Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 752/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 752/
Ședința publică din 25 Iunie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de creditoarele AVAS, cu sediul în B,--11, sector 1 și DGFP M, cu sediul în Tg.-M,--3, jud.M, împotriva sentinței nr.822 din 26.03.2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că recursurile au fost declarate și motivate în termen legal, fiind scutite de plata taxei de timbru.
Față de actele și lucrările dosarului, văzând și invocarea disp.art.242 pr.civ. instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr. 822 din 26.03.2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureșs -a admis propunerea formulată de lichidatorul judiciar și s-a dispus închiderea procedurii de faliment a debitoarei SC
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorul sindic a reținut următoarele:
Împotriva debitoarei falite SC SRL a fost deschisă procedura reorganizării judiciare și a falimentului, prin sentința nr.283/2008, fiind desemnat în calitate de administrator judiciar practicianul în insolvență, iar ulterior s-a dispus trecerea la procedura falimentului fiind desemnat în calitate de lichidator, administratorul judiciar desemnat inițial.
Din rapoartele întocmite de lichidatorul judiciar, se poate reține că la data deschiderii procedurii debitoarea nu deținea bunuri în patrimoniu, precum și faptul că evidențele contabile ale acesteia nu erau ținute la zi. S-a mai învederat că administratorul debitoarei a dispus continuarea unei activități care a produs pierderi societății în condițiile în care a utilizat bunurile societății în interes personal. În ceea ce privește continuarea unor activități care au adus pierderi societății lichidatorul judiciar a precizat că debitoarea nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale față de mai multe societăți care a generat acumularea unor datorii față de debitoare.
Avându-se în vedere faptul că lichidatorul judiciar nu a putut identifica alte bunuri în patrimoniul fostului administrator al debitoarei, a întocmit raportul final prin care a propus închiderea procedurii.
În atare condiții se constată că lichidatorul judiciar în această procedură și-a îndeplinit toate obligațiile și a efectuat toate demersurile pentru executarea hotărârii sus menționate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarele DGFP M și AVAS solicitând modificarea hotărârii, în sensul admiterii obiecțiunilor sale, a respingerii raportului final întocmit de lichidatorul judiciar desemnat în cauză, cu consecința continuării procedurii instituită de Legea 85/2006.
În motivarea cererii de recurs AVAS susține că lichidatorul judiciar a solicitat închiderea procedurii, cerere încuviințată de judecătorul sindic cu toate că nu a fost întocmit un raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la starea de insolvență cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă. Apreciază că fostul administrator al falitei nu a virat creanța bugetară constând în contribuții de asigurări sociale și cu bună știință a determinat falimentul societății administrate. Consideră că acesta se face vinovat de utilizarea de mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri în scopul întârzierii încetării de plăți, faptă prev. de art.138 lit.f din Legea nr.85/2006. Lichidatorul judiciar avea obligația să indice în raport numele persoanelor din conducerea societății vinovate de nevirarea contribuțiilor de asigurări sociale, sume de bani reținute din salariul angajaților.
DGFP M prin cererea de recurs formulată susține că prin închiderea procedurii nu a fost realizat scopul consacrat de lege, acela de recuperare a creanțelor și prin această modalitate de închidere a procedurii falimentul a devenit un instrument la îndemâna rău-platnicilor folosit în scopul acoperirii propriilor afaceri și în vederea descărcării de obligații fără a le achita. Se apreciază că procedura nu poate fi închisă atâta timp cât nu s-a făcut dovada că s-au întreprins toate demersurile pentru recuperarea creanțelor.
Examinând sentința, prin prisma motivelor de recurs invocate și în limitele prev. de art.3041pr.civ. Curtea constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Criticile creditoarei AVAS în sensul că procedura a fost închisă înainte ca lichidatorul judiciar să fi întocmit un raport care să prezinte cauzele care au determinat starea de insolvență și persoanele vinovate de această stare sunt fără suport real în condițiile în care prin raportul lichidatorului prezentat în ședința din 30 octombrie 2008 fost relevată situația societății, cauzele și motivele care au determinat ajungerea debitoarei în stare de insolvență precum și situația patrimoniului acesteia în momentul deschiderii procedurii, fiind precizat în mod expres că la data deschiderii procedurii în patrimoniul societății nu exista nici un bun.
De altfel în cuprinsul cererii de recurs se face referire la acest raport, însă creditoarea precizează că nu este de acord cu aceste constatări, dar nici nu sunt aduse argumente care să justifice criticile formulate. Sunt argumente cu de principiu ale legii insolvenței care nu se contestă dar se face abstracție de datele concrete ale dosarului din care rezultă demersurile pe care lichidatorul le-a făcut pentru identificarea bunurilor din patrimoniul debitoarei.
În ceea ce privește critica formulată în sensul că lichidatorul judiciar nu a înțeles să propună angajarea răspunderii materiale a persoanelor responsabile din conducerea societății deși în sarcina lor se poate reține fapta prev. de art.138 lit.f din Legea nr.85/2006, instanța de control reține că prin dispozițiile cuprinse în art.138 din legea insolvenței fiind stabilite în mod expres persoanele care au calitate procesuală activă în ceea ce privește cererea de angajare a răspunderii materiale a persoanelor din conducerea societății dar și mijloacele pe care comitetul creditorilor le are la dispoziție pentru a determina angajarea răspunderii persoanelor membrilor organelor de conducere a societății.
În ceea ce privește recursul DGFP M se constată că și această creditoare invocă doar argumente cu de principiu ale legii insolvenței care nu se contestă dar se face abstracție de datele concrete ale dosarului, date din care rezultă toate demersurile pe care lichidatorul le-a efectuat pentru identificarea și valorificarea bunurilor aflate în patrimoniul societății debitoare.
Prin urmare Curtea de Apel Tg.-M apreciază criticile recurentelor asupra raportului final întocmit de către lichidator ca fiind nefondate, așa cum corect a reținut și prima instanță, astfel că în baza disp.art.312 alin.1 pr.civ. rap. la art.316 din același cod, va respinge recursurile ca nefondate și va menține soluția primei instanțe ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de AVAS, cu sediul în B,--11, sector 1 și DGFP M, cu sediul în Tg.-M,--3, jud.M, împotriva sentinței nr.822 din 26.03.2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 Iunie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat fiind în CO semnează Președintele instanței | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehn.
2 exemplare
16.07.2009
Jud.fond.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
