Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 942/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 942
Ședința publică de la 22 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Palihovici
JUDECĂTOR 2: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 3: Claudia Susanu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent SC " 1996 " SRL și pe intimat SC " " SRL, având ca obiect procedura insolvenței, recurs declarat împotriva sentinței nr. 655/S/13.11.2008 pronunțată de Tribunalul Iași - Judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 06.04.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la data de 13.04.2009, când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru 21.04.2009, când, din cauza imposibilității constituirii completului de judecată, instanța a amânat pronunțarea pentru azi 22.04.2009, când:
CURTEA DE APEL
Asupra recursului comercial d e față, reține următoarele:
Prin sentința comercială nr.635/S din 13 noiembrie 2008 Tribunalul Iași - judecătorul sindic a respins cererea formulată de creditorul SC " 1996" SRL I, având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului SC "" SRL
Tribunalul a reținut - în motivarea sentinței - că suma solicitată de creditor nu constituie o creanță certă, lichidă și exigibilă, în înțelesul prevederilor art.3 pct.6 din Legea nr.85/2006, potrivit cărora prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii se înțelege "creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă,lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile".
Din conținutul textului de mai sus rezultă că introducerea unei cereri întemeiate pe dispozițiile Legii nr.85/2006 este condiționată de existența unei creanțe, care să îndeplinească cumulativ condițiile de a fi certă (adică creanța să fie neîndoielnică), de a fi lichidă (adică cuantumul ei să fie precis determinat) și de a fi exigibilă (adică să fie ajunsă la scadență,să poată fi pretinsă).
În acest sens, tribunalul a reținut că părțile în litigiu au încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr.1632/22.08.2007, prin care creditorul se obliga să vândă debitorului o serie de echipamente, pentru prețul de 38.816,34 lei, ce urma a se plăti în rate, cuantumul și scadența fiecărei rate fiind stabilite prin anexa 2, iar executarea plății era garantată de administratorul statutar al debitorului, conform contractului de fidejusiune din 22.08.2007, anexa 3 la contractul de vânzare-cumpărare sus-indicat.
Creditorul solicită deschiderea procedurii invocând o datorie în sumă de 18.000 lei care, conform conținutului cererii introductive, ar reprezenta parte din valoarea mărfii livrate cu factura nr.-/10.10.2007, numai că respectiva factură, document întocmit unilateral de creditor și care poartă doar semnătura socială a acestuia, nu îndeplinește condiția impusă de art.46 cod comercial - aceea de a fi acceptată la plată de beneficiarul mărfii - astfel încât suma înscrisă în aceasta nu poate fi apreciată ca reprezentând o creanță certă, lichidă și exigibilă, în sensul art.379 cod procedură civilă.
Din aceeași cerere introductivă se reține că - la solicitarea debitorului - creditorul ar fi prestat pentru acesta și servicii de curățire și recondiționare a echipamentelor livrate și, deși finalizate aceste intervenții, bunurile nu au mai fost ridicate de debitor, în acest sens depunându-se bonul de comandă-chitanță nr.3951 și nr.3952 din 03.12.2007, documente care - de asemenea - nu poartă semnătura socială a debitorului.
În aceste condiții, tribunalul a reținut că nu s-au făcut dovezi concludente în ceea ce privește felul în care s-au derulat raporturile comerciale ale părților; factura și cele două bonuri-chitanță, nesemnate de beneficiarul mărfii și respectiv al serviciului, nu pot conduce la executarea contraprestației, de către debitor, prin intermediul procedurii insolvenței, procedură în cadrul căreia nu se poate examina decât dacă sunt îndeplinite cerințele legii pentru declanșarea ei nu și probleme de fond, legate de modul în care părțile și-au îndeplinit obligațiile contractuale și de răspunderea ce - eventual - le revine pentru neexecutare.
Faptul că debitorul ar fi achitat o parte a echipamentelor obiect al contractului de vânzare-cumpărare încheiat de părți nefiind susținut cu nici un mijloc de probă, este de asemenea neconcludent, a conchis instanța.
Împotriva sentinței a declarat recurs creditoarea SC " 1996" SRL, invocând prevederile punctului 9 al articolului 304 Cod procedură civilă și dispozițiile art.304 indice 1 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului, SC " 1996" SRL arată că între părți s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr.1632 din 22 august 2007, semnat și parafat de societatea debitoare, convenție pe baza căreia recurenta a emis trei facturi, de 8000 RON, 5669,54 RON și 25.146,79 RON, facturi acceptate la plată și achitate parțial, rămânând un rest de plată de 18.000 lei. Recurenta învederează că - ulterior - în baza a două bonuri de comandă (nr.3951 din 3 decembrie 2007 și 3952 din aceeași dată) debitoarea i-a predat echipamente (case de marcat) pentru recondiționare și curățire, intervențiile fiind finalizate la data de 7 decembrie 2007. SC " 1996" SRL susține că debitoarea nu a mai ridicat aceste bunuri și nu a mai achitat contravaloarea serviciilor și că, la data de 7 aprilie 2008, cu adresa nr.302, a somat-o să preia echipamentele și să plătească debitul restant, fără a primi vreun răspuns.
Recurenta susține că cererea sa îndeplinește toate cerințele din Legea nr.85/2006, creanța sa fiind certă, lichidă și exigibilă. În acest sens, creditoarea pretinde că între părți există un contract, că facturile emise către societatea debitoare sunt acceptate la plată - de cea din urmă, cu semnătură - că obligația de plată este scadentă de mai mult de 30 de zile, iar debitul nu a fost achitat.
SC " 1996" SRL învederează că debitoarea se prezumă în insolvență, din cauza încetării plăților către creditoare, conform articolului 31 din Legea nr.85/2006, nefiind necesar ca neplata să privească mai mulți creditori.
La termenul din 9 martie 2009 recurenta a depus precizări la motivele de recurs, arătând că este greșită reținerea de tribunal a caracterului discutabil al certitudinii creanței, câtă vreme factura nr.7167/10 octombrie 2007, în valoare de 25.146,79 lei, care atestă o parte din debit, este semnată și acceptată la plată prin semnătura reprezentantului societății debitoare SC "" SRL, iar facturile sunt achitate parțial, ceea ce - în accepțiunea art.379 alineat 3 din Codul d e procedură civilă - atestă certitudinea creanței. Recurenta învederează că - în raport cu articolul 46 din Codul comercial - nu este obligatorie aplicarea ștampilei.
Intimata SC "" SRL nu a formulat întâmpinare.
Recurenta a depus înscrisuri, conform articolului 305 Cod procedură civilă.
Examinând actele și lucrările dosarului Curtea constată că recursul este nefondat. Punctul 9 al articolului 304 Cod procedură civilă (în care se încadrează unele dintre criticile prezentate de recurentă) nu este incident în cauză, atât timp cât - respingând cererea creditoarei - tribunalul a interpretat și aplicat judicios prevederile Legii nr.85/2006 referitoare la deschiderea procedurii insolvenței. În același timp, verificarea tuturor aspectelor invocate de recurentă, conform articolului 304 indice 1 Cod procedură civilă, relevă corecta stabilire - de tribunal - a situației de fapt.
Curtea de apel reține că nu este contestat - în speță - că între părți s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr.1632 din 22 august 2007. Aspectul esențial, insuficient dovedit de SC " 1996" SRL, vizează modalitatea concretă de derulare a raporturilor contractuale, în raport de care se stabilește dacă este certă, lichidă și exigibilă creanța creditoarei, pentru a se deschide procedura insolvenței debitoarei. Instanța de recurs reține că - în pofida susținerilor creditoarei - datoria de 18.000 lei nu este probată, deși sarcina probei îi incumba SC " 1996" SRL. Factura nr.7167 din 10 octombrie 2007 nu răspunde cerinței înscrise în articolul 46 din Codul comercial, de a fi acceptată de beneficiar (SC "" SRL), astfel încât judicios a stabilit tribunalul că nu există o creanță certă, lichidă și exigibilă, în accepțiunea articolului 379 Cod procedură civilă, lipsind elementul certitudinii, la care face referire alineatul (3) al textului procedural menționat.
Curtea de apel constată că - în lipsa caracterului cert, lichid și exigibil al creanței pretinse - SC " 1996" SRL nu este creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței, în sensul articolului 3 punctul 6 din Legea nr.85/2006. În atare situație, este de prisos examinarea existenței sau inexistenței stării de incapacitate de plată a SC "" SRL.
Raportat considerentelor expuse și în aplicarea art.312 alineat (1) teza a II-a Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul, menținând sentința Tribunalului Iași.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de SC " 1996" SRL I, prin reprezentantul său legal, împotriva sentinței nr.655/S din 13.11.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
-
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
15.2009.-
2 ex.-
Președinte:Liliana PalihoviciJudecători:Liliana Palihovici, Anca Ghideanu, Claudia Susanu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
