Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 488/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA NR.488/ DOSAR NR-
Ședința publică din 13 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Carmen Bujan JUDECĂTOR 2: Gabriel Ștefăniță
- - - - JUDECĂTOR 3: Codruța Vodă
- - - - judecător
- - - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de creditoarea & împotriva sentinței civile nr. 1066/Sind din 5 mai 2009, pronunțate de judecătorul-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov - Secția Comercială și de contencios Administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 6 octombrie 2009, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, amânat pronunțarea pentru data de 13 octombrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 1066/5.05.2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, s-a respins contestația creditoarei & împotriva măsurii neînscrierii creanței sale, în tabelul creditorilor.
A reținut judecătorul sindic că între părți a fost semnat contractul de execuție lucrări pentru realizarea unei fațade de clădire din data de 14.03.2008 în valoare totală de 155.000 EURO care include realizarea proiectului, materialele, manopera și alte cheltuieli.
Potrivit susținerilor creditoarei debitoarea nu și-a respectat obligația de a finaliza lucrările la termenul stipulat și nici nu a plătit furnizorii de materiale, astfel încât pentru a evita blocarea lucrărilor și ridicarea materialelor livrate pe șantier a achitat direct furnizorii de materiale, urmând a deduce suma plătită la final din ultimele plăți către debitoare.
De asemenea, nu a respectat termenul pentru finalizarea lucrărilor datorând penalități pentru nefinalizarea lucrării la termen conform art. 13.1 din contract.
Mai mult creditoarea contestatoare a prezentat un raport de expertiză tehnică și evaluare întocmit la nivelul lunii martie 2009 în care este calculat costul pretinselor lucrări de remediere a lucrărilor efectuate defectuos de către debitoare, în valoare de 95.551 lei.
Prin apărările formulate în cauză lichidatorul judiciar a argumentat măsura sa prin următoarele considerente:
Factura prin care contestatoarea pretinde că a achitat avansul în sumă de 221.831 lei este ulterioară datei semnării contractului de execuție.
Toate facturile pe care le depune contestatoarea pentru dovedirea creanței sunt emise către acesta și nu către debitoare deși nu s-a făcut dovada că părțile au convenit schimbarea condițiilor stipulate prin contract, astfel încât obligația de a achiziționa materiale să-i revină beneficiarului.
Raporturile juridice dintre părți nu sunt dintre cele prevăzute de art.1108 pct.3 civ. contestatoarea nefăcând parte din categoria persoanelor prevăzute la acest articol, respectiv codebitor solidar, codebitor într-o obligație indivizibilă, fidejusor, codebitor obligat in solidium, si nici de art. 1488.civ.
Contestatoarea nu a făcut dovada că aceste materiale au fost însușite de către debitoare și nu au fost incorporate în lucrările pe care pretinde că le-a realizat cu o firmă angajată ulterior.
Analizând contestația prin prisma motivelor de fapt și de drept, actelor și lucrărilor de la dosar instanța conchis că aceasta nu este întemeiată. Contractul în baza căruia contestatoarea își întemeiază pretențiile prevede ca durată de executare a lucrării o perioadă de trei luni de la data semnării sale.
La punctul 4.1lit.H din contract s-a stipulat că lucrările vor fi predate în condiții de calitate corespunzătoare și conform prevederilor tehnice și standardelor în vigoare, în baza proceselor verbale de predare de către un responsabil tehnic cu execuția, urmând ca plățile să fie efectuate în termen de maximum 5 zile calendaristice de la data primiri facturii în baza situațiilor de lucrări aprobate de beneficiar.
Prin declarația de creanță și contestația formulată de către creditor s- susținut de către acesta că suma pretinsă reprezintă contravaloarea avansului plătit debitoarei în sumă de 221.831 lei, precum și a materialelor în valoare de 194.156,49 lei achitate direct furnizorilor, 109.000 Euro reprezentând penalități datorate conform capitolului 4.1 alin.3 lit.c din contract și 421.239,77 lei (98.651 EURO) reprezentând contravaloarea reparațiilor necesare pentru lucrările efectuate defectuos.(10. vol. 11 dosar fond).
În susținerea acestora au fost depuse ordinele de plată și chitanțele aferente plăților efectuate, precum și un raport de expertiză extrajudiciară din care a rezultat modul de calcul al sumei contestate și al celei cu care își majorează pretențiile din declarația de creanță, după depunerea acesteia.
S- susținut de către contestatoare că debitoarea a abandonat lucrările la data de 30.11.2008 după ce a încasat suma datorată cu titlu de avans și nu și-a îndeplinit obligația de a achiziționa și plăti materialele necesare executării lucrării.
Aceasta a fost efectuată defectuos și cu întârziere necesitând reparații care au fost realizate de către un terț.
În ceea ce privește plata avansului s- reținut că deși în contract nu s-a stipulat o asemenea plată, aceasta este pretinsă în baza unei facturi care este anterioară contractului, astfel încât în mod corect s-a reținut de către lichidatorul judiciar că nu s-a făcut dovada că suma a fost plătită în executarea prevederilor art. 3.1 din contract.
Deși nu s-a făcut dovada recepției unor lucrări conform art.4.2 din contract contestatoarea a pretins plata contravalorii unor materiale pe care pretinde că le-a achiziționat în executarea contractului și care însă nu au fost încorporate în lucrări, deși a susținut că există, potrivit constatărilor expertului, lucrări executate parțial și necorespunzător.
Pentru a fi îndreptățită să solicite despăgubiri derivând dintr-o neexecutare culpabilă a contractului contestatoarea trebuia să facă dovada că acestea au fost provocate prin executare parțială și necorespunzătoare și în condițiile de formă impuse de contract cu privire la recepție, în lipsa acestora neputându-se stabili categoriile de lucrări efectuate și calitatea acestora.
Contestatoarea și-a asumat riscul achiziționării unor materiale care au fost facturate în contul său fiind emise o serie de facturi care prevăd obligația sa de plată și nu pe cea a debitoarei.
În condițiile care nu s-a făcut dovada că materialele pe care i le-a pus la dispoziție debitoarei nu au fost încorporate în lucrări și au fost însușite de acesta, contestatoarea nu este îndreptățită să solicite contravaloarea lor.
Dacă s-a admis că acestea au fost încorporate în lucrări necorespunzătoare, pentru a se naște dreptul la despăgubiri se impunea dovada încheierii proceselor verbale de recepție lucrări și predarea acestora în condiții de calitate, astfel de dovezi nefiind făcute în cauză.
S- susținut de către debitoare că prin plata, în primul rând, a avansului și, în al doilea rând, a materialelor direct către furnizori a achitat de două ori valoarea acestora către debitoare.
acestei imputații asupra prețului plătit se putea reține, de asemenea, tot în condițiile recepționării lucrărilor efectuate și prin raportare la costurile totale, aspecte care nu au fost dovedite.
subrogației prin care contestatoarea pretinde plata contravalorii acestora de la creditor nu operează, deoarece, pe de o parte, lipsește temeiul subrogației convenționale, iar, pe de altă parte, ipoteza speței nu corespunde cazului de subrogație de drept invocată de contestatoare, întrucât, așa cum corect s-a reținut de către lichidatorul judiciar acesta privește raporturile dintre codebitorii solidari, fidejusorii și codebitorii obligațiilor indivizibile, astfel de raporturi nefiind dovedite.
Contractul prevede la art. 4.1 alin.1 existența în anexa contractului a unui grafic de lucrări care dacă nu este respectat atrage incidența obligației prevăzute la alineatul 3 pct. C privind plata unor penalități de 500 EURO pe zi de întârziere indiferent de etapa pentru care se întârzie.
În cauză contestatoarea nu face nici dovada întocmirii acestui grafic, nici a nerespectării lui. Întrucât lucrările se impunea a fi predate prin procese verbale de predare, conform art.4.1 pct. H, în lipsa întocmirii graficului și proceselor verbale de predare nu se poate face nici dovada nepredării, și nici pe aceea a predării peste termen, astfel încât obligația de plată a penalităților de întârziere este de asemenea nefondată.
În lipsa acestor acte raportul de expertiză judiciară nu poate să producă vreo dovadă în contra debitoarei, deoarece în cauză nu s-a putut stabili care lucrări au fost predate conform contractului sau care au fost efectuate peste termen ori necorespunzător, astfel încât să se poată reține culpa debitoarei și pentru ca aceasta să poată fi obligată la plata unor despăgubiri generate de efectuarea unor reparații de către terți.
Față de aceste considerente s- respins contestația ca neîntemeiată și s-a menținut măsura luată de lichidatorul judiciar.
Împotriva aceste soluții a declarat recurs creditoarea & aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând admiterea recursului, casarea în întregime a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare în privința punctelor 1, 2, 3 din contestația creditoarei.
În expunerea motivelor de recurs se arată că, prin înscrisul intitulat "contestație" s-a formulat propriu-zis o contestație împotriva deciziei lichidatorului de-a nu înscrie creanța solicitată prin cererea inițială și o precizare a cererii de înscriere a creanței, respectiv punctul 4 din "contestație". Ori, lichidatorul judiciar a apreciat în sensul respingerii acestei cereri precizatoare, separat, astfel încât creditoarea contestatoare a luat cunoștință de decizia de respingere a acestei creanțe la data judecării în fond a contestației privind înscrierea creanței inițiale.
Astfel, judecătorul sindic greșit a apreciat că cererea de înscriere a creanței suplimentare privind contravaloarea reparațiilor necesare pentru remedierea lucrărilor executate defectuos reprezintă parte a contestației, întrucât, contestația vizând pct. 1, 2, 3 și precizarea declarației de creanță, pct. 4, se aflau în două faze procesuale distincte, pentru una din faze nefiind învestită să se pronunțe.
Ori, împotriva deciziei lichidatorului judiciar de a refuza înscrierea la masa credală, s-a formulat contestație, ce-ar fi trebuit judecată la 1.09.2009, însă la respectivul moment instanța nu
se mai putea pronunța încă o dată asupra "contestației" întrucât s-a pronunțat fără a fi legal învestită.
Astfel, s-a încălcat principiul disponibilității impunându-se casarea și trimiterea spre rejudecare-n privința punctelor 1, 2, 3 întrucât instanța de fond s-a pronunțat asupra unei cereri inexistente, pe care a considerat-o ca făcând parte integrantă din prima contestație.
Ori, nu se poate dispune modificarea hotărârii întrucât dispozitivul prevede respingerea unei singure contestații, iar modificarea privește dispozitivul, iar casarea parțială nu e posibilă, întrucât nu există o cerere care să fie trimisă spre rejudecare.
În drept art. 304 pct. 8, art.306 alin.2, art. 312 Cod procedură civilă.
Recursul este neîntemeiat.
Contestația &, fila 7, dosar fond, a privit anularea măsurii lichidatorului judiciar de neînscriere a creanței de 109.000 Euro, penalitățile de întârziere a valorii materialelor în sumă de 194.156,49 lei, a avansului plătit debitoarei de 221.831 lei, și precizarea declarației inițiale de creanță cu suma de 98.651 Euro (421.239,77 lei) reprezentând contravaloare reparații ale lucrărilor efectuate defectuos de debitoare.
Ulterior, prin contestația de la fila 132, dosar fond, recurenta creditoare formulează o nouă contestație împotriva deciziei lichidatorului judiciar de a respinge creanța în quantum de 421.239,77 lei (98.615 Euro).
Prin sentința civilă nr. 1066/SIND/5.05.2009 judecătorul sindic respinge contestația creditoarei & formulată împotriva măsurii neînscrierii creanței sale de 1.813.567,47 lei, din considerentele sentinței rezultând că s-a pronunțat punctual și asupra capetelor de cerere privind contravaloarea materialelor în sumă de 194.156,49 lei, achitate direct furnizorilor, 109.000 Euro reprezentând penalități de întârziere, datorate conform pct. 4.1 alin.3 lit.c din contract, a sumei de 221.831 lei, avans plătit debitoarei, respectiv 421.239,77 lei (98.651 Euro) reprezentând contravaloare reparații necesare pentru lucrările efectuate defectuos (fila 10, fila 11, dosar fond).
Astfel potrivit principiului disponibilității, judecătorul sindic a fost învestit de & cu soluționarea contestației formulate conform art. 73 din Legea nr. 85/2006, purtând asupra măsurii neînscrierii creanței în sumă de: 194.156,49 lei materiale achitate furnizorilor, 221.831 lei avans achitat debitoarei, 109.000 Euro, reprezentând penalități de întârziere și 421.239,77 lei (98.651 Euro) reprezentând contravaloare reparații necesare pentru lucrările efectuate defectuos, pronunțându-se în limitele învestirii sale asupra creanțelor sus-amintite.
Împrejurarea că prin dispozitivul sentinței recurate se respinge contestația creditoarei & împotriva măsurii neînscrierii creanței nu echivalează cu o nepronunțare asupra fondului privind contravaloarea materialelor achitate furnizorilor în sumă de 194.156,49 lei, a sumei de 221.831 lei avans achitat debitoarei, respectiv asupra penalităților de întârziere, în suma de 109.000 Euro. Aceasta, întrucât, obiectul cauzei la constituit - contestație împotriva măsurii neînscrierii creanței creditorului & -, asupra căreia judecătorul sindic s-a pronunțat, iar pe de altă parte, considerentele sentinței răspund punctual fiecărui capăt de cerere, respectiv capătul de cerere privind materialele puse la dispoziția debitoarei, capătul de cerere privind penalitățile de întârziere și capătul de cerere privind avansul achitat debitoarei.
Ori, considerentele care explică dispozitivul și se reflectă în acesta, fac corp comun cu acesta, dobândind putere de lucru judecat.
Astfel criticile recurentei privind nepronunțarea judecătorului asupra pct. 1, 2 și 3 din contestație nu se susțin, judecătorul sindic respectând principiul disponibilității în raport de limitele învestirii sale și obiectul cauzei, nefiind aplicabile art. 312 alin.3 teza 2 Cod procedură civilă.
Motivul de nulitate absolută invocat de recurentă, conform art. 306 alin.2 Cod procedură civilă, respectiv încălcarea principiului contradictorialității și principiul disponibilității în ce privește judecata contestației formulate împotriva măsurii lichidatorului judiciar de neînscriere a creanței de 421.239,77 lei în tabelul creditorilor, nu se susține.
Aceasta întrucât, așa după cum arată și recurenta în motivele de recurs, a formulat contestație împotriva măsurii neînscrierii creanței de 421.239,77 lei (fila 132, dosar fond), iar judecătorul sindic s-a pronunțat respingând contestația. Astfel instanța nu s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut, nefiind încălcat principiul disponibilității.
Nu s-a încălcat nici principiul contradictorialității întrucât creditoarea & a fost citată în cauză, a pus concluzii pe contestație purtând asupra creanței de 421.239,77 lei, și nu a mai solicitat probe (fila 129, Încheierea din 28.04.2009). Ori, pentru ca principiul contradictorialității să fie respectat nu e necesar ca partea să se fi exprimat efectiv, ci este suficient ca ea să fi fost în măsură să o facă. În speță însă, ea a pus concluzii, nefiind încălcat nici dreptul la apărare.
Așa fiind nu se susține nici motivul de ordine publică referitor la încălcarea principiului disponibilității și al legalității referitor la contestația formulată de recurenta & împotriva măsurii de neînscriere a creanței de 421.239,77 lei.
Pentru rațiunile de fapt și de drept sus-amintite, Curtea conform art. 312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge recursul creditoarei & B, împotriva sentinței civile nr. 1066/5.05.2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea & LBî mpotriva sentinței civile 1066/5.05.2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Brașov secția comercială și de contencios administrativ pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red:/09.11.2009
Dact:/10.11.2009
- 6 ex. -
Judecător -sindic:
Președinte:Carmen BujanJudecători:Carmen Bujan, Gabriel Ștefăniță, Codruța Vodă
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
