Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 68/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA Nr.68/ DOSAR Nr-
Ședința publică din 12 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Fețeanu JUDECĂTOR 2: Alina Gabriela Stoian
- - - - - JUDECĂTOR 3: Gabriela
- - - președinte de secție
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupracererii de suspendare a executării sentinței civilenr.839/Sind din 29 septembrie 2008, pronunțate de judecătorul-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov - Secția Comercială și de contencios Administrativ, formulată de debitoarea, și arecursuluideclarat de debitoare împotriva aceleiași sentințe.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa recurentei debitoare B, a intimatelor creditoare Construcții, Grup, B și a administratorului judiciar Expert.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 5 februarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 12 februarie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 839/SIND/29.09.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Brașov, judecătorul sindic a respins contestațiile formulate de debitoarea, admis cererea formulată de creditoarele Construcții, Grup și și în consecință, în baza art. 33 alin. 6 din Legea nr. 85/2006 a deschis procedura generală a insolvenței împotriva debitoarei, a numit administratorul judiciar, căruia i-a stabilit retribuția și sarcinile, și a dispus deschiderea de către debitor a unui cont bancar, din care vor fi suportate cheltuielile procedurii.
La pronunțarea acestei sentințe judecătorul sindic a reținut că cererile creditoarelor sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Reclamantele - creditoare au fiecare câte o creanță de peste 10.000 lei față de pârâtul - debitor, iar aceasta este certă, lichidă și exigibilă, conform art. 379 Cod procedură civilă. Dovada acestor creanțe s-a făcut cu înscrisurile depuse la dosar de reclamante.
Astfel, cu privire la creanța creditoarei Construcții a constatat că între această creditoare și debitoare s-a încheiat contractul de execuție lucrări nr. 197/28.07.2004, actul adițional nr.1 din 28.07.2004 și contractul de subantrepriză nr. 200/29.04.2004, în baza cărora creditoarea a emis mai multe facturi fiscale semnate de primire de reprezentantul debitoarei. Debitoarea a achitat o parte din aceste facturi, însă nu le-a achitat în totalitate. Nu poate fi primită susținerea debitoarei că nu s-a făcut vreo dovadă că facturile creditoarei au fost acceptate la plată fără obiecțiuni sau că simpla semnătură a acestora nu constituie o dovadă a acceptării lor la plată, de vreme ce aceasta este modalitatea legală care atestă comunicarea facturilor. Prin achitarea parțială a facturilor debitoarea a recunoscut datoria către creditoare.
În ce privește creanța reclamantei Grup, a constatat că aceasta a încheiat cu debitoarea contractul de subantrepriză de lucrări nr.259/4.10.2002 și actele adiționale la acest contract, conform cărora subantreprenorul are obligația de a constitui garanția de bună execuție a contractului, în cuantum de 5% din valoarea contractului, care se constituie pe o perioadă de 24 de luni calendaristice în formă de rețineri din situațiile de plată lunare, garanția restituindu-se 50% la data recepției preliminare la terminarea lucrărilor iar restul de 50% la data efectuării recepției finale. lucrării s-a realizat la data de 2.06.2004, așa cum reiese din procesul verbal de recepție preliminară nr. 1513/2.06.2004. faptul că acest proces verbal de recepție preliminară a fost încheiat de debitoare, în calitate de antreprenor și nu de creditoare, în calitate de subantreprenor, nu are nicio relevanță, de vreme ce lucrarea a fost recepționată fără obiecțiuni. În consecință, debitoarea are obligația de a restitui sumele reprezentând garanții oprite. Nu poate fi primită susținerea debitoarei că ar fi prescrisă acțiunea în restituirea sumelor oprite drept garanție în perioada 2002-2004, deoarece termenul de prescripție curge de la data la care acestea trebuiau restituite și nu de la data reținerii lor. În plus, achitarea în parte a facturilor de către debitoare valorează recunoașterea obligației, fapt care are efect de întrerupere a prescripției. Debitoarea nu face în nici un fel dovada afirmației că reclamanta creditoare nu a finalizat lucrările sau le-a făcut de proastă calitate; dimpotrivă, din procesul verbal de recepție nr. 1513/2.06.2004 reiese contrariul. Pentru aceste motive se constată că și creditoarea Grup are o creanță certă, lichidă și exigibilă mai mare de 10000 lei.
Cu privire la creanța reclamantei, a constatat că aceasta este dovedită cu facturile fiscale seria - nr. - din 27.04.2007 și respectiv factura seria -, nr. - din 9.08.2007 emise de creditoare. Nu este adevărată afirmația debitoarei că facturile nu au fost comunicate și nici confirmate de primire, deoarece pe factura fiscală seria - nr. - din 27.04.2007 constată existența semnăturii de primire. Facturile fiscale fac dovada livrării mărfii, până la dovada contrară. Debitoarea nu a făcut în nici un fel dovada celor afirmate, că nu s-ar fi livrat marfa din facturile emise de creditoare. Pentru aceste motive judecătorul sindic a apreciat că și creanța creditoarei este una certă și exigibilă.
Valoarea acestor creanțe este superioară valorii prag, conform art. 3.12 din Legea nr.85/2006.
Cât timp debitorul nu a făcut nicio dovadă că nu este în stare de insolvență, rezultă că aceasta a fost dovedită prin prezumția legală evocată mai sus.
Împotriva sentinței a declarat recurs debitoarea, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul admiterii contestației sale la cererile de deschidere a procedurii insolvenței și respingerea acestor cereri pentru următoarele considerente:
Cu privire la creanța Construcții se susține că această creditoare nu a putut face dovada terminării lucrărilor și predării către debitoare, dovadă ce constă în procesele verbale semnate de ambele părți.
Lucrările la care s-a obligat antreprenoarea, în calitate de subantreprenor pentru beneficiarul Ministerul Apărării - Unitatea Militară nr. 02444 S, nu au fost finalizate în totalitate de aceasta, ci de debitoare, în calitate de antreprenor.
Lucrările executate de creditoare au fost de proastă calitate, fapt pentru care beneficiara a blocat contul în care au fost reținute garanțiile de bună execuție. Pretențiile creditoarei la plata sumei de 125.179,02 lei reprezintă tocmai aceste garanții, care pot fi încasate numai după remedierea deficiențelor de calitate.
Pretențiile creditoarei nu sunt nici certe nici exigibile. Numai pe calea unui proces de drept comun comercial se poate stabili dacă aceste pretenții sunt întemeiate și legale.
II. Privitor la creanța creditoarei Grup, pretențiile sale au la bază contractul de subantrepriză nr. 259/4.10.2002, a cărui beneficiară este Primăria Veche, jud. Și în acest caz creditoarea nu și-a onorat obligațiile contractuale din punct de vedere cantitativ și calitativ.
Pretențiile creditoarei sunt pentru suma de 24.808,58 le, constând în garanție de bună execuție a lucrărilor. creditor nu a încheiat cu antreprenorul procesul-verbal de predare cantitativă și calitativă a lucrărilor executate. Deși creditoarea nu face în nici un fel dovada că ar fi predate lucrările terminate, totuși, instanța consideră că creditoarea nu este îndreptățită la restituirea garanției de bună execuție. Restituirea garanției de bună execuție operează după terminarea lucrărilor - recepția preliminară și recepția finală, care nu a fost încheiată deoarece nu a expirat perioada de garanție.
Creditoarea a încercat și pe calea somației de plată să solicite plata garanției respective însă instanța i-a respins cererea, considerând pretențiile sale prescrise.
III. Cu privire la creanța, în mod eronat instanța a constatat că facturile fiscale emise de aceasta au fost semnate de primire, neobservând că semnăturile sunt ale reprezentantului societății emitente și nu ale reprezentantului recurentei.
Recurenta mai critică sentința și pentru încălcarea prevederilor art. 33 din Legea nr. 85/2006, în sensul că nu a obligat nicio creditoare la plata cauțiunii de 10% din valoarea creanței, cu toate că a solicitat expres acest fapt și nici nu s-a pronunțat cu privire la acest aspect.
S-a solicitat și suspendarea executării sentinței atacate, cerere la care recurenta a renunțat la termenul de judecată din 5.02.2009.
În probațiune, recurenta a depus la dosar înscrisuri.
Examinând sentința atacată în limitele motivelor de recurs, în raport de probele administrate în cele două faze procesuale și de dispozițiile legale în materie, curtea reține următoarele:
Din coroborarea dispozițiilor art. 3 pct. 1 lit.a, pct.6 și pct.12 și art. 31 din Legea nr. 85/2006 rezultă că procedura insolvenței poate fi deschisă la cererea unui creditor, cu condiția ca creanța să fie certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile și valoarea acesteia să fie de ce puțin 10.000 lei
Art. 379 alin.3 Cod de procedură civilă definește creanța certă ca fiind aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de acesta. Potrivit aliniatului următor, creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată sau determinabilă, cu ajutorul actelor de creanță sau a altor acte.
Pentru dovedirea creanței sale creditoarea Construcții a depus la dosar contract de execuție de lucrări și contract de subantrepriză încheiate între această societate, în calitate de asociat, respectiv subantreprenor și debitoare, în calitate de lider de asociație, respectiv antreprenor, centralizatoare de lucrări și facturi fiscale emise în baza acestor contracte, susținând că acestea au fost achitate doar parțial.
Niciunul dintre cele două contracte nu leagă obligația și termenul de decontare a lucrărilor de emiterea și predarea facturilor. Astfel, potrivit art. 7.2 din contractul de execuție de lucrări, decontarea lucrărilor se face pe baza situațiilor de lucrări întocmite de asociat, verificate și acceptate la plată de către achizitor, în funcție de fondurile alocate de ordonatorul de credite al achizitorului. În art. 7.2 din contractul de antrepriză s-a stipulat că decontarea lucrărilor se face pe baza situațiilor de lucrări întocmite de subantreprenor, verificate și acceptate la plată de către achizitor și antreprenorul general.
de lucrări depuse la dosar de către creditoare, în cea mai mare parte nu sunt semnate nici de debitoare, în calitate de antreprenor general sau lider de asociație, nici de către achizitor și iar debitoarea a contestat cantitatea și calitatea lucrărilor efectuate.
În aceste condiții, pentru dovedirea existenței și cuantumului creanței s-ar impune efectuarea unei expertize de specialitate.
Pe de altă parte, în recurs debitoarea a depus la dosar ordine de plată pentru facturile emise de creditoare, susținând că mai are doar de restituit garanția, care se restituie doar la data recepției finale, care nu s-a efectuat până în prezent. Având în vedre numărul mare de facturi și ordine de plată și susținerile contradictorii ale părților, se impune examinarea înscrisurilor depuse de către un expert contabil, care ar fi în măsură să verifice și cuantumul penalităților de întârziere.
În aceste condiții, nu se poate reține caracterul cert și lichid al creanței, care urmează a fi dovedită pe calea dreptului comun.
Cu privire la creanța Grup, argumentul recurentei legat de respingerea pretențiilor ca prescrise în cadrul procedurii somației de plată nu poate fi reținut, având în vedere că, din dispozițiile art. 7 din nr.OUG 5/2001 rezultă că ordonanța prin care s-a respins cererea de somație de plată nu are autoritate de lucru judecat în litigiile de drept comun. Problema prescripției extinctive a fost soluționată în mod corect de către judecătorul sindic, în sensul că termenul de prescripție pentru cererile referitoare la sumele reținute cu titlu de garanție curge de la data la care sumele trebuiau restituite și nu de la data reținerii lor.
Concluziile primei instanțe sunt însă greșite cu privire la caracterul cert și exigibil al creanței.
Procesul verbal de recepție încheiat de debitoare, în calitate de antreprenor cu beneficiarul nu poare dovedi executarea integrală și corespunzătoare a lucrărilor de către subantreprenor, atât timp cât antreprenorul contestă aceste lucrări.
De aceea și pretențiile creditoarei Grup urmează a fi valorificate pe calea dreptului comun.
Referitor la creanța creditoarei instanța de fond a reținut că este dovedită cu facturile acceptate. Dar, din cele două facturi depuse, numai una, în valoare de 7.425,60 lei poartă semnătura de primire. Cealaltă factură, în valoare de 5.449,01 lei nu este semnată de primire, deci nu se poate considera că a fost acceptată.
Ca urmare, având în vedere că, potrivit art. 45 Cod procedură civilă, numai facturile acceptate fac dovada obligațiilor comerciale, creditoarea a dovedit o creanță în valoare de 7.425,60 lei, inferioară valorii de prag cerute de art.3 pct. 12 pentru a deschiderea procedurii insolvenței la cererea creditorului.
Rezultă că niciuna dintre cele trei cereri nu îndeplinesc condițiile legale pentru a fi admise, împrejurare față de care nu prezintă relevanță înregistrarea altei declarații de creanță, astfel că, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, raportat la art. 3041Cod procedură civilă, urmează a se admite recursul și a se modifica hotărârea atacată, în sensul admiterii contestației formulate de debitoare și respingerii cererilor creditoarelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de debitoarea împotriva sentinței civile nr.839/29.09.2008, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov, pe care o modifică în tot, în sensul că admite contestația formulată de debitoare la cererile de deschidere a procedurii insolvenței și în consecință:
Respinge cererile formulate de creditoarele: Construcții, Grup și în contradictoriu cu debitoarea
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.: / 13.02.2009
Dact.: / 17.02.2009 / -2 ex-
Judecător-sindic:
Președinte:Laura FețeanuJudecători:Laura Fețeanu, Alina Gabriela Stoian, Gabriela
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
