Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 901/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 901/
Ședința publică din 08 Octombrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de SC SRL, cu sediul în T-veni,-, jud. M, împotriva sentinței nr. 1387/29.05.2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul Tribunalului Comercial Mureș.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Față de actele dosarului și împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, instanța reține cauza pentru pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 1387 din 29 mai 2009, pronunțată de judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Comercial Mureș nr-, s-a admis cererea formulată de Leasing SA față de debitoarea SRL Târnăveni, dispunând deschiderea procedurii generale de insolvență reglementată de Legea nr. 85/2006 față de debitoarea reprezentată de administratorul statutar indisponibilizând părțile sociale deținute de administratorul statutar la debitoare.
A constatat suspendarea de drept a tuturor acțiunilor judiciare și extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitoarei sau bunurilor acesteia.
A dispus ridicarea parțială a dreptului de administrare a reprezentanților statutari al debitoarei, sens în care se dă dispoziție băncilor să nu dispună din sumele din conturile bancare ale debitoarei, decât pe baza semnăturii administratorului judiciar desemnat.
A desemnat în calitate de administrator judiciar practicianul în insolvență Societatea Civilă Profesională "Management Reorganizare Lichidare" I, stabilind remunerația acestuia la nivelul de trei salarii medii pe economie și 10 % din sumele alocate a fi distribuite creditorilor.
A stabilit administratorului judiciar toate atribuțiile prevăzute de art. 24 din Legea nr.85/2006, urmând a lua măsuri pentru desemnarea administratorului special și a membrilor comitetului creditorilor.
Pentru a pronunțată această hotărâre, judecătorul sindic a constatat următoarele:
În primul rând, trebuie remarcat că debitoarea nu a promovat contestația ce i-a fost pusă la dispoziție de legiuitor, în reglementarea oferită de art.33 al.2 din Legea nr.85/2006. Contestația este singura modalitate prin care un debitor poate ieși de sub efectul prezumției de insolvență stabilită de art. 3, al.1 lit. a din același act normativ. Din acest considerent, în condițiile în care judecătorul sindic nu a fost investit, nici nu se poate pune problema de a face verificări asupra capacității debitoarei de a-și achita în momentul de față datoriile exigibile în sensul a ceea ce este definit ca insolvență, potrivit art.3 al.1 din lege.
În această situație, judecătorul sindic nu poate examina cererea creditoarei decât în contextul apărărilor pârâtei avansate prin întâmpinare, adică prin negarea caracterului cert, lichid sau exigibil, al creanței în cuantum de 21.416,17 lei. Fiindcă prevederile art. 33 al. 6 din Legea nr. 85/2006 nu mai lasă loc decât la verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 3 pct 6, combinat cu pct. 12, prezumția de insolvență stabilită de pct. 1 lit "a" a textului, rămânând nerăsturnată, prin nedepunerea contestației. Cu alte cuvinte, debitorul care nu formulează contestație, poate opune apărări de fond în această privință.
Pe fond însă, din această direcție, nu poate fi primită poziția pârâtei cu consecința evitării efectelor deschiderii procedurii insolvenței, deoarece:
În primul rând că situația de calculul expres oferită de creditoare prin înscrisul consemnat la fila 4-5, nu a fost pus la îndoială de debitoare. Documentul de calcul abordează în mod expres situația ratelor restante, și anume ratele 20-22 aferente contractului 18126, ratele 19-22 aferente contractului 18126 și ratele 18-21-22 în executarea contractului 20203. Debitoarea nu a ridicat nici o obiecție asupra numărului de rate restante, asupra cuantumului fiecărei rate, ori asupra modalității de transformare - curs euro / leu, cu centralizarea finală acolo cuprinsă.
Pe de altă parte, apărarea debitoarei apare ca neîntemeiată și pentru că ea se limitează la simpla pretenție de a fi fost scutită de achitarea acestor rate potrivit declarației sale unilaterale de " încetare " a contractelor de leasing. O asemenea motivație intră în conflict cu regula de principiu stabilită de art.969 Cod civil. Cum izvorul contractului este un contract, ca rezultat al manifestărilor de voință a celor doi autori, eventuala sa desființare înainte de termen ( în lipsa unor clauze corespunzătoare sau fără intervenția instanței ), nu poate avea loc decât în același fel. Se spune despre această modalitate amiabilă de încetare a contractului că este la rândul ei un contract.
Contractele din speța de față s-au născut în urma convenției bilaterale, iar din analiza clauzelor înserate în cuprinsul acestora,(fila 19-27), nu rezultă o asemenea posibilitate de încetare a contractului. Așadar, dreptul creditoarei de a nu fi fost de acord cu încetarea contractului, mai ales în fața declarației ferme de cumpărare a autovehiculelor la expirarea termenului, este deplin justificat.
De altfel, starea de insolvență este implicit acceptată și de debitoare, acesta fiind motivul expres invocat la data de 24 noiembrie 2008, când, din acest considerent, a propus creditoarei încetarea contractelor.
Concluzionând, văzând probele scrise amintite mai sus și care demonstrează existența împotriva debitoarei a unei creanțe certe, lichide și exigibile peste valoarea prag menționată, cu o scadență ce depășește perioada de 30 de zile impusă de art. 3 pct. 1 lit. a din aceeași lege pentru a fi în fața unei situații de vădită insolvență prezumată, judecătorul sindic a apreciat că se impune admiterea cererii creditorului cu consecința pronunțării unei hotărâri de deschidere a procedurii generale. juridic: art. 33 al. 6 din Legea nr. 85/2006.
În baza art. 42 al 2 din aceeași lege, s-a dispus indisponibilizarea părților sociale deținute de administratorul statutar la societate, iar față de conținutul art. 36 s-a constatat suspendarea de drept a tuturor acțiunilor judiciare și extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitoarei sau bunurilor acesteia.
În ceea ce privește desemnarea administratorului judiciar, judecătorul sindic a luat act de singura ofertă de servicii provenită din partea practicianului în insolvență Societatea civilă profesională " MANAGEMENT LICHIDARE " (fila 141-156). De reținut că societatea creditoare nu a făcut opțiuni în această privință. Urmează așadar a proceda în concordanță cu prevederile art. 34, cu observarea dispozițiilor art. 11alin. 1, lit c, coroborate cu cele ale 19 alin. 1 din legea insolvenței. Adică s- desemnat provizoriu acest administrator judiciar căruia i se vor stabilii atribuțiile prevăzute de art. 20 din lege. S-a stabilit totodată și remunerația în cuantum de trei salarii medii pe economie și 10 % din sumele alocate a fi distribuite creditorilor. În prima ședință a adunării generale a creditorilor va fi definitivată remunerația ce va fi suportată din averea debitoarei. Dacă în patrimoniul acesteia nu vor fi identificate active care să acopere această cheltuială, remunerația suportată din fondul prevăzut de art. 4 al. 4 din Legea nr. 85/2006 se va limita la trei salarii medii pe economie pentru toată procedura insolvenței.
În fine, judecătorul sindic a dispus ridicarea parțială în baza art. 47 al. 1 din lege dreptul de administrare al debitoarei, în sensul că nici o plată nu va mai fi făcută pe seama debitoarei, fără confirmarea expresă a administratorului judiciar. În acest sens, vor fi emise notificări tuturor băncilor la care are deschise conturi, urmând a stabili totodată și termenele necesare pentru emiterea notificării prevăzute de art. 62.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs debitoarea SRL Târnăveni, solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii cererii de deschidere a procedurii, precum și de ridicare a dreptului de administrare a societății, motivând că societatea nu se află în stare de insolvență prezumată, instanța de fond neluând în considerare atunci când a stabilit această stare, relațiile comerciale pe care societatea le are cu terțe persoane și nici nu a ținut seama de susținerile potrivit cărora creditoarea Leasing SA nu deține împotriva lor o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Contestă de asemenea cuantumul creanței solicitată de către creditoare, motivat de faptul că pretențiile formulate reprezintă mai mult penalități de întârziere care au fost calculate de către societatea creditoare, fără un suport legal, aceasta neținând seama de faptul că s-a încercat predarea autovehiculelor pentru care nu s-a mai plătit ratele de leasing însă creditoarea a refuzat primirea acestora, tocmai pentru a prelungi perioada avută în vedere la calculul penalități de întârziere.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și în limitele prevăzute de art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiile art. 3 pct. 1 din Legea nr. 85/2006 insolvența este aceea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Din această definiție se poate observa că una din caracteristicile esențiale ale insolvenței o reprezintă insuficiența fondurilor bănești din patrimoniul debitoarei, această insuficiență conducând la încetarea de plăți, stare care poate fi prezumată dacă debitorul în termen de 30 de zile de la scadență nu a plătit datoria față de unu sau mai mulți creditori.
Verificând dacă în cauză sunt împlinite aceste elemente pentru a stabili dacă debitoarea se află în stare de insolvență, instanța de control constată, așa cum corect a reținut și prima instanță, că prin actele depuse la dosar nu s-a reușit răsturnarea acestei prezumții de insolvență, debitoarea nefiind în măsură să facă dovada că are lichidități.
În ceea ce privește susținerile debitoarei că societatea creditoare nu ar deține o creanță certă, lichidă și exigibilă, instanța de control constată că prin procesul verbal de predare-primire a autovehiculelor este precizat și cuantumul creanței pe care debitoarea o datorează creditoarei, procesul verbal fiind semnat de ambele părți fără obiecțiuni.( filele 19-27 dosar fond).
Nu în ultimul rând trebuie arătat și faptul că împotriva stării de insolvență societatea debitoare avea deschisă calea contestației pe care o putea formula în termen de 10 zile de la primirea cererii de deschidere a procedurii, iar neexercitarea acestui mijloc de apărare, echivalează cu o acceptare tacită a stării de insolvență.
În condițiile în care societatea debitoare nu a fost în măsură să producă probe prin care să răstoarne prezumția de insolvență și nici nu a înțeles să uzeze de mijlocul de apărare recunoscut de legiuitor, acela al contestației la starea de insolvență, se apreciază că în mod temeinic și legal judecătorul sindic a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență.
Astfel, că în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, raportat la art. 316 din același cod, va respinge recursul ca nefondat și va menține soluția primei instanței ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de SRL, cu sediul în Târnăveni,-, județul M, împotriva sentinței nr. 1387 din 29 mai 2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul Tribunalului Comercial Mureș nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
red.
tehnored. BI/5ex
jud.fond:
-14.10.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 65/2010.... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
