Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 716/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 716/COM
Ședința publică de la 17 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 2: Elena Carina Gheorma
Judecător - - -
Grefier -
Pe rol judecarea recursului comercial d eclarat de recurenta creditoare - SC SRL, cu sediul în C,-, -1,.C,.54, împotriva Încheierii nr. 1855/com/13.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata debitoare - SC RESTAURANT SRL, cu sediul în C,- și intimatul - OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI, cu sediul în C,-, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta creditoare, av. în baza împuternicirii avocațiale nr. 52768/2009 depusă la dosar, lipsind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care:
Pentru recurenta creditoare apărătorul ales depune la dosar taxa judiciară de timbru în sumă de 20 lei conform chitanței nr. -/22.05.2009 și timbru judiciar de 0,15 lei. Totodată depune la dosar un set de înscrisuri, respectiv - proces verbal de stabilire a cheltuielilor de executare emis de Biroul executorilor judecătorești Asociații și A, adrese. Aceste înscrisuri sunt cunoscute de debitoare.
Nu mai are alte cereri de formulat, probe de administrat solicită cuvântul pentru dezbateri.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, probe de administrat, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul pentru recurenta creditoare, av. solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a încheierii pronunțată recurate cu consecința respingerii cererii debitoarei de obligare a creditoarei la plata cauțiunii.
Susține motivele de recurs arătând în esență că cererea creditoarei este dovedită probator de contractul de vânzare - cumpărare nr. 521/BC/17.01.2008 semnat și agreat de ambele părți și facturile emise și acceptate la plată prin semnătura și ștampilat de reprezentanții debitoarei.
Toate aceste înscrisuri confirmă faptul că la momentul formulării cererii de deschidere a procedurii debitoarea datora un debit total de 5216.858 lei debit principal, actualizat cu indicele de inflație și 733.540,83 lei penalități contractuale până la 15.07.2008 și în continuare, din care debitoarea a plătit suma de 71.319,68 lei. Susținerile debitoarei potrivit cu care nu s-ar afla în stare de insolvență se întemeiază pe o serie de extrase de cont aferente lunilor septembrie, octombrie 2008 din care rezultă că debitoarea a reluat prin cont în această perioadă sume de bani care nu ajung să acopere nici 10% din cuantumul datoriei către creditoare.
Celelalte susțineri ale debitoarei potrivit cu care cererea a fost formulată cu rea-credință nu sunt susținute probator, sens în care se impune respingerea acestora.
Față de motivele expuse pe larg în cererea de recurs solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 22.010.2008 și înregistrată sub nr- la Tribunalul Constanța, creditoarea SC SRL Cas olicitat deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea SC Restaurant SRL C, învederând faptul că are față de aceasta o creanță certă, lichidă și exigibilă în cuantum total de 1.260.399,18 lei reprezentând contravaloare facturi și penalități de întârziere.
În apărare, în conformitate cu dispozițiile art.33 alin.2 din Legea nr.85/2006, debitoarea a formulat contestație privind starea de insolvență și cuantumul creanței invocate de creditoare, iar în baza art.33 alin. 3 solicitat obligarea creditoarei la plata unei cauțiuni în cuantum de 10% din valoarea pretențiilor motivând că cererea de deschidere a procedurii concursuale reglementate de Legea nr.85/2006 îi creează un prejudiciu de imagine ca efect al publicității unei astfel de cereri, dar și prejudicii materiale colaterale datorate pierderii, pe perioada soluționării cererii, a oricărei posibilități de a accede la finanțarea din partea instituțiilor de credit.
Prin Încheierea nr.1855/com/13.03.2009, judecătorul sindic a admis cererea debitoarei SC Restaurant SRL și a obligat pe creditoarea SC SRL să consemneze la o bancă, în termen de 15 zile de la data comunicării prezentei încheieri, o cauțiune în valoare de 50.415 lei.
Pentru a pronunța această soluție, judecătorul sindic a reținut că dispozițiile cuprinse în art.33 alin.3 din Legea nr.85/2006 prevăd că, la cererea debitorului, judecătorul sindic îi poate obliga pe creditorii care au introdus cererea să consemneze, în termen de 15 zile, la o bancă, o cauțiune de cel mult 10% din valoarea creanțelor. Întrucât, în cauză, debitoarea contestă starea de insolvență și, în egală măsură, invocă neîntrunirea cerinței subsecvente privitoare la caracterul cert, lichid și exigibil al creanței afirmate - dedusă din definiția dată de norma art.3 pct. 6 din Legea nr.85/2006, s-a apreciat că se impune obligarea creditoarei la plata cauțiunii.
Împotriva încheierii menționate a declarat recurs creditoarea SC SRL care a criticat soluția judecătorului sindic ca fiind nelegală și netemeinică.
A motivat recurenta că toate susținerile din cerere sunt dovedite probator de contractul de vânzare-cumpărare nr. 521/BC/17.01.2008 semnat și agreat de ambele părți și facturile emise și acceptate la plată prin semnătura și ștampila de reprezentanții debitoarei.
Toate aceste înscrisuri confirmă faptul că la momentul formulării cererii de deschidere a procedurii debitoarea datora creditoarei un debit total de 526.858 lei debit principal, actualizat cu indicele de inflație și 733.540,83 lei penalități contractuale calculate până la 15.07.2008 și în continuare, din care debitoarea a plătit suma de 71.319,68 lei. Debitul astfel menționat este evident că întrunește condițiile impuse de art.3 pct.6 din Legea nr.85/2006.
A mai arătat recurenta că susținerile debitoarei potrivit cu care nu s-ar afla în stare de insolvență se întemeiază pe o serie de extrase de cont aferente lunilor septembrie, octombrie 2008 din care rezultă că debitoarea a rulat prin cont în această perioadă sume de bani care nu ajung să acopere nici 10% din cuantumul datoriei către creditoare.
Susținerile debitoarei potrivit cu care cererea creditoarei a fost formulată cu rea credință nu sunt susținute probator. În atare situație debitoarea era ținută să dovedească reaua-credință la promovarea cererii de deschidere a procedurii insolvenței.
În aprecierea necesității obligării la plata unei cauțiuni instanța de fond trebuia să stabilească în ce măsură, față de probatoriile administrate în cauză la această dată, cererea creditoarei poate fi apreciată ca fiind introdusă cu rea-credință și cu potențial prejudiciant pentru debitoare, acestea fiind criteriile în funcție de care un creditor deținător al unei creanțe certe, lichide și exigibile ce nu a fost plătită la mai mult de 30 de zile de la scadență ar fi ținut în plus dator și pentru plata unei cauțiuni.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr.85/2006.
Intimata debitoare, legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat apărări în cauză.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul este fondat.
Potrivit disp. art.33 alin.3 din Legea nr.85/2006 "La cererea debitorului, judecătorul-sindic îi poate obliga pe creditorii care au introdus cererea să consemneze, în termen de 15 zile, la o bancă, o cauțiune de cel mult 10% din valoarea creanțelor. Cauțiunea va fi restituită creditorilor, dacă cererea lor va fi admisă. Dacă cererea va fi respinsă, cauțiunea va fi folosită pentru a acoperi pagubele suferite de debitori. Dacă nu este consemnată în termen cauțiunea, cererea introductivă va fi respinsă."
Este adevărat că scopul instituirii dispozițiilor menționate este acela al protejării debitorului împotriva unor cereri nejustificate ale creditorilor privind deschiderea procedurii. Însă, dat fiind faptul că legea nu prevede motivele pentru care judecătorul sindic poate obliga creditorii la plata unei cauțiuni, în practică s-a decis că cererea debitorului trebuie să aibă o justificare conformă scopului cauțiunii, adică împiedicarea abuzului de drept din partea creditorilor.
Judecătorul sindic are posibilitatea și nu obligația de a dispune consemnarea cauțiunii, iar pentru a se justifica o astfel de măsură, debitorul trebuie să invoce motive temeinice care privesc eventualele pagube pe care le-ar suferi în cazul respingerii cererii de deschidere a procedurii. Prin urmare, nu este suficientă contestarea stării de insolvență sau contestarea creanței, ci trebuie ca debitorul să dovedească iminența producerii unui prejudiciu în patrimoniul său, prejudiciu ce urmează a fi acoperit din cauțiune.
În speță, debitoarea contestatoare a invocat generic un prejudiciu de imagine care i-ar afecta relațiile cu ceilalți comercianți și cu instituțiile de credit, fără a arăta în concret în ce ar consta prejudiciul pe care l-ar putea suferi în situația în care cererea de insolvență formulată împotriva sa ar fi respinsă.
Faptul că debitoarea consideră acțiunea creditorului abuzivă și făcută cu rea credință nu este suficient pentru a justifica îndatorarea creditorului cu plata unei sume în plus.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurentă sunt fondate, urmează a admite recursul în baza art.312 alin.1 și 304/1 Cod de procedură civilă și a modifica în tot încheierea în sensul respingerii cererii de obligare a creditoarei la plata cauțiunii ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta creditoare - SC SRL, cu sediul în C,-, -1,.C,.54, împotriva Încheierii nr. 1855/com/13.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata debitoare - SC RESTAURANT SRL, cu sediul în C,- și intimatul - OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI, cu sediul în C,-.
Modifică hotărârea recurată în sensul că respinge cererea de obligare a creditoarei la plata cauțiunii ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 17 Iunie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Jud. fond
Red.dec.jud.
2 ex./13.07.2009
19 Iunie 2009
Președinte:Mihaela Davidencu ȘerbanJudecători:Mihaela Davidencu Șerban, Elena Carina Gheorma
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
