Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 695/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 695/
Ședința publică de la 16 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Simona Gavrilă
JUDECĂTOR 2: Sarmisegetuza Tulbure dr. - -
JUDECĂTOR 3: Veronica Păcurariu
GREFIER - - -
.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de debitoarea, cu sediul social în B, strada -, -. 1,. 31, împotriva sentinței comerciale nr. 440/29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila, precum și a cererii de suspendare a executării hotărârii, în contradictoriu cu intimatele, având ca obiect procedura insolvenței Legea nr. 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns pentru recurenta debitoare avocat, pentru intimate avocat, în substituirea avocatului, cu delegație de substituire la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că recursul dedus judecății este la al treilea termen de judecată, prin Serviciul registratură, la data de 08.12.2009, Tribunalul Brăila, secția comercială, a înaintat dovada de comunicare a sentinței recurate, după care:
Apărătorul recurentei, întrebat fiind dacă precizările depuse sunt motive de recurs, arată că sunt completare la motive ce cuprind un motiv referitor la faptul că insolvabilitatea nu se putea dispune în condițiile în care societatea era solvabilă; arată că a comunicat și părții adverse și apreciază că sunt în fază de recurs.
Arată că sentința recurată nu s-a comunicat potrivit dispozițiilor Codului d e procedură civilă; că recursul este declarat în termen și că s-a făcut comunicarea prin Buletinul procedurilor de insolvență, la data de 27.07.2009; fiind încălcate disp. art. 7 cu privire la modul de comunicare.
Apărătorul intimaților arată că dispozițiile art. 7 din Legea nr. 85/2006 sunt clare, și anume comunicarea hotărârii se face prin Buletinul procedurilor de insolvență; disp. art. 71, modificat, precum și decizia Curții Constituționale privesc orice alte cereri noi formulate după deschiderea procedurii, când prima citare se face prin Buletinul procedurilor de insolvență.
Apreciază că în mod corect s-a comunicat hotărârea prin Buletinul procedurilor de insolvență; că precizările formulate exced cadrului motivat, fiind incidente disp. art. 304.pr.civ. privind nulitatea celorlalte motive. Solicită să se aibă în vedere motivul suplimentar privind insolvabilitatea societății.
Întrebat fiind, apărătorul recurentei creditoare arată că nu mai insistă în soluționarea cererii de suspendare și depune acte în susținerea punctului de vedere cu privire la solvabilitatea societății în momentul în care instanța a rămas în pronunțare, fiind vorba de rulajul societății pe primele 10 luni ale anului în curs; este o unitate de alimentație publică; că fondurile financiare în activitatea societății sunt reprezentate de acest cont.
Apărătorul intimatelor solicită să se aibă în vedere că este vorba de înscrisuri din luna octombrie 2009, iar nu de la data deschiderii procedurii; că s-au depus înscrisuri emise de bănci ca urmare a propunerii făcute de executorul judecătoresc.
Întrebat fiind, apărătorul recurentei arată că debitoarea are cont la Garanti Bank și la.; că este vorba de o unitate de alimentație publică (restaurant) și că toată activitatea se face prin numerar; că activitățile prin unități bancare sunt întâmplătoare; că toți furnizării solicită plata prin numerar, de aceea nu există permanent un cont în unitatea bancară și s-a prezentat rulajul contului casă pentru a vedea activul societății.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, acordând cuvântul în susținerea și respectiv combaterea acestuia.
Apărătorul recurentei debitoare, având cuvântul, arată că, potrivit Codului d e procedură civilă, în condițiile în care sentința Tribunalului Brăila nu este apelabilă, fiind vorba de recurs, instanța poate analiza hotărârea sub toate aspectele.
Cu privire la situația solvabilității societății la momentul la care instanța a rămas în pronunțare, arată că a făcut dovada că la acel moment, în 22.06.2009, avea în cont o sumă de bani ce acoperea creanța solicitată (aproximativ 800 milioane lei); că a prezentat, și există la dosar această probă, că Garanti Bank a făcut dovada, cu extrasul de cont, că la momentul în care instanța a rămas în pronunțare, are această disponibilitate financiară pentru acoperirea debitelor.
Curtea arată că, deși s-a deschis procedura insolvenței, aceasta nu a determinat recurenta să achite sumele; că există o sentință judecătorească față de care ambele părți au reactualizat creanțele și părțile au solicitat executarea silită a acestor sume.
Apărătorul recurentei arată că între părți există litigii ce durează de circa 6,7 ani din interese personale ce exced acestui proces; că, din punctul lor de vedere, această cerere, lipsită de interes, nu ar fi trebuit să fie primită; că, societatea nu a avut probleme până la acest moment; că, deși a obținut suspendarea executării hotărârii, totuși hotărârea s-a publicat în Buletinul procedurilor de insolvență; că au probleme cu toți furnizorii de produse și mărfuri cu care au relații contractuale.
Consideră că, la momentul în care s-a admis cererea de intrare în insolvență, nu erau motive legale pentru ca societatea să fie supusă procedurii. Solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii instanței de fond în sensul admiterii contestației formulate și respingerii cererii de intrare în procedura falimentului, fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatelor, având cuvântul, arată că, în parte, pe cale de excepție, precizările exced cadrului legal, fiind lovite de nulitate.
Titlul invocat în cererea de deschidere a procedurii îl reprezintă o hotărâre judecătorească prin care instanța de judecată a obligat, deopotrivă cele două părți, la plata unor sume de bani, însă, din dispozitiv, rezultă că recurenta avea de plată o sumă de - lei către intimata care avea de primit - lei.
Potrivit dispozițiilor legale cu privire la compensarea de drept, aceste sume se compensau de drept până la concurența celei mai mari, rămânând de plată o sumă de 69377 lei, pe care nu a actualizat-o tocmai pentru a nu pune în discuție probleme legate de certitudinea/incertitudinea creanței. Compensarea opera indiferent de voința părților.
Cu privire la solvabilitatea societății și la apărarea că societatea avea disponibil în cont bancar, consideră că, de fapt, este un împrumut al asociatului din firmă care, înainte de a se judeca, a depus o sumă pe care a retras-o imediat, și, așa cum confirmă teoria, unitatea nu efectuează rulaje prin cont, ci prin casă; deci acea sumă de bani avea caracter întâmplător și deliberat. Mai arată că Legea nr. 85/2006 răstoarnă sarcina probei solvabilității în sensul că, atunci când un debitor nu achită o datorie scadentă, este de drept considerat dator până la dovada contrarie.
În aceste condiții, toate cerințele prevăzute de lege, când se constată reaua-credință a debitorului, sunt îndeplinite, instanța de fond, constatând că creanța este certă, lichidă și exigibilă, a pronunțat o hotărâre legală și temeinică. Fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul recurentei, în replică, arată că au solicitat actualizarea creanței și la dosar există cererea completatoare. Că, în sentința civilă nr. 41/2003, există un drept de retenție în favoarea societății recurente; că această compensare legală nu poate opera decât din momentul în care s-a solicitat această sumă; că s-a pus în discuție compensarea legală și s-a exclus dreptul lor de retenție la momentul în care au solicitat intrarea în insolvență; că societatea a devenit coproprietar al acelui spațiu comercial.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față;
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr-, creditoarele și au solicitat deschiderea procedurii de insolvență împotriva debitoarei
În susținerea cererii formulate creditoarele arată că societatea debitoare le datorează suma de 69.377,58 lei conform titlului executoriu reprezentat de sentința comercială nr. 41/24.03.2005 a Tribunalului Brăila, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 3521/09.11.2006 a Inaltei Curți de Casație și Justiție, investită cu formulă executorie conform încheierii din 01.07.2008.
Din dispozitivul sentinței rezultă că debitoarea datorează suma de 230.924,04 lei și ele datorează către aceasta suma de 161.542,88 lei. Cum ambele creanțe sunt certe, lichide și exigibile începând cu data de 09.11.2006, data rămânerii definitive și irevocabile a sentinței, prin aplicarea compensării legale aplicate de art. 1144 cod civil rezultă că debitoarea datorează la data de 09.11.2006 suma de 69.377,58 lei.
Cum debitoarea nu a înțeles să procedeze la plata debitului datorat deși de la data rămânerii irevocabile a trecut o perioadă suficient de mare consideră că debitoarea este în stare de insolvență.
Invocând dispozițiile art. 31 coroborat cu art. 3 pct.1 lit. a, pct.6 și pct.12 din Legea nr. 85/2006, conform cărora "orice creditor este îndreptățit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de lege împotriva unui debitor prezumat în insolvență", iar în conformitate cu art. 3 pct.1 lit. a din Legea nr. 85/2006 "insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori" și constatând că aceste cerințe sunt îndeplinite, prin neachitarea efectivă a datoriei totale de 69.377,58 lei, apreciază că sunt îndreptățite să inițieze procedura insolvenței debitoare.
Luând cunoștință de cererea formulată ca urmare a notificării acesteia, debitoarea în temeiul dispozițiilor art. 33 pct.2 din Legea 85/2006 a formulat contestație negând starea de insolvență reclamată de creditoare.
În acest sens susține că toate obligațiile de natură fiscală și comercială au fost achitate în termene scadente.
Cât privește neplata creanței menționată în cererea introductivă, debitoarea precizează că aceasta nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, cererea fiind un abuz procedural și promovată cu rea credință în condițiile în care societatea nu se află în stare de insolvență. In dovedirea susținerilor sale debitoarea a înțeles să administreze proba cu acte, depunând la dosar mai multe înscrisuri din care rezultă diverse plăți efectuate către clienți.
Prin sentința comercială nr. 440/2009, Tribunalul Brăilaa respins contestația formulată de debitoare, a admis cererea creditoarelor și a dispus deschiderea procedurii de insolvență a debitoarei.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Brăilaa reținut următoarele:
Potrivit art. 3 pct.1 din Legea 85/2006 insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile.
Așadar, insolvența nu se caracterizează prin existența unui pasiv patrimonial mai mare decât activul patrimonial, ci printr-o lipsă a fondurilor bănești necesare pentru acoperirea debitelor exigibile.
Insolvența este prezumată atunci când debitorul după 30 de zile de la scadență nu a plătit datoria sa față de creditori.
În speță, conform sentinței comerciale nr. 41/24.03.2005, sentința rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 3321/9.11.2006 pronunțată de Inalta C de Casație și Justiție B, debitoarea a fost obligată să plătească creditoarelor suma de 2.309.204.709 lei despăgubiri pentru lipsă de folosință a imobilului și ca urmare a admiterii cererii reconvenționale formulat în aceeași cauză de către debitoare, creditoarele au fost obligate la rândul lor la plata către debitoare a sumei de 1.615.428.832 lei reprezentând c/valoarea lucrărilor de îmbunătățiri la imobil.
La data de 1.07.2008, prin încheierea Tribunalului Brăilas -a dispus învestirea cu formulă executorie a acestei sentințe.
Conform dispozițiilor art. 3711Cod procedură civilă obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie. De la această dată însă debitoarea a refuzat în mod constant îndeplinirea obligației sale de plată, motivând că și creditoarea îi datorează la rândul său o sumă de bani și că în conformitate cu dispozițiile procedurale, creditoarele aveau la îndemână calea executării silite în vederea executării.
Având în vedere că în cauză creditoarele au făcut dovada atât a existenței creanței lor cât și a celorlalte condiții pe care trebuia să le îndeplinească aceasta în vederea deschiderii procedurii insolvenței, judecătorul sindic urmează să respingă contestația formulată ca nefondată, refuzul debitoarei de a-și achita datoria existentă și consfințită printr-o hotărâre judecătorească devenită definitivă și irevocabilă încă din anul 2006 fiind nejustificat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs debitoarea, criticând-o sub aspectul temeiniciei și arătând faptul că în mod incorect s-a reținut că ar fi în insolvență întrucât ea a făcut dovada solvabilității financiare și că creditoarele trebuiau să urmeze calea executării silite individuale.
Ulterior, la data de 15.12.2009, recurenta a depus "precizări", în fapt o motivare mai amplă a cererii de recurs, arătând că se consideră în termenul de formulare a motivelor de recurs întrucât hotărârea recurată nu i-a fost comunicată potrivit Codului d e procedură civilă.
Recurenta a solicitat și suspendarea executării sentinței recurate.
Legal citate, intimatele creditoare nu au formulat întâmpinare.
La dosarul de recurs s-au depus înscrisuri.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește "precizările" formulate de recurentă, Curtea reține faptul că, potrivit art. 7 din Legea nr. 85/2009, sentința de deschidere a procedurii nu se comunică potrivit Codului d e procedură civilă, ci se publică în Buletinul procedurilor de insolvență.
Cum publicarea s-a efectuat la data de 29.07.2009, formularea unor motive de recurs la data de 15.12.2009 depășește termenul legal prev. de art. 307.pr.civ.
Față de acestea, Curtea apreciază că noile motive invocate pentru prima dată în înscrisul denumit "precizări" sunt nule, urmând a fi analizate doar susținerile din cererea de recurs.
În ceea ce privește starea de insolvență a debitoarei, se reține că art. 3 pct. 1 din Legea nr. 85/2006 stabilește că o persoană este prezumată a fi în stare de insolvență în cazul neachitării datoriilor bănești certe, lichide și exigibile în 30 de zile de la scadență.
Această prezumție nu este absolută, putând fi administrate probe contrare.
Curtea reține că, prin dovezile administrate, debitoarea nu a răsturnat această prezumție.
Astfel, prin sentința comercială nr. 41/2009 a Tribunalului Brăila, irevocabilă prin decizia nr. 3521/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, debitoarea a fost obligată să plătească creditoarelor suma de 2.309.204.709 lei iar creditoarele trebuiau să achite debitoarei suma de 1.615.426.832 lei, fiind instituit în favoarea acesteia și un drept de retenție asupra imobilului.
Cum părțile își datorau reciproc sume de bani, conform prevederilor art. 1143 și următoarele Cod civil, a operat compensația de drept, rămânând ca debitoarea să achite creditoarelor suma de 69.377,58 lei.
În baza acestei sentințe, ambele părți au început executarea silită.
În cadrul executării silite, instituțiile bancare au comunicat executorului judecătoresc faptul că debitoarea nu are disponibilități bănești ( - Sucursala B) și respectiv faptul că are suma de 5,96 lei în cont (Garanti Bank), sumă absolut insuficientă față de valoarea creanței.
Susținerile debitoarei în sensul că nu se află în insolvență întrucât a rulat prin casă suma totală de 648.652,26 lei în cursul anului 2009 nu pot fi reținute.
Așa cum rezultă din înscrisul depus de aceasta, denumit " analitică cu clase", rezultă că aceasta în cursul anului 2009 înregistrat un debit total de 633.134,52 lei și un credit de 648.652,26 lei, astfel încât nu se poate afirma faptul că aceasta a avut disponibilități bănești de plată a creanței la un moment dat. În fapt, cele două sume reprezintă totalul rezultat din însumarea valorică a mai multor tranzacții și nu reprezintă soldul casei, acesta fiind doar de 182,98 lei.
Față de aceste considerente, Curtea de Apel reține că în mod corect judecătorul sindic a apreciat că debitoarea se află în stare de insolvență, urmând să respingă prezentul recurs ca nefondat.
Față de împrejurarea că recursul urmează a fi soluționat și că cererea de suspendare a executării sentinței a vizat momentul soluționării recursului, Curtea apreciază că această cerere de suspendare rămâne fără obiect, urmând a fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de suspendare formulată de B, ca rămasă fără obiect.
Respinge recursul declarat de debitoarea, cu sediul social în B, strada -, -. 1,. 31, împotriva sentinței comerciale nr. 440/29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila, în contradictoriu cu intimatele, strada -, -. 3,. 55, județul B, și, cu domiciliul în B, sector 5,-, bloc 41,. 2,. 27, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 16 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
SG//5 ex/ 05.01.2009
Fond:
Președinte:Simona GavrilăJudecători:Simona Gavrilă, Sarmisegetuza Tulbure, Veronica Păcurariu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
