Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 92/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 92- Supliment 1
Ședința publică de la 08 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Palihovici
JUDECĂTOR 2: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 3: Claudia Antoanela
Grefier:
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a municipiului I împotriva sentinței comerciale nr. 357/S din 03 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, recursul este la al 4-lea termen de judecată.
Văzând că la dosar s-a solicitat judecata recursului în temeiul dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare asupra cererii de față.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față;
Prin sentința comercială nr. 357/S/ 27.05.2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și cererea formulată de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I având ca obiect stabilirea răspunderii personale a pârâților și - pentru pasivul debitorului falit Totodată, s-a aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar LICHIDATOR I și s-a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea debitorului din registru.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut sumar faptul că reclamanta nu a probat săvârșirea vreunei fapte prevăzute de art. 138 din Legea insolvenței, acțiunea fiind astfel nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I, criticând-o pentru netemeinicie.
Recurenta a susținut, că instanța de fond a ignorat documentele aflate la dosarul cauzei și care demonstrează întrunirea cumulativă a condițiilor referitoare la răspunderea civilă, prevăzute de art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006.
A arătat recurenta că răspunderea organelor de conducere ale societății ajunsă în încetare de plăți, așa cum este reglementată de legea privind procedura insolvenței, este o răspundere specială care pune la îndemâna creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunurile necesare acoperirii pasivului debitoarei falite și dispozițiile legale ce o conțin se completează cu norma comună în materie acolo unde legea specială nu dispune. Astfel, potrivit art. 35 alin. 3 și 4 din Decretul nr. 31/1954 "faptele ilicite săvârșite de organele sale obligă însăși persoana juridică, dacă au fost îndeplinite cu prilejul exercitării funcției lor. Faptele ilicite atrag și răspunderea personală a celui ce le-a săvârșit, față de persoana juridică, cât și față de cel de-al treilea".
Având calitate de asociați și administratori la SC "" de la înființarea acesteia, pârâții au fost persoanele împuternicite să reprezinte societatea, fiind ținute direct răspunzătoare de îndeplinirea obligațiilor pe care legea sau actul constitutiv le impun în sarcina societății, după cum rezultă și din dispozițiile art. 73 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale. Raportul dintre administratorul statutar și societatea debitoare este guvernat de prevederile art. 72 din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora, "obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat și de cele special prevăzute de această lege". Mandatul este cuprins în actul constitutiv (art.5) sau în hotărârea adunării generale și este acceptat prin semnarea în registrul comerțului. Acceptând desemnarea, administratorul stabilește un raport contractual de mandat comercial cu persoana juridică.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 1540 cod civil "mandatarul este răspunzător nu numai de dol, dar însă și de culpa în executarea mandatului", iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, în cazul în care mandatul are caracter oneros, răspunderea mandatarului (administratorului) se apreciază cu mai multă rigurozitate. Ori, potrivit art. 374 din Codul comercial, mandatul comercial este prezumat ar fi cu caracter oneros.
Administratorii cu puteri depline sunt cei care au avut, în fapt și în drept, conducerea societății debitoare, situația financiară a ""SRL fiind rezultatul activității desfășurate de reprezentantul acesteia.
Starea de insolvabilitate a debitoarei, constatată și de judecătorul sindic prin încheierea prin care s-a dispus deschiderea procedurii falimentului, nu este decât urmarea unui management defectuos, a unei activități lipsite de eficiență economică și a unei administrări total necorespunzătoare a societății. Această situație de încetare a plăților a prejudiciat creditorii prin imposibilitatea încasării creanțelor scadente. Așa cum arată și doctrina în acest domeniu, simpla stare de încetare de plăți constituie un prejudiciu pentru creditori.
Vinovăția administratorilor constă în aceea că, în momentul în care societatea debitoare a ajuns în imposibilitatea de a-și mai achita datoriile, nu au suspendat activitatea și că nu au anunțat creditorii despre aceasta, contribuind astfel la cumularea unor noi datorii. profit, ba dimpotrivă, mergând în pierdere, situația financiară societății fost periclitată. Aceasta nu denotă decât lipsa de interes a organelor de conducere pentru redresarea societății, de unde se poate înțelege că activitatea desfășurată nu a urmărit decât realizarea unor interese personale.
Administratorii au dat dovada și de pasivitatea față de situația financiară a societății. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 27 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, debitorul era obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi, în termen de 30 zile de la apariția stării de insolvență, procedura pe care nu a urmărit- Ca urmare, pasivul societății s-a majorat, prin creșterea accesoriilor la debitele neplătite la scadență.
Referitor la vinovăția administratorilor, teoria și practica în dreptul comercial statuează că răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă. Răspunderea membrilor organelor de conducere ale societății comerciale ajunsă în încetare de plăți, așa cum este reglementată de prevederile art. 138 din Legea nr.85/2006, este o răspundere specială având ca scop al reglementării sale punerea la îndemâna creditorilor a unor mijloace juridice adecvate, a căror finalitate rezidă în satisfacerea necesității acoperirii pasivului debitoarei falite. Dispozițiile referitoare la aceasta fiind cuprinse într-o lege specială se completează cu legea generală acolo unde legea specială nu prevede.
În conformitate cu prevederile art. 1348 lit. c) din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca pasivul societății debitoare să fie suportată de membrii organelor de conducere, în situația în care "au dispus, în interes personal, continuarea activității, care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea activității".
Cei doi administratori se fac vinovați de managementul neperformant și de utilizarea resurselor societății în interes personal, fapt ce a cauzat starea de insolvență.
Datoriile pe care "" le înregistrează față de bugetul de stat sunt vechi, provenind încă din anul 2003, așa după cum rezultă din fișa agentului economic depusă odată cu cererea de admitere a creanței.
Faptul că societatea datorează bugetului de stat impozit pe salarii, impozit pe profit, CAS, amenzi, denotă că debitoarea a desfășurat activitatea și a obținut venituri, care însă au fost destinate personal al administratorului.
Potrivit ultimilor raporturi financiar-contabil depuse la 30.06.2006, societatea avea înregistrate în evidența contabilă active în valoare totală de 71042 lei, din care imobilizări corporale în valoare de 41.556 lei și active circulante în valoare de 29.486 lei din care stocuri 27.935 lei. În același timp, societatea înregistra datorii către bugetul de stat în sumă de 22.003 lei, ceea ce denotă o listă de interes a conducerii societății, în sensul că nu s-au luat toate măsurile în vederea redresării activității societății și stopării creșterii datoriilor.
Creanțele creditorilor ar fi fost cu mult diminuate (ori inexistente) dacă administratorii societății și-ar fi îndeplinit atribuțiile stabilite prin actul constitutiv și, ocupându-se de buna funcționare a societății, ar fi achitat taxele și impozitele. Administratorii-pârâți au continuat activitatea deși aceasta conducea la majorarea pasivului societății, așa cum rezultă din actele de control.
Prin întâmpinare, intimații și, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Au precizat intimații că recurenta nu a contestat raportul final de închidere, din care rezultă că nu există indicii de săvârșire a vreuneia dintre faptele prevăzute la art. 138, fiind astfel decăzută din dreptul de a formula acțiune în vederea atragerii răspunderii personale a administratorilor societății.
Mai mult, arată intimații că art. 138 din Legea insolvenței enumeră limitativ cazurile în care poate fi atrasă răspunderea organelor de conducere ale societății, neputând fi extins prin interpretare analogică.
Consideră intimații că dispozițiile art. 138 alin. 1 litera a nu operează în situația în care starea de insolvență s-a datorat conjuncturilor economice defavorabile.
În cauză, recurenta nu a produs dovezi de natură a susține afirmațiile sale referitoare la vinovăția intimaților.
Examinând motivele de recurs formulate, actele și lucrările dosarului precum și prevederile legale relevante, Curtea constată recursul fondat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse.
Recurenta a susținut că instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că nu a fost probată săvârșirea de către pârâți a vreunei fapte din cele cunoscute de art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Intimații au contestat această critică, în opinia lor faptele imputate nefiind dovedite și/sau incluse între cauzele de atragere a răspunderii personale reglementate de textul arătat mai sus.
Verificând hotărârea recurată, Curtea constată că instanța de fond nu a analizat nici susținerile făcute de creditor prin cererea de atragere a răspunderii personale aflată la filele 110 - 112 dosar (prin care s-a invocat săvârșirea de către pârâți a faptelor ilicite prevăzute de art. 138 alin. 2 lit. c din Legea insolvenței) și nici apărările acestora din urmă făcute prin întâmpinarea de la filele 134, 135 dosar referitoare la neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru atragerea răspunderii.
Prin hotărârea recurată, judecătorul sindic s-a limitat la a constata sumar faptul că reclamanta-creditoare nu a probat săvârșirea vreunei fapte prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006, fără a arăta la care dintre faptele enumerate de lege s-a raportat, care au fost susținerile părților și mai ales, care sunt motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și pentru care s-a respins cererea reclamantei, elemente prevăzute în mod expres și imperativ de dispozițiile art. 261 alin. 1 punctele 3 și 5 din Codul d e procedură civilă.
În lipsa acestor elemente și în condițiile în care motivarea hotărârii trebuie să constituie o garanție pentru părțile din proces în fața eventualului arbitrariu judecătoresc, Curtea nu poate exercita controlul judiciar în cauză.
În această situație, constatând că hotărârea recurată este nemotivată, fapt ce împiedică instanța de recurs să exercite controlul judiciar, Curtea reține că în cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă urmând a admite recursul și a casa sentința, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare a aceleiași instanțe, care va proceda la analizarea susținerilor părților și la corecta aplicare a prevederilor legale invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a municipiului I împotriva sentinței comerciale nr. 357/S din 03 iunie 2009 Tribunalului Iași - judecător sindic, hotărâre pe care o casează.
Trimite cauza aceleiași instanțe, pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 08 februarie 2010.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red.
Tehnoredact.
2 ex.
17.02.2010
Tribunalul Iași - judecător sindic: -
Președinte:Liliana PalihoviciJudecători:Liliana Palihovici, Anca Ghideanu, Claudia Antoanela
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
