Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 747/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr. 747 /2009
Ședința publică din data de 24 februarie 2009
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Andrei Axente Irinel
JUDECĂTOR 2: Idriceanu Claudia
JUDECĂTOR 3: Pușcașu
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții, A ȘI împotriva sentinței civile nr. 1614 din 10.09.2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul cu nr. unic - în contradictoriu cu intimații: - -, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI Z, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI,
TRANS, având ca obiect procedura insolvenței -angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal se prezintă avocat în reprezentarea intereselor recurenților și consilierul juridic în reprezentarea intereselor creditoarei - -.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Pentru timbrarea recursului s-a achitat taxa judiciară de timbru în valoare de 20 lei și s-a aplicat timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a prezentat referatul cauzei, după care instanța constată că s-a înregistrat al dosar în data de 20.02.2008, întâmpinare din partea creditoarei DGFP C ȘI din partea lichidatorului.
Se comunică reprezentantei recurenților câte un exemplar din întâmpinare și lasă cauza la a doua strigare la cererea acesteia, pentru studiul întâmpinării.
Se reia cauza, în aceeași prezență, reprezentanții părților declarând că nu au de formulat alte cereri în probațiune și nici excepții de invocat.
Curtea, în urma deliberării apreciază că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a recursului și nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciază că prezentul recurs se află în stare de judecată, închide faza probatorie și acordă cuvântul pentru concluzii asupra recursului.
Reprezentanta recurenților solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii formulate de reclamanții DGFP S și - -, având ca obiect angajarea răspunderii administratorilor, în subsidiar solicită casarea cu trimitere spre rejudecare. NU solicită cheltuieli de judecată. Arată că autorizarea comitetului creditorilor pentru promovarea unei astfel de acțiuni este subsumată îndeplinirii unor condiții, care, în speță nu sunt îndeplinite, interesul personal este esențial în situația prevăzută de art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006, ori în cauză nu s-a făcut dovada acestui interes. Mai arată că, motivul care a dus la încetarea de plăți a fost neîncasarea creanțelor de la debitori, iar administratorii au depus diligențele necesare recuperării acestora.
Reprezentantul intimatei-creditoareSC -, pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, precizând că a existat interesul personal dacă s-a continuat activitatea păguboasă a societății, starea de insolvență a societății fiind iminentă iar reaua credință poate fi dovedită, cel puțin în ceea cel privește pe care a semnat CEC -uri fără acoperire.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1614 din 10 septembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălajs -a admis cererea creditoarei - și în parte cererea creditoarei S și s-a dispus ca o parte a pasivului debitoarei Trans SRL Z, persoană juridică, ajunsă în stare de insolvență, în valoare de 34.059,62 lei, reprezentând creanța creditoarei - și 93.715 lei, reprezentând creanța creditoarei S să fie suportată de pârâții, A și.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că, prin Încheierea din 25 februarie 2008 ( 54) s-a dispus conexarea celor două cereri, respectiv dosarul - la dosarul nr. -.
Prin sentința civilă nr. 1432/28.05.2007 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr- ( 114, dosar acvirat) s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei TRANS
Pârâții, A și ( 67-69, dosar acvirat), au calitatea de administratori la unitatea debitoarei, conform evidenței registrului comerțului.
Conform tabelului definitiv consolidat al creanțelor creditoarei B are de încasat o creanță de 34.059,62 lei, iar creditoarea Soc reanță de 93.715 lei ( 329, dosar acvirat)
Bunurile debitoarei au fost valorificate în mare parte, dar unele vor fi vândute ca deșeu ( 336, dosar acvirat).
Prin încheierea din 28.01.2008 ( 30) comitetul creditorilor a fost autorizat să formuleze cererea de angajare a răspunderii unor persoane conform prevederilor art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006.
Debitoarea nu a desfășurat, de mai mult timp nici un fel de activitate, nu dispune de mijloace financiare nici pentru achitarea datoriilor societății și nici pentru susținerea cheltuielilor administrative în cadrul procedurii de insolvență ( 138 dosar acvirat).
Totuși pârâții au dispus continuarea activității debitoarei.
Pârâții au tergiversat predarea documentelor contabile și a bunurilor societății administratorului judiciar numit, care i-a somat de mai multe ori ( 167-168, dosar acvirat).
Creanța creditoarei a fost scadentă în perioada septembrie-noiembrie 2004 ( 5-12, dosar acvirat) iar creanța creditoarei S provine din perioada anilor 2005-2007 ( 24, dosar acvirat), totuși pârâții, au dispus, în interes personal continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetare de plăți.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții, A și solicitând în principal, admiterea acestuia, rejudecarea cauzei cu modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii formulată de reclamanții DGFP S și - - având ca obiect angajarea răspunderii administratorilor - TRANS SRL.
În subsidiar, solicită casarea hotărârii atacate cu trimiterea dosarului instanței competente în vederea rejudecării.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâții arată că instanța interpretând în mod greșit actele, a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal și cu aplicarea greșită a legii motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct 9 Cod procedură civilă.
În primul rând recurenții arată că răspunderea patrimonială prevăzută la art. 138 din legea insolvenței este una personală și prin urmare este imperios necesar atât indicarea persoanei cât și a faptelor ce i se impută.
Totodată, creditorii trebuiau să facă dovada concretă a faptei ilicite însă cele invocate de acesta nu se subsumează nici uneia din faptele prevăzute la art. 138 din legea insolvenței.
Intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S prin întâmpinarea depusă la data de 20 februarie 2009 solicită respingerea recursului formulat de pârâți ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică (21-23).
Intimata - TRANS SRL prin întâmpinarea depusă la data de 19 februarie 2009 solicită respingerea recursului formulat în cauză ca nefondat (25-26).
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și având în vedere dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea de apel constată că este fondat pentru următoarele considerente:
Este bine cunoscut faptul că antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere/conducere a debitorului persoană juridică sau a oricărei alte persoane care a cauzat starea de insolvență a debitorului prin faptele expres și limitativ prevăzute, presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții și anume: prejudiciul creditorilor, fapta ilicită a membrilor organelor de conducere/supraveghere sau a oricărei alte persoane vinovate de producerea stării de insolvență, faptă care să se încadreze în cel puțin unul dintre cazurile prevăzute de art. 138 alin (1) lit a-g din Legea nr. 85/2006, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata de către debitorul insolvent a datoriilor exigibile și culpa persoanelor a căror răspundere se solicită.
În acest sens, în practica judiciară s-a statuat că se poate dispune ca o parte din pasivul debitoarei să fie suportat de către membrii organelor de conducere dacă s-a dovedit în mod cumulativ că aceștia au săvârșit cel puțin una dintre faptele prevăzute expres de legiuitor.
Din această perspectivă Curtea relevă că fiind vorba de o răspundere specială, aceasta nu poate opera decât în situația săvârșirii cel puțin a uneia din faptele prevăzute expres de legiuitor.
Astfel, nu poate fi extinsă o atare răspundere pentru orice alte fapte decât cele prevăzute în lege.
Răspunderea reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006 presupune existența unui prejudiciu în patrimoniul creditorilor debitorului insolvent. Prejudiciul creditorilor rezidă în imposibilitatea acestora de a-și realiza creanțele scadente din cauza faptului că membrii organelor de supraveghere/conducere sau orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență, astfel că debitorul nu a mai putut achitat datoriile exigibile cu fondurile disponibile.
În ceea ce privește prejudiciul în speță această condiție este îndeplinită, el fiind constituit din valoarea creanțelor creditorilor - - în cuantum de 34059,62 lei și respectiv DGFP S în cuantum de 93715 lei urmând însă a se analiza distinct și celelalte trei condiții impuse de lege deoarece numai prin întrunirea cumulativă a acestora poate fi angajată răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere.
Cât privește cea de-a doua condiție impusă de lege respectiv fapta ilicită, în cazul răspunderii civile delictuale speciale reglementată de dispozițiile art. 138 din lege, fapta ilicită trebuie să constea în săvârșirea uneia dintre cele enumerate în mod expres și limitativ de art. 138 alin (1) lit a-g din lege. Așa cum am mai arătat, aceasta reprezintă o trăsătură esențială a acestui tip special de răspundere delictuală care o particularizează din acest punct de vedere față de răspunderea delictuală de drept comun.
În concret, cei doi creditori au solicitat angajarea răspunderii personale a pârâților în calitatea acestora de administratori statutari ai debitoarei neindicând în concret nici una din faptele expres și limitativ prevăzute de art. 138 lit d din legea insolvenței.
Cu toate acestea, judecătorul sindic în pronunțarea hotărârii recurate constată săvârșirea faptei prevăzute la lit caa rt. 138 în concret susținându-se că debitoarea nu a desfășurat de mai mult timp nici un fel de activitate, nu a dispus de mijloace financiare pentru achitarea datoriilor societății și cu toate acestea pârâții recurenți în calitatea lor de administratori au continuat activitatea și au tergiversat predarea documentelor contabile administratorului judiciar ceea ce denotă că aceștia au dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetare de plăți.
Potrivit textului reținut de judecătorul sindic pot fi obligați membrii organelor de conducere și supraveghere la plata pasivului debitoarei aflate în insolvență dacă aceștia au dispus în interes personal continuarea unei activități care duce, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți.
Pentru existența acestei fapte ilicite legiuitorul solicită ca persoana responsabilă să fidesfășurat personalsau să fi dispus în calitatea sa de membru al organului de conducere desfășurarea unei activități neprofitabile care să conducă la insuficiența fondurilor bănești disponibile ale debitorului persoană juridică.
Practic, această faptă constă în aceea că membrii organelor de conducere dispun continuarea activității debitorului persoană juridică în situația în care insolvența acesteia este vădit prezumată.
În speță însă nu s-a dovedit că pârâții recurenți au săvârșit o astfel de faptă ci dimpotrivă starea de insolvență a fost generată de existența unor criterii obiective relevate de administratorul judiciar prin raportul întocmit privind cauzele și împrejurările ce au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei.
Așadar, în speță trei dintre condițiile impuse de textul art. 138 din legea insolvenței nu sunt întrunite respectiv: una din faptele ilicite prevăzute de textul legal, raportul de cauzalitate și vinovăția pârâților.
Pentru aceste motive, Curtea apreciază că în speță hotărârea judecătorului sindic a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 138 alin 1 lit din Legea nr. 85/2006, fiind prezent astfel motivul de recurs prev de art. 304 pct 9 Cod procedură civilă așa încât se impune în raport de dispozițiile art. 312 alin (1) Cod procedură civilă, a se admite recursul declarat de pârâții, PRECUM A și iar hotărârea judecătorului sindic va fi modificată în sensul respingerii cererii creditorilor - - B și DGFP S având ca obiect angajarea răspunderii personale a pârâților în calitate de membrii ai organelor de conducere și supraveghere a debitoarei în insolvență - TRANS SRL
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții, A și împotriva sentinței civile nr. 1614/10.09.2008 pronunțată în dosar - al Tribunalului Sălaj pe care o modifică în sensul că respinge cererea creditoarei - - B și a creditoarei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S împotriva pârâților, A și având ca obiect angajarea răspunderii personale a membrilor organelor de conducere a debitoarei în insolvență - TRANS SRL
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red./
3 ex./12.03.2009
Jud.fond.-
Președinte:Andrei Axente IrinelJudecători:Andrei Axente Irinel, Idriceanu Claudia, Pușcașu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
