al judecătorului, prevăzut de art.129 alin.5 Cod pr. civilă.
Judecătorul sindic are în principal atribuții jurisdicționale, limitate la controlul judecătoresc, precizate în mod expres în teza finală a art.11 alin.2 din Legea 85/2006. deciziilor manageriale și de gestionare a averii debitoarei este atributul creditorilor și al administratorului/lichidatorului judiciar.
Dat fiind faptul că, așa cum s-a menționat anterior, judecătorul sindic constatat în mod corect că dreptul la acțiunea prevăzută la art.138 din Legea 85/2006 s-a stins prin prescripție, este de prisos analizarea criticilor ce vizează promovarea unei astfel de cereri de către lichidatorul judiciar sau convocarea comitetului creditorilor în vederea analizării oportunității introducerii unei cereri de atragere a răspunderii materiale.
Față de data pronunțării încheierii prin care s-a constatat încetarea de plăți a debitoarei, 24.09.1997, chiar dacă o astfel de cerere ar fi fost formulată în anul 2008, nu ar fi avut nici o finalitate din moment ce oricum ar fi fost respinsă ca prescrisă.
Date fiind considerentele expuse mai sus, urmează ca, potrivit dispozițiilor art.312 alin.1 Cod pr. civilă, să se respingă recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de creditoarele DGFP O, cu sediul în S, jud.O și AVAS B, cu sediul procesual ales în B,--11, sector 1 împotriva sentinței nr.229 din 21 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t-Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL J/- CF - prin lichidator S cu sediul în S, str.-,.1C,.A,.1, jud.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, Gabriela |
04 2008
Jud.red.DL
Tehnored.MP/2 ex/17.09.2008
Președinte:Doina LupeaJudecători:Doina Lupea, Carmen Mladen, Carmen Popescu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
