Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1334/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1334
Ședința publică de la 30 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudia Antoanela Susanu
JUDECĂTOR 2: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 3: Liliana
Grefier:
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a municipiului I împotriva sentinței comerciale nr. 164/S din 19 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, recursul este la al 3-lea termen de judecată.
Văzând că prin cererea de recurs s-a solicitat judecata cauzei în temeiul dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare asupra excepției privind lipsa calității procesuale active a recurentei I, invocată, din oficiu.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului comercial d e față.
Prin sentința comercială nr. 164/S/19.03.2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic a fost respinsă acțiunea formulată de administratorul judiciar Casa de Insolvență,cu sediul în I,str. - - nr.10 în contradictor cu pârâta,cu domiciliul în C,str. -. - nr.66- 8,. C,.55,în calitate de administrator al debitorului SC SRL
În temeiul art.131 din Legea privind procedura insolvenței,
S-a dispus închiderea procedurii generale a insolvenței debitorului SC SRL,cu sediul social declarat în mun. I,str. - nr.16- 10,.2,.4,având număr de ordine în RC J- și cod unic de înregistrare -.
S-a dispus radierea debitorului SC SRL din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași și cele ale
În temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței,
A fost descărcat administratorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități privind procedura.
În temeiul art.4 alin.4 din Legea privind procedura insolvenței,
A fost aprobat în parte decontul prezentat de administratorul judiciar Casa de Insolvență I și dispune plata către acesta,din fondul de lichidare,a sumei de 3.501 lei din care suma de 1.501 lei reprezentând cheltuieli de procedură și suma de 2.000 lei remunerație.
În temeiul art.135 din Legea privind procedura insolvenței,
S-a dispus notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor,Direcției Generale a Finanțelor Publice a Jud. I, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași pentru efectuarea mențiunii de radiere și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a se pronunța în acest sens, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Examinând cererea de antrenare a răspunderii personale formulată de administratorul judiciar și motivată generic pe prevederile art.138 alin. 1 lit. c și d din Legea nr.85/2006, s-a reținut corespunzător probatoriului administrat, că faptele enumerate expres de articolul susindicat cât și condițiile răspunderii personale a administratorului-pârât așa cum ele sunt instituite prin art.998 cod civil, nu au fost probate.
Potrivit art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006,judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului ajuns în stare de insolvență să fie suportată de organele de conducere sau supraveghere din cadrul societății precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență, prin una din faptele enumerate la lit. a-g ale acestui articol.
Așa cum rezultă din conținutul acestui articol, răspunderea fondată pe prevederile art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 este o răspundere specială a administratorilor sau persoanelor care s-au implicat în activitatea societății în cauză însă,această răspundere nu devine automat operantă în toate cazurile în care pasivul social nu poate fi acoperit ci numai atunci când se face dovada că administratorii au cauzat starea de insolvență prin săvârșirea vreuneia dintre faptele expres și limitativ enumerate de art.138 alin.1 lit. a-g din Legea nr.85/2006 și a căror urmare a fost crearea,menținerea sau adâncirea stării de insolvență, fiind necesar deci a se proba întrunirea cumulativă a condițiilor pentru atragerea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie.
Nu s-a demonstrat că anterior deschiderii procedurii față de debitor,pârâta a desfășurat sau a dispus desfășurarea unei activități în interes personal, prin deturnarea în folos propriu a afacerilor societății debitoare având ca efect insolvența societății administrate sau s-a ajuns la o astfel de stare prin neținerea contabilității în conformitate cu legea.
Susținerile administratorului judiciar în sensul nedeclarării insolvenței societății administrate și continuării activității acesteia de către pârât fără a se ține evidența contabilă,au caracter general,nefiind în măsură să individualizeze vreo faptă de genul celor la care se face referire în art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006.
În speță, faptele imputate pârâtului sunt cele prevăzută de art.138 lit. c și din Legea nr.85/2006 care presupun ca acesta să fi dispus,în interes personal, continuarea unei anumite activități care ducea, în mod vădit,persoana juridică la încetarea de plăți sau că s-a ajuns la un astfel de deznodământ prin neținerea contabilității în conformitate cu legea, fapte ce nu pot fi reținute doar din omisiunea declarării insolvenței societății și neîndeplinirea obligației de prezentare a documentelor contabile.
Vinovăția administratorului unei societăți comerciale în insolvență trebuie determinată în raport cu motivele care au cauzat insolvența și nu ca o consecință a faptului că nu a depus documentele contabile.
De asemenea,nedepunerea actelor și documentelor contabile la dosar și care nu echivalează cu sensul dat de legiuitor sintagmei "nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea"ca și nedeclararea insolvenței,ca fapte omisive, nu sunt suficiente pentru lămurirea legăturii de cauzalitate a acestora cu starea de insolvență a debitorului în condiții în care nu se indică nici o împrejurare concretă din care să se tragă concluzia că activitatea ar fi continuat cu consecințele prevăzute de lege.
În condițiile mai sus expuse, s-a respins cererea promovată de administratorul judiciar și, constând în cadrul procedurii că debitorul nu deține bunuri sau elemente de patrimoniu care să asigure acoperirea creanțelor reclamate de creditori și cheltuielile administrative,se va dispune închiderea procedurii și radierea debitorului din evidențele registrului comerțului și cele fiscale potrivit dispozițiilor art.131 din Legea nr.85/2006 care prevăd că,în orice stadiu al procedurii,se va putea decide de judecătorul sindic închiderea procedurii în situația în care se constată că în averea debitorului nu există bunuri ori că acestea sunt insuficiente pentru acoperirea cheltuielilor administrative.
Referitor la cererea administratorului judiciar de a i se încuviința devizul de cheltuieli în sumă totală de 5.021 lei (1.501 lei cheltuieli de procedură și 3.520 lei onorariu) aceasta urmează a fi admisă în parte respectiv doar pentru suma de 3.501 lei din care suma de 1.501 lei reprezintă cheltuieli de procedură efectuate de administratorul judiciar din fonduri proprii și suma de 2.000 lei onorariu,apreciat ca îndestulător și rezonabil raportat la dimensiunea și complexitatea procedurii care nu au necesitat un volum mare de muncă și nici un efort semnificativ pentru efectuarea operațiunilor impuse de lege,situație în care nu se justifică remunerația bazată pe costuri (numărul de ore lucrate și un tarif orar propriu), plata acestuia urmând a se face, în lipsa disponibilităților în contul debitorului,din fondul de lichidare constituit potrivit art.4 din Legea nr.85/2006.
Împotriva sentinței comerciale nr. 164/S/19.03.2009 pronunțată de Tribunalul Iași -judecător sindic a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice a municipiului I criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând că așa cum rezultă din fișa sintetică totală a agentului economic și a titlurilor executorii întocmite de către organul fiscal, se poate observa împrejurarea că debitoarea nu și-a îndeplinit obligația de a achita creanțele înregistrate la bugetul de stat din anii anteriori pronunțării hotărârii prin care s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței, ceea ce justifică și incidența disp. art. 138 alin. 1 lit. c, respectiv continuarea activității în interes propriu.
La termenul de judecată din 16.11.2009 Curtea, din oficiu a invocat excepția lipsei calității procesuale active a recurentei a municipiului I, acordând termen la 30.11.2009 pentru a se răspunde la excepția în discuție.
La termenul de judecată din 30.11.2009, având în vedere și cererea recurentei de judecare a litigiului în lipsă, Curtea a luat în dezbatere și a rămas în pronunțare asupra excepției lipsei calității procesuale active a recurentei în promovarea acestui litigiu.
În soluționarea excepției lipsei calității procesuale active a recurentei Administrația Finanțelor Publice a municipiului I, analizată în temeiul art. 137 alin. 1, raportat la art. 298, cu aplicarea art. 316 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Subiectele recursului, identificate ca titulare ale dreptului cu conținut procesual pentru declararea acestei căi de atac, sunt părțile litigante în fața instanței a cărei hotărâre este astfel atacată.
Potrivit art. 294 Cod procedură civilă, inclus în materia "judecata apelului", la care art. 316 face trimitere, în calea de atac nu se poate schimba calitatea părților, cauza cererii primordiale și nu se pot face cereri noi.
Prin urmare calea de atac nu poate fi promovată de o persoană care nu a avut calitatea de parte în litigiul originar.
Pe de altă parte, având în vedere regula disponibilității procesului civil, reglementată de art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă, precum și dispozițiile înscrise în art. 295 Cod procedură civilă, la care art. 316 Cod procedură civilă face trimitere, potrivit cărora recursul se judecă în limitele conferite de cererea de recurs - cerere care, în cauză, vizează doar aspecte legate de modalitatea în care instanța a dispus asupra acțiunii întemeiate pe dispozițiile art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 -Curtea constată că, potrivit raționamentului anterior enunțat, calitatea părții litigante în această acțiune au avut-o exclusiv administratorul judiciar Casa de Insolvență și pârâta.
În consecință, calitatea de parte în recurs se regăsește, potrivit principiului arătat, exclusiv în persoana acestor subiecte procesuale.
Or, în cauză, această identitate procesuală a părților în recurs nu se suprapune cadrului procesual în limita căruia instanța de fond a soluționat cererea întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În consecință, Curtea urmează să admită excepția lipsei calității procesuale active și, pe cale de consecință, să respingă recursul Administrației Finanțelor Publice a municipiului I, formulat împotriva sentinței comerciale nr. 164/S/19.03.2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic, pe care o va menține ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de Administrația Finanțelor Publice a municipiului I împotriva sentinței comerciale nr. 164/S din 19 martie 2009 Tribunalului Iași - judecător sindic, pentru lipsa calității procesuale active.
Menține sentința recurată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
29.12.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Claudia Antoanela SusanuJudecători:Claudia Antoanela Susanu, Anca Ghideanu, Liliana
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
