Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 884/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 884/2008
Ședința publică din data de 08 aprilie 2008
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Adriana Iluț
JUDECĂTOR 2: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 3: Danusia Pușcașu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditorul ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C împotriva sentinței comerciale nr. 384/2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj la data de 20.02.2008 în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul - debitor: SC SRL, intimat - reprezentant legal și, intimat - lichidator având ca obiect închiderea procedurii insolvenței.
La apelul nominal, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită în conformitate cu disp. art. 8 alin.3 din Legea nr. 85/2006 prin publicarea citației în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 1182 din data de 27.03.2008.
Recursul este scutit de la plata taxelor de timbru potrivit art.17 din Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța constată că recurentul solicită judecarea cauzei în lipsă potrivit art 242 alin.2 pr.civ.
Curtea, în urma deliberării, apreciază cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 384 din 20 februarie 2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Clujs -au respins ca neîntemeiate obiecțiunile la raportul final, formulate de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C- și a fost aprobat raportul final depus de lichidatorul judiciar desemnat în procedura privind pe debitoarea SC SRL.
S-a dispus închiderea procedurii judiciare a falimentului debitoarei și s-a dispus radierea debitoarei din evidențele ORC de pe lângă Tribunalul Cluj.
S-a mai dispus și descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități privind procedura.
În baza art. 4 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus plata din fondul de lichidare, a sumei de 4.000 lei, în favoarea lichidatorului judiciar.
Pentru a dispune astfel, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Lichidatorul desemnat să administreze procedura falimentului debitoarei SC SRL a depus la dosar la data de 14 ianuarie 2008 raportul final de activitate, învederând judecătorului sindic faptul că în patrimoniul debitoarei nu există active și nici un bun care să poată fi valorificat în vederea acoperirii cel puțin parțiale a cheltuielilor aferente procedurii. Nu s-au înregistrat încălcări ale prev. art.138 alin.1 lit.a-g din Legea nr.85/2006 care să conducă la angajarea răspunderii administratorului statutar.
În consecință, lichidatorul judiciar a solicitat judecătorului sindic aprobarea raportului final, închiderea procedurii, radierea debitoarei din registrul comerțului și descărcarea lichidatorului de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură și încuviințarea onorariului lichidatorului în sumă de 4.000 lei din fondul de lichidare.
Raportul final a fost comunicat creditorilor și debitoarei, afișat la ușa instanței și publicat în Buletinul procedurilor de insolvență.
La data de 14 ianuarie 2008 creditoarea Cad epus la dosar obiecțiuni la raportul final întocmit de lichidatorul judiciar, arătând că nu este de acord cu propunerea de închiderea procedurii falimentului debitoarei, întrucât se impune în continuare efectuarea de cercetări în vederea identificării persoanei sau persoanelor răspunzătoare de ajungerea debitoarei în stare de insolvență, urmată de formularea de către lichidator a cererii de angajare a răspunderii personale a organelor de conducere vinovate de aceasta.
Prin completarea la raportul final depusă la dosar la data de 11 februarie 2008, lichidatorul judiciar a arătat că societatea debitoare a fost constituită la data de 27.03.1995, având ca asociat unic și administrator pe. Obiectul principal de activitate al societății a fost "cafenele și baruri cu spectacol", societatea începând efectiv activitatea în anul 2000. Din anul 2001 societatea a avut și un administrator neasociat în persoana domnului.
După verificarea actelor contabile ale societății debitoare și analizarea lor a rezultat faptul că deși în anii 2002 și 2003 societatea a înregistrat profit, datoriile acesteia au fost de câteva ori mai mari decât profitul, situație în care acestea nu au putut fi achitate integral. În urma unui control al Gărzii financiare s-a dispus obligarea debitoarei la plata sumei de 8.402 lei cu titlu de confiscare, astfel că li această sumă s-a adăugat la datoriile acumulate de debitoare. La sfârșitul anului 2003 administratorii au hotărât să înceteze activitatea societății întrucât din veniturile din ce în ce mai mici nu puteau achita datoriile, în patrimoniul debitoarei neexistând bunuri care să poată fi valorificare în vederea plății datoriilor.
Mai mult, societatea debitoare și-a desfășurat activitatea într-o locație situată la marginea localității, fără vad comercial, în concurență cu alte 6-8 unități similare, pe întreaga perioadă de desfașurare a activității având maxim 2 angajați, fiind în imposibilitate de a susține salariile mai multor persoane.
Pentru plata datoriilor față de creditori administratorul a creditat societatea, la sfârșitul anului 2003 având de încasat de la aceasta suma de 2.018 lei, fapt rezultat din balanța lunii decembrie 2003.
S-a arătat că din verificările efectuate nu au fost constatate fapte prevăzute de art.l38 din Legea nr.85/2006 pentru angajarea răspunderii administratorilor debitoarei.
Față de completarea la raportul final depusă la dosar de către lichidator și comunicată C în 11.02.2008, judecătorul sindic a apreciat că obiecțiunile formulate de către creditoarea C sunt neîntemeiate, cu atât mai mult cu cât aceasta, cunoscând poziția reprezentantului debitoarei, nu a înțeles să solicite autorizarea instanței în vederea formulării în nume propriu a unei cereri de antrenare a răspunderii patrimoniale a persoanelor presupus răspunzătoare de insolventă.
În baza disp. art.131 din Legea nr.85/2006, întrucât în averea debitoarei nu există bunuri și creditorii nu au interesul să avanseze sume necesare continuării procedurii, întrucât nu există premisele de a se acoperi pasivul debitoarei, a fost încuviințată cererea formulată de lichidator și s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei SC SRL și radierea debitoarei din evidențele Oficiului Registrului Comertului de pe lângă Tribunalul Cluj.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI G prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate, prin care s-a dispus închiderea procedurii judiciare a falimentului debitoarei, în sensul înlăturării acestei dispoziții și continuării procedurii falimentului.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta consideră că hotărârea atacată este nelegală, având în vedere faptul că pe tot parcursul derulării procedurii privind debitoarea SC SRL a criticat modul în care lichidatorul își exercita atribuțiile și a formulat obiecțiuni și contestații față de actele întocmite de acesta, fără însă a fi analizate temeinic de către judecătorul sindic.
Motivele reținute de judecătorul sindic și avute în vedere la pronunțarea hotărârii de închidere a procedurii pot fi apreciate ca fiind doar probe circumstanțiale indirecte care ar putea justifica o asemenea soluție.
Mai arată că a formulat obiecțiuni la raportul final întocmit de către lichidator, prin care s-a opus propunerii de închidere a procedurii falimentului debitoarei și prin care a solicitat încă o dată lichidatorului să formuleze cerere de antrenare a răspunderii personale a organelor de conducere vinovate de starea economică și fiscală în care a ajuns societatea.
Lichidatorul judiciar nu a colaborat cu creditorul, acesta fiind în imposibilitatea de a lua legătura cu lichidatorul pentru lămurirea diferitelor aspecte ridicate de derularea procedurii, inclusiv în ceea ce privește administrarea probatoriului care să susțină cerere de antrenare a răspunderii personale a organelor de conducere ale debitoarei.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate și având în vedere dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea de apel constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
La data de 14 ianuarie 2008 lichidatorul desemnat să administreze procedura falimentului debitoarei SC SRL a depus raportul final de activitate invederând judecătorului sindic că în patrimoniul debitoarei nu există active și nici un bun care să poată fi valorificat în vederea acoperirii cel puțin parțiale a cheltuielilor aferente procedurii.
Totodată prin același raport s-a arătat că în speță nu s-au constatat încălcări ale prevederilor art. 138 alin (1) lit a-g din Legea nr. 85/2006 care să conducă la angajarea răspunderii administratorului statutar.
Raportul final a fost comunicat creditorilor și debitoarei, afișat la ușa instanței și publicat în Buletinul procedurilor de insolvență.
Creditorul recurent DGFP C depune la data de 14 ianuarie 2008 obiecțiuni la raportul final arătând că nu este de acord cu propunerea de închidere a procedurii falimentului debitoarei întrucât se impune continuarea efectuării de cercetări în vederea identificării persoanelor răspunzătoare de ajungerea debitoarei în stare de insolvență, urmară de formularea de către lichidator a cererii de angajare a răspunderii personale a organelor de conducere.
Drept urmare, judecătorul sindic apreciază în mod legal că aceste obiecțiuni sunt neîntemeiate pe de o parte datorită poziției exprimate de lichidatorul judiciar iar pe de altă parte a faptului că acest creditor nu a înțeles să solicite autorizarea instanței în vederea formulării în nume propriu a unei cereri de antrenare a răspunderii patrimoniale a persoanelor presupus răspunzătoare de insolvență.
Aceleași susțineri lipsite însă de relevanță și probate în concret sunt reiterate de către creditor cu ocazia recursului.
Curtea observă însă că pe de o parte recursul declarat de DGFP nu întrunește cerințele impuse de art. 3021alin (1) lit c, în fapt motivele de nelegalitate pe care creditorul își întemeiază recursul și dezvoltarea acestora nu sunt altceva decât o reiterare a motivelor de fapt expuse pe calea obiecțiunilor judecătorului sindic.
Procedând de această manieră creditorul DGFP C nu face altceva decât să invoce în mod trunchiat și fără nici o rațiune unele prevederi cuprinse în legea insolvenței ceea ce echivalează cu îngreunarea derulării procedurii insolvenței ceea ce este contrar principiului celerității.
Pentru toate aceste considerente, Curtea observă că în speță judecătorul sindic a procedat într-o manieră conformă cu legea, la aprobarea raportului final și închiderea procedurii iar recursul formulat de creditorul DGFP C apare ca total nefondat așa încât în conformitate cu prevederile art. 312 alin (1) Cod procedură civilă urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C împotriva sentinței civile nr. 384 din 20.02.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Comercial Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 08.04.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
2 ex./-
Jud.fond.-
Președinte:Adriana IluțJudecători:Adriana Iluț, Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu
| ← Acțiune în anulare. Decizia 429/2008. Curtea de Apel Brasov | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
