Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 820/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA Nr. 820
Ședința publică de la 28 Mai 2009
PREȘEDINTE: Tudora Drăcea
JUDECĂTOR 2: Maria Necșulescu
JUDECĂTOR 3: Mariana Moț
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului declarat de creditoarea AVAS B împotriva sentinței nr.330/26.03.2009 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul lichidator C în calitate de lichidator al debitoarei - - CO - SRL C, intimata creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C și intimatul administrator special.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimatul lichidator prin, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, constatându-se recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părții:
, pentru intimatul lichidator, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate, învederând că nu există condiții pentru antrenarea răspunderii potrivit dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.330/26.03.2009 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr-, s-a admis cererea lichidatorului judiciar, s- dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei - -CO - SRL C și radierea debitoarei din registrul comerțului, fiind descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură.
S-a dispus eliberarea sumei de 4800 lei către lichidatorul judiciar, din fondul de lichidare aflat la dispoziția UNPIR, sumă reprezentând onorariu lichidator.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că la data de 20.11.2008, prin sentința nr. 850 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială, s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență împotriva debitorului - - -CO- SRL C, fiind numit în calitate de lichidator judiciar.
Prin raportul depus la data de 29.01.2009 lichidatorul judiciar a susținut faptul că unitatea are evidență contabilă corespunzătoare și nu sunt condiții pentru antrenarea răspunderii prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006.
La data de 29.01.2009, în temeiul art. 72 alin.3 din Legea 85/2006, s-a afișat la ușa instanței, tabelul preliminar al creanțelor, iar la data de 26.02.2009, în temeiul art.74 alin.1 din lege, s-a afișat tabelul definitiv al creanțelor.
S-a reținut că în averea debitorului nu există bunuri supuse impozitării care să poată fi valorificate în vederea îndestulării creditorilor și, mai mult, societatea a fost dizolvată de drept.
Împotriva sentinței a declarat recurs creditoarea AVAS B, care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul continuării procedurii pentru a fi convocat comitetul creditorilor în vederea supunerii la vot a cererii de autorizare și de atragerea răspunderii prevăzute de art.138 din lege.
S-a invocat nelegalitatea hotărârii, care a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
În dezvoltarea motivului de recurs, ce se încadrează în dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. s-a arătat că dispozițiile art.131 din Legea 85/2006, s-au aplicat greșit, fără ca lichidatorul să apeleze la prerogativa conferită de art.138 din lege și fără să convoace comitetul creditorilor în vederea formulării cererii de atragere a răspunderii.
Instanța nu a analizat ce demersuri a întreprins lichidatorul pentru a stabili că în averea debitoarei nu există bunuri și nu a arătat în ce constă dezinteresul arătat de creditori.
În ce privește faptul că, deși notificați, creditorii nu au avansat sumele necesare continuării procedurii, s-a susținut că legea nu stabilește în sarcina creditorilor suportarea cheltuielilor de procedură și nici nu condiționează finalitatea acesteia.
S-a mai invocat că, în condițiile în care în cadrul procedurii nu s-a întocmit un raport privind cauzele și împrejurările apariției insolvenței cu identificarea persoanelor vinovate, era necesar ca raportul final să cuprindă și aceste aspecte, însă lichidatorul nu a respectat dispozițiile art.129 din lege și nu a întocmit un raport final care împreună cu situațiile financiare să fi fost notificat sau publicat în.
S-a susținut că, în speță, se impunea atragerea răspunderii fostului administrator, în temeiul art.138 lit.c din Legea 85/2006, fiind întrunite condițiile impuse de lege.
Astfel, în dreptul comercial, răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă, iar potrivit art.72 din Legea 31/1990, administratorul răspunde după regulile de la mandat, nu numai pentru dol, ci și pentru culpa comisă în executarea mandatului, care este prezumată (art.1540, respectiv art.1082 civ.), iar răspunderea trebuie analizată cu multă rigurozitate, mandatul fiind oneros.
Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art.299-316 pr.civ. Legea 85/2006 și OUG nr.95/2003 aprobată prin Legea 57/2003, criticile formulate încadrându-se în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ.
Recursul este nefondat.
Lichidatorul judiciar a întocmit raportul privind cauzele și împrejurările apariției insolvenței (fila 28 și următoarele dosar fond ), în care a menționat că nu sunt condiții pentru antrenarea răspunderii prevăzute de art.138 din lege, așa încât este nefondată critica ce vizează acest aspect.
Raportul final prevăzut de art.129 din lege, însoțit de situațiile financiare finale, se întocmește după terminarea lichidării, iar în speță nu s-au identificat bunuri, neavând loc o valorificare, lichidare a bunurilor, astfel că nu se impunea întocmirea unui raport final, etapele parcurse fiind prezentate în cererea de închidere procedurii.
Judecătorul sindic nu a considerat că creditorilor le revine sarcina să suporte cheltuielile procedurii, dimpotrivă a analizat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.131 din lege, lipsa bunurilor și faptul că, deși notificați, creditorii nu au avansat sumele necesare. Creditorii avansează sume de bani în măsura în care consideră necesară continuarea procedurii, iar avansurile respective, ce constituie cheltuieli de procedură, se recuperează cu ocazia distribuirii eventualelor fonduri obținute.
Comitetul creditorilor poate fi convocat atât de lichidator, cât și de doi membri ai săi, potrivit art.17 alin.2 din lege, astfel că nu i se poate imputa lichidatorului că nu a convocat comitetul, câtă vreme și creditorii au avut această posibilitate.
Pe de altă parte, comitetul creditorilor are legitimare procesuală activă în acțiunea de antrenare a răspunderii cu respectarea condițiilor impuse de lege, respectiv poate cere autorizarea introducerii cererii de antrenare, numai în situația în care administratorul/lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență, ori dacă a omis să formuleze acțiunea și există pericolul să se prescrie.
În speță, lichidatorul nu a omis acest aspect, dimpotrivă în raportul privind situația debitoarei, a menționat expres cauzele apariției insolvenței, altele decât faptele membrilor organelor de conducere, arătând că evidența contabilă este corespunzătoare și nu sunt condiții pentru antrenarea răspunderii, situație în care comitetul creditorilor nu are posibilitatea formulării unei astfel de cereri, nefiind îndeplinite condițiile expuse mai sus.
Criticile referitoare la întrunirea condițiilor de antrenare a răspunderii exced cadrului procesual prezent, deoarece prin sentința recurată judecătorul sindic nu a soluționat o astfel de cerere.
Lichidatorul a consultat evidența contabilă, intrând în posesia documentelor, pe baza acestora stabilind că debitoarea nu are bunuri în avere, singurul bun pe care l-a deținut fiind vândut pentru a plăti parte din datoriile fiscale, așa încât nu se mai impuneau alte demersuri.
Bunurile supuse înregistrării în evidențele fiscale ale autorităților sunt înscrise și în contabilitate, or în speță, din documentele contabile nu rezultă existența unor astfel de bunuri.
Față de considerentele expuse, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea AVAS B cu sediul în B, sector 1,--11 împotriva sentinței nr.330/26.03.2009 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul lichidator C în calitate de lichidator al debitoarei - - CO - SRL C, cu sediul în C, nr.10,.21-36,.2,.1,.4, județul D intimata creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C cu sediul în C, nr.2, județul D și intimatul administrator special, C, nr.142, județul
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Mai 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
02 Iunie 2009
Red.jud./22.06.2009
3 ex./
jud.fond
Președinte:Tudora DrăceaJudecători:Tudora Drăcea, Maria Necșulescu, Mariana Moț
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
