Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 766/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA nr. 766
Ședința publică din data de 5 iunie 2008
PREȘEDINTE: Maria Pohoață
JUDECĂTOR 2: Maria Stoicescu
JUDECĂTOR 3: Florentina Preda
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de creditoareaAutoritateapentru Valorificarea Activelor Statului, cu sediul în B, str. -. -. nr. 50 sector 1, împotriva încheierii din data de 28 ianuarie 2008 pronunțată de judecătorul sindic de la Tribunalul Prahova și împotriva sentinței nr. 212 din 25 februarie 2008 pronunțată de aceeași instanță, în contradictoriu cu debitoareaSCSRL, - și număr de înregistrare în registrul comerțului J -, cu sediul în P- județul P-prin lichidator judiciar,cu sediul în P-. 37 B. 2 județul P, creditorii Administrația Finanțelor Publice P cu sediul în P,- județul P,Serviciul Public Finanțe LocaleP,cu sediul în P,- județul P și intimatulOficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Prahova, cu sediul în P,- județul
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit recurenta-creditoare AVAS B, intimata-debitoare SC SRL, lichidatorul judiciar, intimatii-creditori P și P și intimatul de pe lângă Tribunalul Prahova.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că recurenta-creditoare a solicitat, prin motivele de recurs, judecarea cauzei în lipsă, potrivit prevederilor art. 242 alin. 2 proc. civ. iar lichidatorul judiciar al debitoarei, a depus, prin serviciul registratură, întâmpinare prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, luând act de cererile formulate atât recurenta-creditoare B, cât și de lichidatorul judiciar al debitoarei, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Prin încheierea din 28.01.2008 Tribunalul Prahovaa respins obiecțiunile formulate de creditoarea AVAS B la raportul de închidere a procedurii prezentat de lichidatorul, reținând că raportul prin care administratorul sau lichidatorul judiciar supune atenției judecătorului sindic împrejurarea inexistenței bunurilor nu constituie raport final în înțelesul art. 129, deoarece un asemenea raport vizează existența unor bunuri în patrimoniul debitoarei, care să fi fost valorificate, iar nu lipsa totală a acestora.
Pe de altă parte, verificând lucrările dosarului s-a constatat că în raportul preliminar nr. 1 depus la dosar (fila 55) lichidatorul judiciar a analizat cauzele și împrejurările ce au condus societatea debitoare la starea de insolvență comercială, iar în raportul din data de 5.12.2007 s-a stabilit că nu au fost identificate fapte care să se încadreze în prevederile art. 138 din Legea 85/ 2006.
Cum potrivit legii, lichidatorul judiciar este titularul dreptului la acțiune conform art. 138 din actul normativ indicat, iar comitetul creditorilor se pronunță doar în situația în care acțiunea ar risca să se prescrie, sau lichidatorul nu s-a pronunțat în legătură cu acest aspect, instanța a apreciat că este nejustificată solicitarea de convocare a comitetului creditorilor.
Împotriva încheierii a declarat recurs B, susținând că judecătorul sindic a soluționat în mod netemeinic și nelegal cererea sa și solicitând ca instanța să examineze cauza sub toate aspectele, dat fiind că, este îndreptat împotriva unei hotărâri care nu poate fi atacată cu apel.
Astfel recurenta a susținut că judecătorul sindic a analizat eronat cererile formulate prin care solicitat ca lichidatorul judiciar să formuleze cererea prev. de art. 138 din Legea nr. 85/2006, iar în cazul în care lichidatorul judiciar nu va formula această cerere, să convoace Comitetul Creditorilor în conformitate cu dispozițiile art. 17 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.
Recurenta a solicitat judecătorului sindic să autorizeze Comitetul creditorilor în vederea introducerii cererii prevăzute de art. 138 din Legea 85/2006, cererea fiind îndreptată în mod eronat de către judecătorul sindic, care a reținut că textul de lege, respectiv art. 138 nu justifică o asemenea cerere, în condițiile în care lichidatorul judiciar a arătat că nu sunt întrunite cerințele pentru angajarea răspunderii administratorului.
Recurenta consideră că această motivare reprezintă o adevărată antepronunțare, apreciind că judecătorul sindic si lichidatorul judiciar erau obligați să-i dea curs.
Recurenta a declarat recurs și împotriva sentinței nr. 212 din 25 februarie 2008 pronunțată de judecătorul sindic, solicitând examinarea cauzei sub toate aspectele, în temeiul art. 3041proc. civ.Criticile formulate împotriva sentinței sunt identice cu cele formulate împotriva încheierii din 28 ianuarie 2008, astfel încât cele două recursuri vor fi analizate împreună, fiind în fapt un singur recurs formulat împotriva încheierii și sentinței.
Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Societatea, în calitate de administrator judiciar al SC SRL a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozitiilor legale incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Este nefondată critica recurentei referitoare la modul de soluționare a obiecțiunilor la raportul final de către judecătorul sindic.
La data de 1.06.2008 au fost depuse la dosarul de faliment obiecțiunile la Raportul final prezentat de lichidatorul judiciar prin care s-a arătat că lichidatorul nu a întocmit un raport amînunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă și asupra existenței premiselor angajării răspunderii acestora .
Prin aceeasi adresă prin care s-au formulat obiectiunile s-a solicitat judecătorului sindic ca lichidatorul să apeleze la prerogativa conferită de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, respectiv de a formula o cerere de angajare a răspunderii patrimoniale față de persoanele din cadrul societății debitoare care au cauzat starea de insolvență iar în cazul în care lichidatorul judiciar nu apelează la această prerogativă să convoace de urgență Comitetul Creditorilor, care să aibă ca ordine de zi solicitarea adresată judecătorului sindic de autorizare a Comitetului Creditorilor în vederea introducerii cererii prevăzute de art. 138 din Legea 85/2006.
Din verificarea actelor dosarului de fond reiese că la data de 17.10.2007 lichidatorul a întocmit un raport preliminar în care a analizat amănunțit cauzele si împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență, iar la data de 5.12.2007 a arătat că nu au fost identificate fapte care să se încadreze în prevederile art. 138 din Legea 85/2006.
În consecință susținerea recurentei privind neîntocmirea raportului amănuntit urmează a fi respinsă ca nefondată.
De asemenea, potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006 la cererea lichidatorului judiciar judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului ajuns în stare de insolvență să fie suportată de membrii organelor de conducere sau de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență.
Prin rapoartele întocmite lichidatorul a precizat că nu se justifică atragerea răspunderii persoanelor din conducerea societății nefiind întrunite condițiile de la art. 138 din Legea 85/2006.
3 art. 138 prevede că se poate solicita de către Comitetul creditorilor autorizare pentru introducerea actiunii în răspundere dacă lichidatorul a omis să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenței persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului ori dacă acesta aomis să formuleze acțiunea în atragerea răspunderii și răspunderea amenință să se prescrie.
Ori, în cauză lichidatorul și-a exprimat poziția cu privire la această cerere arătând că nu sunt întrunite elementele de la art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În plus, recurenta-creditoare prezentă la ședința din 25.02.2008 a achiesat la cererea de închidere a procedurii atunci când a lăsat la aprecierea judecătorului sindic propunerea de închidere a procedurii.
Examinând încheierea și sentința prin prisma art. 3041proc. civ.se constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acestora, judecătorul sindic aplicând în mod corect dispozițiile legale situației de fapt prezentate de lichidatorul judiciar.
Prin urmare, în temeiul art. 312 proc. civ. recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, cu sediul în B, str. -. -. nr. 50 sector 1, împotriva încheierii din data de 28 ianuarie 2008 pronunțată de judecătorul sindic de la Tribunalul Prahova și împotriva sentinței nr. 212 din 25 februarie 2008 pronunțată de aceeași instanță, în contradictoriu cu debitoareaSCSRL, - și număr de înregistrare în registrul comerțului J -, cu sediul în P- județul P-prin lichidator judiciar,cu sediul în P-. 37 B. 2 județul P, creditorii Administrația Finanțelor Publice P cu sediul în P,- județul P,Serviciul Public Finanțe LocaleP,cu sediul în P,- județul P și intimatulOficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Prahova, cu sediul în P,- județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - --
GREFIER,
Red. MP
Dact. MC
4 ex/24.06.2008
f- Trib.
operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3120
Președinte:Maria PohoațăJudecători:Maria Pohoață, Maria Stoicescu, Florentina Preda
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
