Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 811/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA Nr. 811
Ședința publică de la 24 2008
PREȘEDINTE: Ecaterina Moleanu Moleanu
JUDECĂTOR 2: Nela Ochea
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Țăndăreanu Țăndăreanu
Grefier -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâții și împotriva sentinței nr.190 din 31 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Comercială și de contencios Administrativ, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât și intimata debitoare SC SRL S, reprezentată prin lichidator S, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurenții nu au depus la dosar actele solicitate de instanță și menționate în încheierea de ședință din 10 2008, după care:
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința nr.190 din 31 martie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, s-a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar S și s-a dispus antrenarea răspunderii administratorilor sociali ai debitoarei SC SRL S, ȘI, pentru pasivul social neacoperit în valoare de 244.388,57 lei.
Judecătorul-sindic a reținut că cei trei au determinat insolvența debitoarei prin folosirea bunurilor acesteia în interes personal și ascunderea unei părți din activ, cu consecința fraudării intereselor creditorilor și că fapta acestora se încadrează în prevederile art. 138 lit. a și e din Legea nr.85/2006.
Astfel, a reținut că inițial debitoarea a fost constituită ca societate în nume colectiv, având doi asociați administratori, pe și, că în anul 2004 aceștia au transformat societatea în societate cu răspundere limitată și au transmis părțile sociale către, care a rămas unic administrator. A mai reținut că administratorii au făcut să iasă din patrimoniul societății bunuri imobile și mobile fără nici o justificare, că lichidatorul nu a putut identifica nici un bun dintre cele ce se aflau în evidența societății și că cea mai mare parte a creanțelor se născuseră înainte de transformarea societății și cesiunea părților sociale iar înstrăinarea activului a fost cauza care a determinat imposibilitatea continuării activității și starea de insolvență.
Împotriva sentinței au formulat recurs pârâții și, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Recurenții susțin că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 cod procedură civilă.
Astfel, susțin că lichidatorul a formulat cererea de antrenare a răspunderii cu puțin timp înainte de împlinirea termenului de prescripție din motive oculte.
De asemenea, dacă lichidatorul a afirmat, pe baza unei adrese a Primăriei S, că au înstrăinat bunuri ale societății debitoare către o altă societate administrată de aceleași persoane și că administratorii au refuzat să depună actele, de ce lichidatorul nu a cerut aceste acte primăriei? Pe de altă parte, recurenții susțin că nu se putea antrena răspunderea lor câtă vreme aceste acte nu au fost anulate în cadrul unei judecăți distincte.
Recurenții mai arată că nu se poate reține în sarcina lor răspunderea câtă vreme din 2004 și până în 2007 societatea a rămas în administrarea lui și totodată, organele de urmărire penală sesizate de lichidator nu au confirmat existența unor fapte de natură penală la data cesionării părților sociale.
Față de aceste considerente, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea cererii lichidatorului pentru antrenarea răspunderii lor.
Nu s-a depus întâmpinare.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Faptul că lichidatorul a formulat acțiunea de antrenare a răspunderii cu puțin timp înainte de împlinirea termenului de prescripție nu constituie un impediment pentru antrenarea răspunderii. De regulă, cererea de antrenare a răspunderii se formulează după ce se constată care este pasivul social rămas neacoperit din averea debitorului, adică după lichidarea bunurilor din averea acestuia.
În ce privește înstrăinarea bunurilor mai înainte de cesiunea părților sociale, lichidatorul a constatat și demonstrat că acestea au existat în evidențele debitoarei și în evidențele autorităților și ulterior nu au mai putut fi identificate, nefiind predate conform procesului verbal nici cesionarului. Autoritățile nu aveau cum să dețină actele de înstrăinare, revenind administratorilor sarcina de dovedi că ele au ieșit legal din patrimoniul debitoarei și în locul acestora au intrat sumele corespunzătoare, care au fost folosite în interes social. Ori, administratorii nu au demonstrat acest lucru. Răspunderea administratorilor sociali se poate antrena independent de faptul că actele de înstrăinare au fost sau nu anulate. De altfel, dacă actele ar fi fost anulate, cu condiția ca acestea să fi fost puse la dispoziția lichidatorului pentru a analiza îndeplinirea condițiilor de anulare, și s-ar fi întors bunurile sau contravaloarea lor în patrimoniul debitoarei nu s-ar mai fi pus problema antrenării răspunderii pentru același pasiv neacoperit.
Împrejurarea că din 13.09.2004, data cesiunii părților sociale, și până în 2007 societatea a rămas în administrarea lui nu împiedică antrenarea răspunderii vechilor administratori, câtă vreme s-a dovedit că starea de insolvență este imputabilă atât administratorilor în funcție la data deschiderii procedurii cât și administratorilor anteriori, potrivit art.138 alin.4 din Legea insolvenței, atât unii cât și ceilalți făcând să iasă bunuri din patrimoniul social în mod fraudulos. Ori, se dovedește că cea mai mare parte a pasivului provine din perioada în care recurenții au administrat societatea și că societatea a fost în imposibilitate de a-și desfășura activitatea statutară încă dinainte de cesiune, din cauza diminuării activului în mod fraudulos.
Pe de altă parte, faptul că organele de cercetare penală sesizate de lichidator nu au reținut elemente ale antrenării răspunderii penale nu împiedică antrenarea răspunderii civile în temeiul art.138 din Legea nr.85/2006. Răspunderea civilă în baza acestui text de lege se poate reține pentru cea mai ușoară formă de vinovăție independent de răspunderea penală, potrivit art.138 alin.2 din lege.
Față de aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondat recursul, menținând soluția judecătorului-sindic, pe care o consideră temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții și, ambii cu domiciliul în S, str. -, nr. 22,. 26,. C,. 1, jud. O, împotriva sentinței nr.190 din 31 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, cu domiciliul în C, str. -,. 6,. 2,. 1, jud. D și intimata debitoare SC SRL S reprezentată prin lichidator S, cu sediul în S,-,. 8,. A,. 4, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 2008.
Președinte, Moleanu | Judecător, | Judecător, Țăndăreanu |
Grefier, |
26 2008
Red. / 9.10.2008
Jud. sindic: - Tr. O
Președinte:Ecaterina MoleanuJudecători:Ecaterina Moleanu, Nela Ochea, Nicoleta Țăndăreanu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
