Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 7/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 7/
Ședința publică din 08 ianuarie 2008
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de, cu sediul în Sf. G,-, județul C, împotriva sentinței comerciale nr.1232/27 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș - Biroul judecătorului sindic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta prin consilier juridic, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Recursul este declarat și motivat în termen, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru, în baza dispozițiilor art.17 din Legea nr.146/1997.
Nefiind cereri formulate, instanța acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și în consecință deschiderea procedurii insolvenței conform dispozițiilor Legii nr.85/2006. motivele recursului, insistând asupra faptului că instanța de fond a respins în mod neîntemeiat cererea de deschidere a procedurii insolvenței, ignorând în totalitate temeiul juridic invocat. Mai mult hotărârea atacată cuprinde motive străine de natura pricinii. Învederează faptul că factura nu este semnată, doar avizele iar scadența a fost fixată de creditoare. În plus, a fost pornită executarea silită prin intermediul BEJ. Față de faptul că debitoarea recunoscut o parte din debit, instanța de fond trebuia să constate faptul că societatea este deja în stare de faliment, creanța invocată fiind mai veche de 30 de zile.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 1232/27 iunie 2007, pronunțată de judecătorul sindic în dos. nr- al Tribunalului Comercial Mureș, a fost admisă contestația formulată de debitoarea " " împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenței înaintată de creditoarea ""
De asemenea, a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenței înaintată de creditoarea "" și a obligat creditoarea să plătească debitoarei cheltuieli de judecată în sumă de 2.039,30 lei.
Pentru a pronunța în acest fel, judecătorul sindic a avut în vedere următoarele:
La data de 2 mai 2007, se arată în considerentele hotărârii atacate, creditoarea a solicitat judecătorului sindic deschiderea procedurii insolvenței față de debitoare, motivând că în baza relațiilor comerciale încheiate cu debitoarea a livrat în mod repetat cantități însemnate de făină pentru care a întocmit facturi fiscale și avizele de însoțire a mărfii aferente și, deși a primit marfa, situație confirmată de avizele de însoțire a mărfii, semnate, debitoarea nu s-a conformat termenului de scadență de 30 de zile înscrise în facturi, iar cele 4 bilete la ordin emise pe seama debitoarei au fost refuzate de bancă pe motivul lipsei totale de disponibil.
Debitoarea, se arată în continuare în hotărârea atacată, a formulat, în termenul prevăzut de art. 33 din Legea nr. 85/2006, contestație la cererea de deschidere a procedurii de insolvență promovată de creditoare, susținând că.neplata contravalorii mărfii livrate de creditoare se datorează faptului că au existat și există neînțelegeri atât cu privire la valoarea mărfii livrate, cât și cu privire la calitatea acesteia.
Pe parcursul procedurii prealabile deschiderii procedurii insolvenței, ambele părți au făcut apărări în susținerea cererilor lor.
Prin încheierea cu nr. 976/31 mai 2007 judecătorul sindic a admis cererea debitoarei pentru obligarea creditoarei la plata unei cauțiuni.
În fapt, reține judecătorul sindic în expozitivul hotărârii atacate, creditoarea a livrat debitoarei diferite cantități de făină pentru care a întocmit facturi fiscale și avize de însoțire a mărfii aferente, creanța reclamată ridicându-se la valoarea de 76.831,27 lei, compusă din preț neachitat și dobândă legală.
Judecătorul sindic relevă că facturile depuse în probațiune nu au fost semnate și ștampilate de debitoare, iar cele 4 bilete de ordin au fost refuzate la plată de tras.
Debitoarea a contestat valoarea debitului și, prin înscrisurile depuse la dosar, a propus creditoarei ca de comun acord să verifice contabilitățile celor două societăți și să compare soldurile privind marfa livrată și cele privind valoarea mărfii achitate pentru că, a apreciat debitoarea, au existat diferențe de valoare între cele două contabilități.
Judecătorul sindic apreciază că în absența unui contract formal între părți sau în lipsa unor alte mijloace de probă, astfel cum prevăd dispozițiile art. 46 Cod comercial, nu i se poate refuza debitoarei un control judecătoresc în condiții bine determinate și motivate pentru simplul fapt că a semnat avizele de însoțire a mărfii, care constituie, în această situație, doar un început de dovadă scrisă fiindcă nu cuprind nicio mențiune cu privire la întinderea obligației de plată asumată de beneficiara mărfii, cu atât mai mult cu cât, conform celor susținute de debitoare, au existat neînțelegeri între părți cu privire la valoarea mărfii livrate, cât și cu privire la calitatea acesteia.
În final, judecătorul sindic apreciază că în chiar situația în care debitoarea este de rea-credință, nu poate intra într-un control de fond, cu atât mai mult cu cât sumele datorate sunt determinabile, în funcție de livrări și preț stabilite de părți, iar debitoarea nu recunoaște întinderea obligației de plată, astfel că cererea creditoarei de deschidere a procedurii de insolvență, consideră judecătorul sindic, nu poate fi primită.
În ce privește cheltuielile de judecată, potrivit art. 274 Cod procedură civilă judecătorul sindic le-a admis obligând creditoarea la plata acestora către debitoare.
Față de această hotărâre a declarat, în termen, recurs "" solicitând admiterea recursului. Prin motivele de recurs consideră soluția netemeinică și nelegală considerând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 3 pct. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006 fiind îndeplinită și condiția ca suma datorată să depășească cuantumul de 10.000 lei. În continuare, recurenta susține că creanța sa este certă, mai ales că chiar debitoarea-intimată recunoaște o datorie de 46.817 lei, că este lichidă și că este exigibilă, astfel că sunt îndeplinite, și din această perspectivă, condițiile pentru a se dispune deschiderea procedurii insolvenței.
Analizând actele de la dosar, atât prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentă, cât și în virtutea rolului devolutiv prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:
Într-adevăr, așa cum precizează și recurenta, pentru a se putea dispune în sensul deschiderii procedurii de insolvență, este necesar, potrivit art. 3 pct. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, ca debitorul să nu fi plătit, într-un termen de 30 de zile de la scadență, datoria sa către creditor.
Însă, același text instituie o prezumție relativă față de starea de insolvență, prin sintagma "se prezumă", că debitorul se află în această stare dacă nu achită datoria sa în termenul de fapt de lege de la scadență.
Or, în condițiile în care în prezenta cauză debitoarea-intimată a demonstrat, aspect consemnat în mod corect de judecătorul sindic în raport cu probele de la dosar, că nu se află în stare de insolvență prin aceea că contestă creanța solicitată de recurentă în întinderea sa.
În acest sens, nu se poate spune că există o creanță certă, din moment ce întinderea ei nu este determinată.
În aceeași idee, instanța de recurs reține ca fiind corect argumentul judecătorului sindic cum că recurenta nu a făcut dovada creanței certe prin prisma art. 46 Cod comercial.
În ce privește pretinsa recunoaștere a debitoarei a datoriei de 46.817 lei, este de observat că această apărare, din actele de la dosar, nu se susține, urmând a fi înlăturată de instanța de recurs. Dimpotrivă, debitoarea relevă că există litigiu în ce privește calitatea mărfii livrate, dar și cuantumul sumei ce ar datora-o creditoarei.
Nu în ultimul rând, una din condițiile pentru a considera că intimata ar fi în stare de insolvență, dincolo de prezumția relativă, care, așa cum s-a arătat mai sus a fost răsturnată de intimată, este aceea de a constata că intimata ar fi în insolvență prin insuficiența fondurilor bănești pentru plata datoriile exigibile. Or, potrivit actelor de la dosar, intimata a făcut dovada că are la dispoziție suficiente fonduri bănești pentru a plăti pretinsa datorie reclamată de recurentă.
Pentru toate aceste motive, instanța va respinge ca nefondat recursul formulat în cauză, soluția de respingere a cererii de deschidere a procedurii insolvenței și, respectiv, de admitere a contestației formulate de debitoare fiind corectă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul, cu sediul în G,-, județul C, formulat împotriva sentinței comerciale nr.1232/27 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș, dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 08 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat - | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exemplare
12.03.2008
Jud.fond..
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
