Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 72/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 72
Ședința publică de la 01 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cipriana Poiană
JUDECĂTOR 2: Geta Sandu
JUDECĂTOR 3: Camelia Gheorghiu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUN. I și pe intimat SC " " SRL, lichidator LICHIDATOR - ÎN CALITATE DE LICHIDATOR PENTRU. DEBITOARE SC" "SRL, intimat, având ca obiect procedura insolvenței, recurs formulat împotriva sentinței comerciale numărul 390/S din 17 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- recurs la al 2-lea termen, acordat ca recurenta creditoare să răspundă la excepția vizînd lipsa calității proces active în declararea recursului;
- prin adresa nr. 14987/11.01.2010, recurenta Administrația Finanțelor Publice I răspuns la excepția invocată din oficiu;
- prin cererea de recurs se solicită judecarea pricinii în lipsă, după care
Instanța rămîne în pronunțare pe excepția vizînd lipsa calității procesual active a Administrației Finanțelor Publice I în declararea recursului.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin sentința comercială nr. 390/S din 17 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic, s-a respins acțiunea formulată de lichidatorul judiciar pentru atragerea răspunderii personale a pârâtului, domiciliat în I,-,.2,.3.
În temeiul art. 132 (2) din Legea privind procedura insolvenței s-a aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar Lichidator I și, în consecință:
S-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului, cu sediul în I,-, număr de înmatriculare J-.
S-a dispus radierea debitorului din registrul comerțului și alte registre, iar în temeiul art. 136 din Legea privind procedura insolvenței s-a descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
În temeiul art. 135 din legea privind procedura insolvenței s-a dispus notificarea sentinței debitorului, creditorilor, Direcției generale a Finanțelor Publice a județului I și Oficiului Registrului Comerțului de pe lîngă tribunalul Iași pentru efectuarea mențiunilor de închidere a procedurii insolvenței, prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:
Procedura insolvenței împotriva debitorului s-a deschis prin sentința civilă nr. 132/com din 13.03.2002, iar prin încheierea nr. 286/18.12.2003 a dispus intrarea societății în faliment.
Tabelul creanțelor asupra averii debitorului a fost consolidat prin încheierea nr. 89/11.03.2004, iar în data de 21.05.2008 lichidatorul judiciar desemnat să administreze procedura falimentului, Lichidator I, a înaintat raportul final, solicitînd să se dispună închiderii procedurii și chemând, totodată, în judecată pe pîrîtul, solicitînd obligarea acestuia la plata pasivului neacoperit al debitorului falit. În motivarea cererii de chemare în judecată se arată că pîrîtul, în calitatea sa de administrator al societății debitoare, nu a declarat starea de insolvență, nu a declarat starea de insolvență în termenul de 30 de zile de la apariția acesteia, continuînd activitatea în interes personal și nici nu a predat actele și gestiunea societății, fapte prevăzute de art. 138 lit. c, d și e din leg. 85/2006.
Potrivit art. 138 din. 85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului să fie suportat de persoanele care au cauzat starea de insolvență prin faptele descrise la lit. a - Săvîrșirea acestor fapte de pîrît nu a fost dovedită. Astfel, fapta descrisă la lit. c, pentru că nu a fost declarată starea de insolvență în termenul prevăzut de art. 27 din lege, nu se poate prezuma, în lipsa altor probe, că activitatea societății a fost continuată în interesul administratorului pîrît.
Relativ la faptele prevăzute de lit. d și e, instanța constată că nu pot fi reținute în sarcina pîrîtului întrucît nu au fost aduse probe concrete în sensul celor susținute în acțiune, în condițiile în care celălalt administrator al debitoarei, a colaborat cu lichidatorul judiciar predând gestiunea societății, motiv pentru acre acesta nu a fost chemat în judecată cu toate că administrarea societății era comună.
Întrucît lichidatorul judiciar a chemat în judecată doar pe unul din administratorii societății, prin cererea formulată la data 09.09.2008 Administrația Finanțelor Publice Ias olicitat autorizarea în a formula acțiune și față de. Creditoarea a fost autorizată să formuleze acțiune și față de prin încheierea din 8.04.2009, dar nu a mai introdus cererea.
Constatînd că s-au întocmit raportul final de lichidare și bilanțul general, care nu au fost contestate de părțile interesate conform art. 129 din. -, că toate bunurile din averea debitorului au fost lichidate și toate sumele au fost distribuite, în temeiul art. 132 alin. (2) din lege s-a dispus închiderea procedurii falimentului și radierea debitorului din registrul comerțului și alte registre, iar în temeiul art. 136 lichidatorul judiciar s-a descărcat de orice îndatoriri și responsabilități.
Împotriva sentinței comerciale nr. 390/S din 17 iunie 2009 declarat recurs Administrația Finanțelor Publice I în ceea ce privește respingerea cererii de antrenare a răspunderii personale a pîrîtului, cerere formulată de lichidatorul judiciar.
În motivarea cererii recurenta susține că pîrîtul se face vinovat de săvîrșirea faptelor prevăzute de art. 138 lit. c, d și e din Legea nr. 85/2006 în sensul că acesta a dispus, în interes personal, continuarea unei activități care duce în mod vădit debitoarea la încetare de plăți și nu a depus actele contabile la solicitarea lichidatorului judiciar.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței instanței de fond și obligarea pîrîtului la plata pasivului societății.
La termenul de judecată din 4 ianuarie 2010 instanța a invocat excepția lipsei calității procesuale active a recurentei Administrația Finanțelor Publice I în declararea recursului.
Recurenta, prin precizări, a susținut că are calitate procesuală activă în declararea recursului, calitate ce rezultă din prejudiciul suferit ca urmare a intrării în incapacitate de plată a debitoarei, dar și din caracterul colectiv al procedurii insolvenței.
Excepția este fondată.
În soluționarea excepției lipsei calității procesuale active a recurentei Administrația Finanțelor Publice a municipiului I, analizată în temeiul art. 137 alin. 1, raportat la art. 298, cu aplicarea art. 316 Cod procedură civilă, curtea de apel reține următoarele:
Subiectele recursului, identificate ca titulare ale dreptului cu conținut procesual pentru declararea acestei căi de atac, sunt părțile litigante în fața instanței a cărei hotărîre este astfel atacată.
Potrivit art. 294 Cod procedură civilă, inclus în materia "judecata apelului", la care art. 316 face trimitere, în calea de atac nu se poate schimba calitatea părților, cauza cererii primordiale și nu se pot face cereri noi.
Prin urmare, calea de atac nu poate fi promovată de o persoană care nu a avut calitatea de parte în litigiul originar.
Pe de altă parte, avînd în vedere regula disponibilității procesului civil, reglementată de art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă, precum și dispozițiile înscrise în art. 295 Cod procedură civilă la care art. 316 Cod procedură civilă face trimitere și potrivit cărora recursul se judecă în limitele conferite de cererea de recurs - cerere care, în cauză, vizează doar aspecte legate de modalitatea în care instanța a dispus asupra acțiunii întemeiate pe dispozițiile art.138 alin. (1) din legea nr. 85/2006 - curtea de apel constată că, potrivit raționamentului anterior enunțat, calitatea de părți litigante în această acțiune au avut-o exclusiv lichidatorul judiciar Lichidator I și pîrîtul.
În consecință, calitatea de parte în recurs se regăsește, potrivit principiului arătat, exclusiv în persoana acestor subiecte procesuale.
Or, în cauză, această identitate procesuală a părților în recurs nu se suprapune cadrului procesual în limita căruia instanța de fond a soluționat cererea întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006. Astfel, în fond, cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a fost formulată de către lichidatorul judiciar Acord, iar simetria cadrului procesual în recurs presupune calitatea de recurent a aceluiași subiect de drept.
Astfel, în fond, cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a fost formulată de lichidatorul judiciar Lichidator I, iar simetria cadrului procesual în recurs presupune calitatea de recurent a aceluiași subiect de drept.
Examenul de formă și conținut al cererii de recurs arată, însă, că cererea de recurs este formulata de către Administrația Finanțelor Publice a municipiului I, în calitate de creditor al SC " aceasta acționând independent, fără ca legea sa-i recunoască dreptul la recurs individual.
Este adevărat că procedura insolvenței prezintă un pregnant caracter concursual, al cărei scop este acela de a asigura acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, calitatea de creditor al recurentei prezumând interesul acesteia de a obține un rezultat favorabil în cererea întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, contrar celui dat de prima instanță, în scopul final al încasării creanței sale.
Însă, dincolo de aceste observații, dreptul la recurs, recunoscut în condițiile art. 8 din Legea nr. 85/2006, prezintă o exclusivă componentă procesuală și este distinct de dreptul subiectiv material a cărui protecție o urmărește.
Nici o dispoziție a legii nu instituie excepții procesuale prin care să titularizeze dreptul la recurs, ca drept procesual, oricărei persoane ale cărei interese se leagă de lichiditățile patrimoniului debitorului aflat in insolvență.
În consecință, cadrul procesual subiectiv în judecată a fost stabilit în fața instanței de fond în persoana participanților la această procedură și, cum Administrația Finanțelor Publice I nu a avut în fața primei instanțe calitate procesuală în cererea întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, a cărei soluție este singura criticată în recurs, ci doar comitetul creditorilor, Curtea constată că, în mod simetric, dreptul la recurs aparține litiganților inițiali, în raport de care recurenta este terț.
Așa fiind, neavând calitatea de parte în litigiul derulat în fața instanței de fond și, cum prin recurs se critică exclusiv soluția dată cererii întemeiate pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, Administrația Finanțelor Publice I nu poate avea calitatea de recurentă.
În consecință, Curtea urmează să admită excepția lipsei calității procesuale active și. pe cale de consecință, să respingă recursul Administrației Finanțelor Publice I ca fiind promovat de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția lipsei calității procesual active a recurentei Administrația Finanțelor Publice a municipiului
Respinge recursul declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice a municipiului I împotriva sentinței comerciale nr. 390/S din 17 iunie 2009 Tribunalului Iași, Secția comercială și de contencios administrativ, Judecător sindic, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 01 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier,
- -
Red.
Tehnored. /2 ex.
9 februarie 2010
Tribunalul Iași - judecător sindic:.
Președinte:Cipriana PoianăJudecători:Cipriana Poiană, Geta Sandu, Camelia Gheorghiu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
