Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 724/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.724
Ședința publică din data de 27 mai 2008
PREȘEDINTE: Giurgiu Afrodita G -
JUDECĂTORI: Giurgiu Afrodita, Nițu Teodor Chirica Elena
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de creditoarea B, cu sediul în B, str. -. -.., nr. 50, împotriva sentinței nr. 122 din data de 25 martie 2008 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu debitoarea SC, cu sediul în T, str. -,.3,. C,.14, jud. D, cod de identificare fiscală -, număr de ordine în registrul comerțului J-, prin lichidator judiciar, cu sediul în T, - B, -B,.41, jud. D, creditoarele SC, cu sediul în B,-, sector 6, T, cu sediul în T,-, jud. D, pârâta, domiciliată în com., sat, jud. D și intimatul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în T, str. -. -, nr. 1, jud.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenta-creditoare B, prin consilier juridic, intimata-pârâtă, reprezentată de avocat, din cadrul Baroului D, care depune împuternicirea avocațială nr. 67/2008, lipsind intimata-debitoare SC, prin lichidator judiciar, intimatele-creditoare SC, T și intimatul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru, după care,
Intimata-pârâtă, reprezentată de avocat, depune întâmpinare, un exemplar al acesteia fiind înmânat reprezentantului recurentei.
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurenta-creditoare B, prin consilier juridic, arată că sentința judecătorului-sindic este nelegală fiind pronunțată pe baza unei greșite interpretări a actelor juridice depuse și a rapoartelor lichidatorului judiciar.
Astfel, nu s-a avut în vedere faptul că societatea debitoare nu a depus actele contabile și nici nu a efectuat demersuri în acest sens și, în mod greșit, s-a apreciat de către JUDECĂTOR 2: Nițu Teodor Chirica Elena l-sindic că administratorul societății nu mai avea obligația de a ține contabilitatea după data încetării activității.
Fiind întrunite condițiile impuse de art. 138 lit.d, întrucât administratorul-pârât nu a ținut contabilitatea societății în conformitate cu legea și nici nu s-au putut obține rezultate pentru acoperirea pasivului, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtei.
Intimata-pârâtă, reprezentată de avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.7 Cod pr.civilă, se arată că acesta este nefondat, deoarece recurenta nu a indicat care sunt formele de procedură încălcate, prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin.2 Cod pr.civilă; din actele depuse la dosar rezultă indibitabil că s-au respectat atât normele procedurale de ordine publică cât și cele stabilite în interesul exclusiv al unei dintre părți; este inadmisibilă invocarea nulității absolute direct în fața instanței de recurs dacă pentru dovedirea ei este nevoie de administrarea de noi probe, iar nulitatea relativă nu mai poate fi valorificată pe calea recursului întrucât nu a fost invocatăin limine litisîn fața instanței de fond.
Hotărârea instanței de fond este temeinic și legal motivată, fiind pronunțată ca urmare a unei corecte interpretări și aplicări a normelor legale incidente.
Criticile formulate de recurentă sunt nefondate, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 138 lit. În mod corect s-a reținut faptul că societatea debitoare și-a încetat activitatea la data de 31.12.2002, iar creanțele pentru care se solicită atragerea răspunderii pârâtei sunt anterioare acestui an.
În perioada anterioară anului 2002, pârâta a ținut contabilitatea potrivit legii, iar simpla neplată a creanțelor bugetare sau nedepunerea situațiilor financiare anulare nu sunt fapte care să se încadreze în situațiile limitativ prevăzute de art.138 li.d din Legea nr. 85/2006. Această apărare a pârâtei este susținută de practica judiciară constantă în materie, cât și de doctrină. Se arată, totodată, că pentru creanțele invocate, indiferent că sunt bugetare sau comerciale, a intervenit prescripția, prin raportare la dispozițiile Decretului nr. 167/1958.
CURTEA
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința nr. 122 din data de 25 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, judecătorul-sindic desemnat a respins cererea cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulate de lichidatorul judiciar împotriva pârâtei, administratorul statutar al debitoarei SC, în temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolventei, a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei SC, radierea debitoarei din registrul
comerțului, iar în temeiul art. 136 din Legea privind procedura insolventei, a descărcat pe lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele prevăzute de art. 138 lit. d din Legea 85/2006.
Din actele depuse de către pârâtă a rezultat că societatea și-a încetat activitatea în anul 2002, perioadă după care nu s-au mai depus bilanțuri contabile. Mai mult, conform contractului depus la dosar la fila 141 act adițional autentificat la sub nr.87/11 -, pârâta a cesionat integral părțile sociale ale societății. Faptul că acest act nu a fost înregistrat la Registrul comerțului, nu îl lipsește de efecte între părți.
Pe de altă parte, creanțele reținute în tabelul definitiv consolidat sunt din anul 2002 sau anterior acestui an, ceea ce conduce la concluzia că întradevăr, societatea nu a mai desfășurat activitate din acest an.
Or, aceste creanțe pot fi considerate prescrise atât din punctul de vedere al Decretului 167/1958 privind prescripția extinctivă cât și a Codului d e procedură fiscală.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea B, invocând motive întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct.5, 7 și 9 Cod pr.civilă.
În motivarea recursului se arată că recurenta nu este de acord cu susținerea judecătorului-sindic referitoare la faptul că dacă "un act nu a fost înregistrat la registrul comerțului, acesta este lipsit de efecte între părți".
Potrivit art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, simplul fapt că administratorul falitului nu a ținut contabilitatea conform legilor contabile, atrage răspunderea acestuia, deoarece nu exista posibilitatea de a se analiza activul patrimonial, modul cum a fost gestionat acesta, dacă debitorul a respectat dispozițiile legale privind inventarierea bunurilor, dacă a efectuat transferuri patrimoniale și în ce condiții, precum și felul în care administratorul a folosit veniturile obținute.
În acest sens, s-a învederat faptul că, potrivit teoriei și practicii juridice, în dreptul civil și în cel comercial, operează două reguli pricipale: prima, că răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă și a doua, că indiferent de gravitatea vinovăției, obligația de reparare a prejudiciului cauzat este integrală, în sensul că cuantumul despăgubirii depinde de întinderea prejudiciului și nu de gravitatea vinovăției.
În cazul de față, indiferent de faptul că administratorul falitului a încălcat din culpă (neglijență) sau cu intenție normele de drept care îi impuneau ținerea corectă a contabilității și gestionarea cu atenție a patrimoniului și activității, acesta se face vinovat de încălcarea legii (contabilității în cazul de față) situație care a determinat prejudicierea creditorilor.
Creditoarei B i-a fost produs un prejudiciu, constând în însăși creanța cedată de D, aceasta având un caracter cert și nefiind recuperată.
Întrucât art. 138 din Legea 85/2006 stabilește că, prin săvârșirea de către administrator a uneia din faptele prevăzute la acest articol, se va angaja răspunderea civila a acestuia, raportul de cauzalitate dintre fapte si prejudiciul creat creditorilor fiind prezumat, se solicită admiterea recursului astfel cum a fost
formulat, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a fostelor organe de conducere ale debitoarei.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs, în raport cu legislația incidentă în cauză, precum și actele și lucrările dosarului avute în vedere de instanța de fond, se constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a interpretat în mod just și legal cauza dedusă judecății în sensul că nu există elementele pentru a fi atrasă la răspundere juridică în sensul art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind insolvența, intimata, în calitate de administrator al societății debitoare SC
Referitor la faptul că prima instnață ar fi încălcat normele de procedură în citarea recurentei, aceste aspecte nu se confirmă, iar recurenta nu a indicat și care sunt formele de procedură încălcate, prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Cod pr.civilă, în speță fiind vorba de procedura insolvenței, care se desfășoară în mai multe etape și cu o procedură de citare specifică, în special prin Buletinul Procedurilor de Insolvență.
Totuși, din înscrisurile de la dosar, rezultă că s-au respectat atât normele procedurale de ordin public cât și cele stabilite în interesul exclusiv al uneia dintre părți, afirmațiile recurentei fiind nefondate.
În mod just, instanța de fond a considerat că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006 privind insolvența, care să determine atragerea răspunderii materiale a administratorului debitoarei falite, intimata în cauză.
Instanța de fond a reținut în mod corect că debitoarea și-a încetat activitatea din 31.12.2002, ulterior nemaidesfășurând niciun fel de operațiuni comerciale, iar creanțele a căror recuperare se încearcă prin procedura atragerii răspunderii administratorului sunt anterioare acestui an.
Din cuprinsul recursului formulat rezultă că recurenta confundă neținerea contabilității cu nedepunerea situațiilor financiare anuale, această ultimă situație nereprezentând o faptă care să se încadreze în categoriile limitativ prevăzute de lege, în special lit.d a art. 138 din Legea insolvenței.
Se poate observa că nedepunerea documentelor cerute la administrațiile fiscale, nu poate angaja răspunderea administratorilor, iar în speță nu s-a probat că prin această omisiune a fost cauzată insolvența, în condițiile determinate de noua reglementare în materie.
De asemenea, instanța de fond a reținut în mod just și temeinic că pentru toate creanțele, fie că sunt bugetare, comerciale sau civile, intervine prescripția prin raportare la dispozițiile Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă și a Codului d e procedură fiscală.
Nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod pr.civilă, ținând seama și de art. 3041Cod pr.civilă urmează a se constata netemeinicia recursului care va fi respins în baza art. 312 alin.1 Cod pr.civilă.
Văzând că cererea de recurs este scutită de plata taxei judiciare de timbru,
- // -
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea B, cu sediul în B, str. -. -.., nr. 50, împotriva sentinței nr. 122 din data de 25 martie 2008 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu debitoarea SC, cu sediul în T, str. -,.3,. C,.14, jud. D, cod de identificare fiscală -, număr de ordine în registrul comerțului J-, prin lichidator judiciar, cu sediul în T, - B, -B,.41, jud. D, creditoarele SC, cu sediul în B,-, sector 6, T, cu sediul în T,-, jud. D, pârâta, domiciliată în com., sat, jud. D și intimatul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în T, str. -. -, nr. 1, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 27 mai 2008.
Președinte, Judecători,
G - - - - -
fiind în concediu de odihnă,
prezenta se semnează de
Președintele instanței
Grefier,
- -
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / - 2 ex./ 26.06.2008
dosar fond nr- - Tribunal D
jud. fond
Președinte:Giurgiu AfroditaJudecători:Giurgiu Afrodita, Nițu Teodor Chirica Elena
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
