Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 854/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.854/COM
Ședința publică din data de 25 iunie 2009.
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Grigore
JUDECĂTOR 2: Adriana Pintea
JUDECĂTOR 3: Monica Costea
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea recursului comercial declarat de recurenta creditoare - AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUIB - cu sediul în B, sect.1,--11, împotriva sentinței civile nr. 237/13.02.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți - - domiciliată în T,-, -. A,.10, jud. T și - cu domiciliul în T,-,.6,.A,.1,.4, jud. T, intimatul lichidator judiciar - - - cu sediul în T,-, -.A,.13, jud. T - LICHIDATOR JUDICIAR AL DEBITOAREI SC SA - cu sediul în T,-, cod de identificare fiscală - și intimatul - OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI -cu sediul în T,-, jud. T, având ca obiect procedura insolvenței Art. 138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimata debitoare lichidatorul judiciar prin în baza delegației de reprezentare nr.FN/2009 depusă la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este motivat de este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Întrebat fiind reprezentantul lichidatorului judiciar arată că nu mai are alte cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Curtea, luând concluziile reprezentantului intimatei debitoare prin lichidator judiciar, potrivit cu care nu mai are cereri prealabile, în condițiile art. 150 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Având cuvântul domnul, asupra recursului formulat de recurenta creditoare AVAS, arată că lasă la aprecierea instanței.
Curtea, rămâne în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Tulcea, reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a chemat în judecată pe pârâții și pentru a se dispune în conformitate cu art. 138 lit. "c și f" angajarea răspunderii patrimoniale față de aceștia.
În motivarea cererii sale reclamanta a arătat că a preluat de la CAS T creanța acesteia urmare protocolului încheiat nr. 14/25.02.2004 și pentru că nu s-a reușit recuperarea creanței din bunurile debitoarei, a înțeles să solicite atragerea răspunderii patrimoniale a foștilor administratori.
S-a mai arătat că reclamanta are calitatea de creditor în cauză fiind înscrisă în tabelul definitiv consolidat al creditorilor cu o creanță de 6.700 lei, prezentând sume preluate de FPS, precum și cu creanțele de 63.431,41 lei, echivalent a 19.340,02 USD, creanță preluată de la CAS
Solicită a se reține că administratorii societății debitoare au continuat activitatea deși știau că mijloacele sunt vădit ruinătoare.
De asemenea, pârâții nu au făcut demersuri în a stopa funcționarea debitoarei pe pierderi atâta timp cât pasivul era mai mic și creditorii aveau posibilitatea recuperării creanțelor.
Se mai arată că administratorii societății au încercat să ascundă creditorilor situația patrimonială a societății.
În dovedirea celor susținute au solicitat de la Biroul de Carte Funciară și Administrația Financiară aferente locului de domiciliu al pârâților, situația bunurilor acestora.
Creditoarea ADS Bam andatat pe AVAS B să susțină cererea de atragere a răspunderii personale a celor doi administratori printr-un înscris depus la dosarul cauzei cu nr. 41152 din 11.02.2008.
Pârâta a depus întâmpinare și a arătat că la data de 24 ianuarie 2000, prin hotărârea nr. 1/24.01.2000, Adunarea generală a acționarilor debitoarei numit-o ca administrator al La aceiași dată Adunarea generală hotăra încheierea unui contract de administrare prin care numitul se obliga să organizeze și să gestioneze activitatea societății timp de 3 ani.
Se mai arată că debitoarea, la data când a fost numită în calitate de administrator, avea debite foarte mari care au fost acoperite parțial din veniturile obținute de societate.
În anul 2002 este numit un alt administrator prin hotărârea Consiliului de Administrație, administrator căruia pârâta i-a predat întreaga gestiune a societății ca activitate și evidență contabilă. Noul administrator era copârâtul, care a administrat societatea până în anul 2004 când și-a dat demisia.
La data la care pârâtul a preluat administrarea debitoarei, aceasta avea deja însămânțată cu și lucernă o suprafața de aproximativ 300 hectare din care aproximativ 1000 cu lucernă și aproximativ 200 hectare.
Mai arată că noul administrator a încheiat cu ADS-ul un contract de concesiune.
În anul 2004 când pârâtul își dă demisia, pârâta este numită din nou ca administrator, însă nu i se predă gestiunea, aceasta gestionând doar actele contabile.
În 2004 societatea nu mai avea activitate, terenul societății era lucrat de Mineri contra unei redevențe, care nu s-a plătit.
În raport de cele arătate precizează că atât cât a condus societatea nu a contractat împrumuturi care să ducă la încetări de plăți.
Pârâta a depus la dosarul cauzei înscrisuri constând în copii ale carnetului de muncă, a propus proba cu un martor pentru a face dovada că a predat toate actele contabile și a solicitat ca reclamanta să depună la dosar o serie de înscrisuri.
Pârâtul a depus întâmpinare la data de 22 mai 2008 prin care a arătat că cererea reclamantei este neîntemeiată, considerând că reclamanta nu are calitate procesuală activă iar pârâtul nu are calitate procesuală pasivă. În privința fondului cauzei arată că nu s-a făcut dovada caracterului răspunderii personale reglementată de. 85/2006, nu s-a dovedit caracterul existenței faptei ilicite și nu s- dovedit existența unui raport de cauzalitate dintre fapta și prejudiciu.
Cu privire la prevederile. 85/2006, arată că reclamanta nu are calitate procesuală activă de a promova o astfel de cerere; în conformitate cu art. 138 al. 1 din lg. 85/2006, aceasta poate fi formulată doar de către lichidatorul judiciar.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, arată că reclamanta trebuia să justifice calitatea procesuală pasivă a unui membru al organelor de conducere.
Prin sentința civilă nr. -.02.2009 prima instanță a respins cererea ca nefondată.
Au fost avute în vedere următoarele argumente:
Cererea formulată de reclamanta creditoare nu este întemeiată deoarece sarcina probei incumbă celui care face o afirmație în fața judecății, iar simpla invocare a prevederilor art. 138 nu atrage automat răspunderea administratorului, deoarece legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestuia, ci a prevăzut atragerea acestei răspunderi doar după administrarea de dovezi care să conducă la concluzia că prin faptele enumerate de lege s-a contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență.
de răspundere operează în măsura în care în cursul procedurii de faliment se probează îndeplinirea de către pârâți a tuturor îndatoririlor prevăzute de lege pentru exercitarea atribuțiilor de administrator.
Răspunderea reglementată de art. 138 din Lg. 85/2006 nu este o extindere a procedurii falimentului asupra administratorului, ci una personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea unei fapte din cele enumerate de textul de lege, acesta a contribuit la ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
Natura juridică a răspunderii administratorului este aceea a unei răspunderi speciale care împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale.
Pentru fi vorba de o răspundere delictuală trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale care rezultă din art. 998 - 999 Cod civil,constând în fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa, care conotații speciale, așa cum susține și reclamanta creditoare în cererea sa.
Astfel de probe nu au fost făcute de către reclamanta creditoare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta creditoare AVAS B, solicitând modificarea și admiterea acțiunii formulate.
În motivarea recursului se arată că, în aplicarea dispozițiilor art.72 din Legea nr.31/1990 R și art.1540 al.1 Cod civil, în referire la art.138 din Legea nr.85/2006, răspunderea membrilor organelor de conducere ale societății comerciale ajunsă în încetare de plăți trebuia antrenată.
Astfel, pârâții nu au făcut demersuri pentru a stopa funcționarea SC SA, au contractat credite ce nu puteau fi restituite, au ascuns creditorilor situația patrimonială a societății și au dispus continuarea unei activități care ducea evident la încetarea de plăți.
Recurenta mai face considerații asupra răspunderii speciale instituită prin art. 138 din legea insolvenței și asupra creanței sale.
Solicită, în concluzie, admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii cererii de antrenare a răspunderii pârâților
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.138 (1) din Legea nr.86/2006: " În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiileart. 59alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;
b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;
c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți;
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;
f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți;
g) în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori".
răspunderii materiale a fostului administrator al societății în faliment, presupune îndeplinirea unei cerințe esențiale de admisibilitate a cererii, respectiv existența unui raport de cauzalitate între fapta administratorului și prejudiciul creat.
Răspunderea administratorului este o răspundere specială care împrumută prin reglementarea sa caracteristicile răspunderii delictuale, care pentru a fi angajată, este necesar a se constata îndeplinirea condițiilor generale ale acestei răspunderi,astfel cum prevăd dispozițiile art.998 și art.999 Cod civil: fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu, vinovăția.
În raport de aceste reglementări se constată că, legal judecătorul sindic a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.138 lit."c" și "f" din Legea nr.85/2006, întrucât reclamanta nu a înțeles să probeze în nici un fel afirmațiile sale obligație care îi revenea potrivit art. 1169.civ.
Având în vedere că potrivit art.1169 cod civil "cel care face o propunere înaintea judecății, trebuie să o dovedească", se constată că, în cauză, recurenta reclamantă era cea care avea sarcina de a dovedi că pârâții au săvârșit faptele sus-menționate, susținerile din cerere și din recurs fiind simple afirmații neconfirmate prin probe.
Pentru considerentele sus-expuse, se constată că toate criticile aduse hotărârii recurate sunt nefondate, urmând ca în aplicarea art.312 al.1 Cod pr.civilă, recursul să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECID
Respinge recursul declarat de recurenta creditoare - AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUIB - cu sediul în B, sect.1,--11, împotriva sentinței civile nr. 237/13.02.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți - - domiciliată în T,-, -. A,.10, jud. T și - cu domiciliul în T,-,.6,.A,.1,.4, jud. T, intimatul lichidator judiciar - - - cu sediul în T,-, -.A,.13, jud. T - LICHIDATOR JUDICIAR AL DEBITOAREI SC SA - cu sediul în T,-, cod de identificare fiscală - și intimatul - OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI -cu sediul în T,-, jud. T, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 iunie 2009.
Președinte, Judecător, p. Judecător,
-
onf.art.261 al.2 civ.
Cod PenalSemnează președinte instanță
Jud.
Grefier,
- -
Jud.fond:
Red.dec.jud.
2 ex/16.07.2009
Președinte:Ecaterina GrigoreJudecători:Ecaterina Grigore, Adriana Pintea, Monica Costea
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
