Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 775/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 775
Ședința publică din data de 19 mai 2009
PREȘEDINTE: Tănăsică Elena
JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Nițu Teodor Stan Aida
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul -, domiciliat în P,-,. 3.. A,. 9, jud. P împotriva sentinței nr. 330 din data de 6 februarie 2009 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu debitoarea SC SRL, cu sediul în P, str. -,. 3.. A,.2,.9, jud. P, cod de identificare fiscală -, număr de ordine în registrul comerțului J-, prin lichidator judiciar, cu sediul în P,-, jud. P și creditorii P, cu sediul în P,-, jud. P, B, cu sediul în B, str. -. -.. nr. 50, sector 1 și P, cu sediul în P,-, jud. P.
Recursul este timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, potrivit chitanței nr. -/13.03.2009 și timbru judiciar de 0,15 lei, ce au fost anulate de către instanță și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit recurentul-pârât -, intimata-debitoare SC SRL, prin lichidator judiciar și intimații-creditori P, B și
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față reține următoarele:
Prin încheierea din data de 10.12.2008 judecătorul sindic a autorizat comitetul creditorilor debitoarei SC SRL să formuleze cerere de instituire a răspunderii patrimoniale a pârâtului -, fostul administrator al societății.
Cererea de instituire a răspunderii a fost înregistrată la Tribunalul Prahova la data de 10.12.2008, fiind întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin. 1 lit.d și e și alin. 3 din Legea nr.85/2006.
Creditoarea AV. B, în numele creditorilor, a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 823.843,9 lei reprezentând pasivul societății. In motivarea cererii s-a arătat că pârâtul nu a ținut contabilitatea conform legii, nedepunând actele contabile ale debitoarei, deși a fost notificat în mai multe rânduri, astfel că nu s-a putut analiza modul de inventariere și de administrare a patrimoniului de către conducerea societății, modul de gestionare, dacă au fost efectuate transferuri patrimoniale și în ce condiții, precum și felul în care au fost folosite veniturile obținute.
S-a apreciat că răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă, obligația de reparare a prejudiciului este integrală, iar din analiza indicatorilor economico-financiari din bilanțul contabil la data de 31.12.2008 a reieșit că debitoarea avea la acea dată active imobilizate în valoare de 94.741 lei și active circulante în valoare de 39.986 lei, bunuri sau titluri de creanță pe care pârâtul nu le-a predat lichidatorului, fapt ce duce la concluzia că pârâtul se face vinovat de fapta prevăzută de art.138 lit.e din Legea nr. 85/2006.
Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Prin raportul din data de 19.11.2008 lichidatorul a solicitat închiderea procedurii de faliment față de debitoare și radierea acesteia din Registrul Comerțului
Prin sentința nr. 330 din data de 6 februarie 2009 Tribunalul Prahovaa admis cererea formulată de creditoarea B, în numele creditorilor debitoarei SC SRL, împotriva pârâtului -, a instituit răspunderea pârâtului pentru plata pasivului debitoarei în sumă de 323.543,9 lei, constituit din: 288.534 lei creanța P, 30.976,90 lei creanța B, 20 lei creanța P și 4.013 lei creanța P și pentru plata cheltuielilor de lichidare în sumă de 2089,4 lei onorarii administrator judiciar și lichidator și cheltuieli de lichidare.
Prin aceeași sentință a fost dispusă închiderea procedurii falimentului debitoarei SC SRL, radierea societății debitoare din registrul comerțului, descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități, precum și plata din fondul special de lichidare a sumei de 2.000 lei inclusiv A - onorarii administrator judiciar și lichidator și 89,4 lei lei cheltuieli de lichidare către lichidatorul judiciar.
Pentru a hotărî astfel, JUDECĂTOR 2: Nițu Teodor Stan Aida l-sindic a constatat că în exercitarea atribuțiilor sale, lichidatorul a analizat cauzele și împrejurările care au dus debitoarea în stare de insolvență, întocmind tabelele creanțelor împotriva averii debitoarei prevăzute de lege și a efectuat demersuri pentru identificarea și valorificarea bunurilor din patrimoniul societății. În rapoartele întocmite s-a arătat că debitoarea și administratorul acesteia nu și-au îndeplinit obligația de a depune la dosar actele prevăzute de Legea nr. 85/2006.
S-a constatat că în cauză sunt întrunite în mod cumulativ cerințele art. 138 din Legea nr. 85/2006. Prin neîndeplinirea obligației de prezentare a actelor menționate de art. 28 din Legea nr. 85/2006, respectiv a evidenței contabile a debitoarei, se prezumă că pârâtul a cauzat starea de insolvență a debitoarei, această faptă fiind asociată cu ascunderea unor părți din active, însușirea de fonduri bănești,
întârzierea în plata unor creanțe sau poate fi pusă în legătură cu creanțele neînregistrate în contabilitate și neachitate.
Sub acest aspect, s-a reținut că potrivit bilanțului depus pe anul 2006 de debitoare, societatea avea active imobilizate în valoare de 94.741 lei, active circulante de 39.986 lei, precum și creanțe de 39.269 lei. Or, aceste active nu au putut fi identificate de lichidator în lipsa documentelor contabile ale societății, culpa revenind pârâtului, care potrivit dispozițiilor art.73 alin.1 lit.c din Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale și 11 alin.4 din Legea nr.82/1991 este răspunzător pentru organizarea și ținerea contabilității conform legii și are obligația gestionării patrimoniului.
Prin fapta sa pârâtul a cauzat debitoarei și implicit creditorilor un prejudiciu reprezentat de pasivul neacoperit al societății, în sumă de 323.543,9 lei - creanțe conform tabelului definitiv și 2.089,4 lei onorarii administrator judiciar și lichidator și cheltuieli de lichidare, ce se suportă tot din averea debitoarei, conform art. 4 alin. 1 din aceeași lege.
Cu privire la cererea lichidatorului de închidere a procedurii insolvenței societății debitoare, judecătorul-sindic a constatat că sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 131 din lege pentru închiderea procedurii ca urmare a lipsei bunurilor din averea debitorului.
Împotriva sentinței pronunțate de judecătorul-sindic a declarat recurs pârâtul -, criticând pentru nelegalitate și netemeinicie modalitatea de soluționare a cererii de atragere a răspunderii sale patrimoniale.
Se susține astfel că în mod greșit s-a pornit de la prezumția de vinovăție instituită de art. 138 și s-a considerat că pârâtul nu a dovedit vreo cauză de înlăturare a acestei răspunderi civile.
Recurentul apreciază că sarcina probei răspunderii delictuale a pârâtului aparținea celor care o invocă, respectiv creditorilor. Judecătorul-sindic a reținut în sarcina pârâtului faptele prevăzute de art. 138 lit. d și e - ținerea unei contabilități fictive, cu încălcarea legii și ascunderea sau deturnarea activelor, însă ca unic argument pentru admiterea cererii a fost adus doar nepredarea actelor contabile ale societății către lichidator (faptă care are o sancțiune distinctă, prevăzută în art. 143).
În opinia recurentului nu se poate reține că nedepunerea actelor contabile prezumă cauzarea stării de insolvență a societății, deoarece această nedepunere este un fapt ulterior apariției și declarării stării de insolvență.
Se consideră că soluția instanței de fond este nelegală deoarece nu este susținută de vreo probă în dosar, dar și ca urmare a formulării cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtului de către creditori și nu de către lichidator, în condițiile în care nu se putea vorbi despre o omisiune a acestuia din urmă sau de riscul prescrierii acțiunii.
Se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii cererii de atragere a răspunerii patrimoniale a pârâtului.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, a actelor și lucrărilor dosarului, a textelor de lege incidente în soluționarea cauzei, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 138 lit.d din Legea nr. 85/2006, răspunderea
administratorilor se poate dispune dacă au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Prin nepredarea documentelor contabile, se poate interpreta că administratorul societății nu a ținut contabilitatea în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 82/1991 rep. deoarece nu a existat posiblitatea de a analiza activul patrimonial, modul cum a fost gestionat acesta, dacă debitorul a respectat dispozițiile legale privind inventarierea bunurilor, dacă a efectuat transferuri patrimoniale și în ce condiții, precum și felul în care administratorul a folosit veniturile obținute.
Indiferent de faptul că s-au încălcat din culpă sau cu intenție normele de drept care impuneau ținerea corectă a contabilității și gestionarea cu atenție a patrimoniului și a activității, administratorul se face vinovat de încălcarea legii contabilității, a art. 11 alin.4 din Legea nr. 82/1991 rep. situație care a determinat prejudicierea creditorilor.
Răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plăți, așa cum este reglementată de prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006, este o răspundere specială care pune la îndemâna creditorilor mijloacele juridice adecvate pentru a asigura bunuri necesare pasivului debitoarei falite.
Se au în vedere, de asemenea, și dispozițiile art. 11 alin. 4 din Legea nr. 82/1991, care prevăd că răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității, potrivit prevederilor prezentei legi, revine administratorilor, care au obligația gestionării patrimoniilor.
Având în vedere că în cazul în speță nu s-au predat actele contabile și nu s-au făcut dovezi ale vreunei situații exoneratoare de răspundere cu privire la această obligație, se consideră că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, astfel cum în mod corect a apreciat și instanța de fond și sunt neîntemeiate criticile formulate de către recurent sub acest aspect.
În considerarea celor expuse anterior, se apreciază că sunt neîntemeiate criticile formulate de către pârât, privind incidența art. 138 din Legea nr. 85/2006 relativ la răspunderea patrimonială a acestuia, context în care, Curtea în baza dispozițiilor art. 312 Cod pr.civilă va respinge ca nefondat recursul declarat de pârât.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul -, domiciliat în P,-,. 3.. A,. 9, jud. P împotriva sentinței nr. 330 din data de 6 februarie 2009 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu debitoarea SC SRL, cu sediul în P, str. -,. 3.. A,.2,.9, jud. P, cod de identificare fiscală -, număr de ordine în registrul comerțului J-, prin lichidator judiciar, cu sediul în P,-, jud. P și creditorii P, cu sediul în P,-, jud. P,
B, cu sediul în B, str. -. -.. nr. 50, sector 1 și P, cu sediul în P,-, jud. P.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2009.
Președinte Judecători
- - - - - -
Grefier
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / - 2 ex./18.06.2009
Dosar fond -- Tribunalul Prahova
Jud. fond.
Președinte:Tănăsică ElenaJudecători:Tănăsică Elena, Nițu Teodor Stan Aida
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
