Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 186/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 186
Ședința publică de la 07 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cremenițchi Radu
JUDECĂTOR 2: Miler Iulia
JUDECĂTOR 3: Șfabu Traian
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs comercial formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, prin reprezentant legal, împotriva sentinței nr. 497/S din 20 noiembrie 2007 Tribunalului Iași - Judecător Sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic reprezentanta intimatei-creditoare SC ""SRL I, lipsă fiind recurentul-creditor a Județului I, intimatul-debitor SC ""SA I, prin lichidator judiciar Lichidator
Procedura legal îndeplinită, părțile fiind citate prin buletinul procedurilor de insolvență și potrivit codului d e procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, recursul este la al 3-lea termen de judecată.
Consilier juridic reprezentanta intimatei-creditoare SC "" I depune la dosar concluzii scrise, precizând că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile instanța constată recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic reprezentanta intimatei SC " "SRL I solicită respingerea recursului conform, concluziilor depuse la acest termen de judecată, să se mențină ca fiind legală și temeinică sentința nr. 497/S din 20 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Iași - Judecător Sindic.
Susține reprezentanta intimatei că, prin încheierea nr. 177 din 25.05.2006 s-a dispus ca lichidatorul judiciar să procedeze la vânzarea bunurilor aparținând debitorului SC " "SA I, prin licitație, în conformitate cu prevederile codului d e procedură civilă și nu conform codului fiscal, această încheiere nu a fost recurată niciodată de către Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Mai mult, la acea licitație nu s-a vândut întreg patrimoniul debitoarei, ci doar o parte din imobile, iar societatea intimată nu a fost singura care a licitat, fiind înscriși la acea licitație încă doi ofertanți.
De asemenea se arată că, societatea intimată avea la acea dată un antecontract de vânzare-cumpărare a terenului pe care se aflau aceste active, dar în acest moment societatea intimată este proprietara acestui teren fiind intabulat la cartea funciară, iar contestatorul ar fi trebuit să știe că imobilele adjudecate nu se aflau pe terenul debitoarei.
Față de aceste precizări și față de concluziile depuse la dosar solicită respingerea recursului ca nefondat.
Declarându-se închise dezbaterile instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului comercial d e față;
Prin sentința comercială nr. 497/S din 20.11.2007 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic s-a dispus:
Respinge obiecțiunile creditorului I împotriva licitației organizată la data de 12.09.2006 pentru vânzarea unor bunuri ale debitorului "SUPREM" I, formulate în contradictor cu Lichidator SRL
Admite contestația creditorului I împotriva licitației organizată la data de 04.12.2006 pentru vânzarea unor bunuri ale debitorului "" I, formulate în contradictor cu Lichidator I și terțul-adjudecatar " "
Anulează procesul verbal al licitației din 04.12.2006 și actul de adjudecare nr. 1715/29.12.2006 întocmit către adjudecatarul SC " "
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
Analizând actele dosarului se constată întemeiată contestația îndreptată împotriva licitației organizată la data de 04.12.2006 în care sens se rețin următoarele:
Valorificarea bunurilor din patrimoniul debitorului s-a realizat de către lichidatorul judiciar potrivit încheierii nr. 177 din 25.05.2006, prin licitație publică, în condițiile codului d e procedură civilă.
Potrivit dispozițiilor art. 510 alin. 2 cod procedură civilă, creditorii următori nu pot adjudeca bunurile debitorului oferite spre vânzare la un preț mai mic de 75% din prețul la care imobilul a fost evaluat.
Conform publicației de vânzare nr. 3/ 23.11.2006, bunurile oferite spre vânzare în cadrul licitației din 04.12.2006 sunt imobile, având o valoare estimată de 145.400 lei și au fost adjudecate la prețul de doar 2935 lei reprezentând 2,01% din prețul de evaluare, de către SC " "SRL I care, așa cum rezultă din tabelul consolidat al creanțelor asupra averii debitorului, are calitatea de creditor al acestuia.
Constatând așadar că licitația din 04.12.2006 s-a finalizat cu încălcarea interdicției impuse de prevederile legale sus-enunțate, se va admite contestația promovată de creditorul DGFPJ I și se va dispune anularea procesului verbal de licitație și a actului de adjudecare care l-a urmat, lichidatorul judiciar urmând a relua formele de executare cu privire la bunurile cuprinse în publicația de vânzare nr. 3/23.11.2006.
Referitor la licitația organizată la data de 12.09.2006, se constată neîntemeiate obiecțiunile creditorului DGFPJ I motivat de următoarele:
Așa cum deja s-a precizat, valorificarea bunurilor debitorului s-a realizat conform încheierii nr. 177/25.05.2006 pronunțată de judecătorul sindic care, respingând propunerea lichidatorului judiciar de vânzare directă în bloc, a dispus efectuarea vânzării prin licitație, în condițiile codului d e procedură civilă.
În acest sens, au fost îndeplinite formalitățile de publicitate a vânzărilor, pentru vânzarea bunurilor înscrise în publicația de vânzare nr.2 fiind organizate două licitații, la data de 31.07.2006 când nu s-a obținut prețul de evaluare și apoi la data de 12.09.2006 când bunurile, licitate individual în condițiile existenței a doi ofertanți, au fost adjudecate la cel mai mare preț oferit de către SC ""SRL
Susținerea creditorului-contestator potrivit căreia prețul vânzării este derizoriu raportat la valoarea de expertizare este neîntemeiată dacă se are în vedere faptul că această echivalență este relativă în condițiile în care valoarea unui bun de piață este stabilită de cerere și ofertă, că prin trecerea timpului activul își diminuează valoarea, iar în cauză nu trebuie omisă nici împrejurarea că terenul pe care sunt amplasate imobilele adjudecate nu este proprietatea debitorului și că întreținerea și conservarea respectivelor active presupun cheltuieli foarte mari.
Referitor la susținerile creditorului-contestator privind participarea în comisia de licitație și supunerea modalității de valorificare a bunurilor spre aprobare comitetului creditorului și acestea se dovedesc neîntemeiate dacă se observă prevederile art. 116 și art. 117 din Legea nr. 85/2006 potrivit cărora lichidarea bunurilor din averea debitorului este efectuată de lichidator sub controlul judecătorului sindic (comisia de licitație fiind înființată doar pentru transparența operațiunilor de lichidare fără a se putea substitui adunării creditorilor) iar acordul comitetului creditorilor este necesar numai în caz de vânzare în bloc, or în speță, nu s-a efectuat o astfel de vânzare, bunurile fiind licitate individual.
Față de aceste considerente, contestația îndreptată împotriva vânzării organizată la data de 12.09.2006 va fi respinsă, constatându-se că vânzarea s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 504 și urm. Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs a Județului I, prin reprezentant legal, considerând-o nelegală și netemeinică și solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței comerciale nr. 497/S/ 20.11.2007 și anularea licitației organizate la 12.09.2006 pentru vânzarea unor bunuri ale debitorului "SUPREM"
În motivarea recursului se susține că, prețul de evaluare a activelor "SUPREM" Iaf ost stabilit la suma de 3.280.000 lei, iar suma la care au fost adjudecate aceste bunuri, respectiv 627.218,06 lei reprezintă 19,12% fiind un preț derizoriu.
Conform art. 158 alin. 8 Cod procedură fiscală "prețul de pornire al licitației este prețul de evaluare pentru prima licitație, diminuat cu 25 % pentru a doua licitație și cu 50% pentru a treia licitație", iar potrivit alin. 10 "adjudecarea se face în favoarea participantului care a oferit cel mai mare preț, dar nu mai puțin decât prețul de pornire. În cazul prezentării unui singur ofertant la licitație, comisia poate să îl declare adjudecatar dacă acesta oferă cel puțin prețul de pornire a licitației". Potrivit art. 509 alin. 5 Cod procedură civilă "În cazul în care nu este oferit prețul la care imobilul a fost evaluat, vânzarea se va amâna la un alt termen.la acest termen, licitația va începe de la prețul de 75% din cel la care imobilul a fost evaluat. Dacă nu se obține prețul de începere al licitației, la același termen bunul va fi vândut la cel mai mare preț oferit. Vânzarea se va putea face chiar dacă se prezintă o singură persoană care oferă prețul de la care începe licitația".
Având în vedere cele precizate, ținând cont de faptul că pentru activele adjudecate de către "" C s-a prezentat un singur ofertant, respectiv adjudecatarul, iar pentru licitația din 12.09.2006 prețul de pornire a fost de 75% din valoarea stabilită prin evaluare, aceste active ar fi trebuit valorificate la suma de 2.460.000 lei.
Întrucât la licitația din 12.09.2006 nu s-a oferit prețul prevăzut de lege, lichidatorul judiciar ar fi trebuit să declare închisă ședința de licitație urmând la o dată ulterioară să organizeze o nouă licitație în condițiile legii, urmând ca după epuizarea acestei modalități de valorificare, să convoace comitetul creditorilor și mai apoi adunarea creditorilor și să supună spre dezbatere o nouă strategie de valorificare a activelor debitorului, ori acest lucru nu s-a întâmplat.
În conformitate cu dispozițiile art. 116 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței." de vânzare a bunurilor, respectiv licitație publică, negociere directă sau o combinație a celor două va fi aprobată de adunarea generală a creditorilor, pe baza propunerii lichidatorului și a recomandării comitetului creditorilor. Lichidatorul va prezenta și regulamentul de vânzare corespunzător".
Ba mai mult lichidatorul judiciar a permis valorificarea activelor către SC ""SRL C la un preț ce nu reprezintă nici măcar 20%, încălcând în mod flagrant dispozițiile legale în materie, astfel că licitația din 12.09.2006 o consideră nulă.
Conform art. 1303 din Codul civil "prețul vânzării trebuie să fie serios", adică să nu fie derizoriu, mai precis un preț cât mai aproape de realitate. De asemenea prețul nu trebuie să fie atât de disproporționat în raport cu valoarea bunurilor vândute (prețul obținut la licitație reprezintă 19,12% din prețul de evaluare), seriozitatea fiind o chestiune de fapt, aceasta fiind lăsată la aprecierea instanței.
Se menționează că la licitația menționată nu a fost prezent creditorul majoritar pentru a da, astfel și o notă de transparență procedurii și pentru a se respecta dispozițiile legale în materie.
Referitor la Oferta făcută de către SC ""SRL C în valoare de 500.000 Euro, facem aprecierea potrivit căreia aceasta ar fi trebuit luată în calcul numai după organizarea unei licitații pentru a studia ofertele pieței, pentru ca ulterior, în cazul în care nu existau cereri ale pieței să fie acceptată oferta propusă de către SC ""SRL C, de altfel lucru consemnat și în procesul verbal al adunării creditorilor din data de 05.05.2006. Considerăm că propunerea creditorului bugetar a fost de a se studia piața și de a lua în considerare și alte eventuale oferte, în vederea obținerii unui preț cât mai bun și nicidecum o propunere de respingere a ofertei propusă de către SC ""SRL
Fără a justifica motivele ce impun necesitatea unei vânzări în bloc a bunurilor debitorului, lichidatorul judiciar a supus spre aprobare adunării creditorilor din data de 05.05.2006, raportul de expertiză ce individualizează și evaluează averea debitorului. Dacă la această adunare s-a votat în cuantumul legal raportul de evaluare, în ceea ce privește vânzarea în bloc către ofertantul SC ""SRL C, cvorumul legal nu s-a întrunit, creditorul bugetar propunând vânzarea la licitație, regula consacrată expres de altfel de ex. art. 114 alin. 2 din Legea nr. 64/1995 (actualul art. 116 alin. 2 din Legea nr. 85/2006).
Pe de altă parte dacă se are în vedere principiul potrivit căruia vânzarea bunurilor să se facă cu un randament maxim pentru acoperirea pasivului debitorului și îndestularea creditorilor, prețul oferit respectiv 627.218,06 lei ce reprezintă 19,12% este un preț mic în raport cu valoarea bunurilor astfel cum au fost determinate de expertiza și valoarea totală a creanțelor (societatea debitoare SC " "SA I are obligații neonorate la bugetul consolidat al statului reprezentând impozite și taxe în cuantum de 11.419.232 lei).
Legal citate intimatele: " " I și Lichidator I, au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului ca nefundat.
Analizând motivele de recurs în contextul probelor administrate respectiv înscrisuri, și ale dispozițiilor legale prev. de art. 304 pct. 8 și 9 și art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă; art. 1303 cod civil și art. 116 al. 2 din Legea nr. 85/2006, instanța de recurs constată că recursul este nefondat.
În motivarea acestei soluții, instanța de recurs a reținut că motivul de recurs ce vizează faptul că aparte din activele "SUPREM" I au fost vândute prin licitație la un preț pe care-l consideră derizoriu, respectiv 627.218,06 lei ce reprezintă doar 19,12% din prețul inițial de evaluare în sumă de 3.280.000 lei noi, susținut de recurentă nu se confirmă în situația de fapt și anume, desfășurarea licitației din 12.09.2006, situație care nu este susținută nici de probe certe care să facă dovada că această licitație nu a respectat dispozițiile legale în materie, respectiv Codul fiscal și Legea nr. 85/2006.
Se invocă lipsa de transparență a procedurii licitației prin faptul că la această licitație nu a fost prezent creditorul majoritar, dar licitația a fost publică, fiind respectată procedura de desfășurare, cu publicarea în termenele legale, astfel că acest creditor putea să fie prezent, faptul că nu s-a prezentat putând fi interpretat ca o lipsă de interes.
De altfel instanța de fond a reținut pe baza probelor din dosarul insolvenței și al licitației, că licitația organizată la 12.09.2006 a avut la bază mai multe etape legale consemnate în înscrisuri. Astfel valorificarea bunurilor debitorului s-a realizat conform încheierii nr. 177/ 25.05.2006 pronunțată de judecătorul sindic, care respingând propunerea lichidatorului judiciar de vânzare directă în bloc, a dispus ca vânzarea să se efectueze prin licitație, conform codului d e procedură civilă.
Așa cum rezultă din înscrisurile dosarului, în speță au fost organizate două licitații, una la 31.07.2006 când nu s-a obținut prețul de evaluare și apoi la 12.09.2006, când bunurile licitate individual în condițiile existenței a doi ofertanți, au fost adjudecate la cel mai mare preț oferit de ""
Se reține că în mod temeinic, prima instanță a considerat că prețul de adjudecare la licitația din 12.09.2006 nu poate fi apreciat ca derizoriu, atâta timp cât valoarea unui bun pe piață este stabilită de un cumul de condiții: cerere și ofertă, trecerea timpului care diminuează valoarea activului, având o influență în diminuarea prețului și faptul că terenul pe care sunt amplasate imobilele adjudecate nu este proprietatea debitorului și că întreținerea și conservarea acestor active presupune cheltuieli foarte mari.
Instanța de recurs reține de asemeni că prevederile art. 116 și 117 din Legea nr. 85/2006 au fost respectate, întrucât lichidarea bunurilor din averea debitorului este efectuată de lichidatorul judiciar sub controlul judecătorului sindic, acordul comitetului creditorilor fiind necesar doar în cazul vânzării în bloc, procedură ce nu a avut loc în speță.
În concluzie, instanța de recurs va respinge recursul și va menține sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, prin reprezentant legal, împotriva sentinței nr. 497/S din 20.11.2007 a Tribunalului Iași - Judecător Sindic, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 aprilie 2008.
Președinte
Judecător Judecător
Grefier
Red.
Dact.
3 exemp.
23.05.2008
Tribunalul Iași - Judecător Sindic: -
Președinte:Cremenițchi RaduJudecători:Cremenițchi Radu, Miler Iulia, Șfabu Traian
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
