Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 361/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 361
Ședința publică de la 02 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Gheorghiu
JUDECĂTOR 2: Cipriana Poiană
JUDECĂTOR 3: Iulia Miler I -
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de împotriva sentinței civile nr. 190/COM/ 17.05.2006 pronunțată de Tribunalul Iași - Judecător Sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 19 ianuarie 2009, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea cauzei la data de 26 ianuarie 2009 și apoi pentru data de astăzi, când:
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 190/COM/17.05.2006 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic a admis cererile formulate de creditorii Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I, cu sediul în I, str. - nr. 26,. cu sediul în B, str. cpt. nr. 50, sector 1 și I, cu sediul în I, Calea nr. 25 în contradictoriu cu pârâții G, cu domiciliul în I,- -3, et6.2,. 3 și -, cu domiciliul în I,-, -.1,. A,. 12, în calitate de administratori al debitorului SC SRL, cu sediul declarat în I, str. -. - nr. 12,. 820,. 13.
A stabilit răspunderea personală a pârâților -administratori pentru partea din pasivul debitorului care nu va fi acoperit prin valorificarea activelor acestuia.
A admis obiecțiunile formulate de creditorul Banca Românească -Sucursala I și, în consecință, a respins raportul prezentat de lichidatorul judiciar Expert SRL I, cuprinzând propunerea de închidere a procedurii falimentului deschisă împotriva debitorului SC SRL
A dispus ca lichidatorul judiciar SC Expert I să efectueze demersurile necesare pentru identificarea bunurilor mobile -autovehicule - cu care debitorul SC SRL I este înregistrat în evidențele fiscale conform adresei nr. 43578/27.05.2003 emisă de I, confirmată prin adresa nr. -/16.09.2005 de Ministerul Administrației și Internelor -
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 13/COM/13.02.2003, s-a deschis procedura Legii nr. 64/1995 împotriva debitorului SC SRL I, la cererea creditorului Banca Românească
-Sucursala I, procedură care în lipsa unui plan de redresare a continuat sub forma falimentului.
Motivat de faptul că debitorul nu mai desfășoară activitate, asociatul -administrator nu a putut fi contactat, nu s-a putut identifica și verifica arhiva contabilă și nici bunurile cu care debitorul figurează în evidențele fiscale, lichidatorul judiciar a propus prin raportul depus la data de 03.05.2004, închiderea procedurii, propunere notificată părților interesate.
Cu privire la această propunere, creditorul inițiator al procedurii Banca românească - Sucursala Iaf ormulat obiecțiuni, arătând că lichidatorul judiciar nu a depus toate diligențele pentru identificarea reprezentantului debitorului și a bunurilor acestuia, constituie garanții în favoarea sa.
De asemenea, față de situația expusă de lichidatorul judiciar în raportul final, creditorii B, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I și "" I au formulat în cauză cereri întemeiate pe prevederile art. 137 lit. b,c și d din Legea nr. 64/1995, împotriva pârâților - și G, în calitate de fost și respectiv actual administrator al debitorului.
Cererile formulate sunt întemeiate și vor fi admise în care sens se rețin următoarele:
Potrivit art. 137 din Legea nr. 64/1995, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului ajuns în stare de insolvență să fie suportată de către membrii organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în această stare prin una din faptele prevăzute la lit. a-
În speță, probele administrate respectiv raportul întocmit de lichidatorul judiciar și procesele -verbale de control fiscal, relevă faptul că începând cu anul 1999 debitorul, prin administratorul, nu au mai depus bilanțul contabil iar ultima raportare contabilă a fost la data de 30.06.2000, că după această dată s-a retras din funcția de administrator și calitatea de asociat, abandonând societatea către pârâtul G care deși prin actul adițional autentificat sub nr. 3773/15.11.2000 la BNP:, declara că are cunoștință de situația financiară contabilă a societății, de debitele și creditele acesteia, nu a adus la îndeplinire obligațiile sociale, abandonând la rândul său societatea.
Nedepunerea raportărilor contabile impuse de lege ca și refuzul prezentării, în cadrul procedurii, a documentelor și informațiilor privind situația economico -financiară a societății debitoare, permit concluzia ca, folosindu-se de prerogativele conferite de lege, cei doi pârâți au făcut comerț în interes personal, dispunând în acest sens continuarea activității deși știau că aceasta va duce la insolvență, situații pe care au încercat să le ascundă prin neîndeplinirea obligației impuse de art. 11 din Legea nr. 82/1991, referitoare la organizarea și conducerea contabilității și apoi, abandonarea societății, fapte prevăzute de art. 137 lit. b,c și d din Legea 64/1995.
În condițiile expuse, se impune instituirea răspunderii personale a pârâților -administratori în sensul obligării acestora la plata pasivului debitorului administrat, în măsura în care acest pasiv nu va acoperi prin valorificarea bunurilor cu care acesta figurează înscris în evidențele fiscale.
Referitor la obiecțiunile formulate de creditorul inițiator al procedurii, acestea vor fi admise cu consecința respingerii propunerii de închidere a procedurii, lichidatorul judiciar urmând a întreprinde toate demersurile pentru identificarea în mod concret a bunurilor cu care debitorul figurează înscris în evidențele fiscale, nefiind posibilă închiderea procedurii mai înainte de valorificarea tuturor bunurilor debitorului și distribuirii fondurilor obținute, dacă se observă disp. art. 131 al. 2 din Legea nr. 64/1995.
Pârâtul - a declarat recurs împotriva sentinței civile nr.190/COM/17-05.2006 invocând motivul prev. de art. 304 pct. 5 raportat la art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă.
Susține recurentul în motivele de recurs că a aflat de existența acestei hotărâri la data de 15.08.2008 când a primit o adresă de la Agenția Națională de Administrare Fiscală -
I și că în perioada 29.03.2000 -4.01.2008 a avut domiciliul în I, str. -. - nr. 12,. 820,. A,. 3,. 13, județul I (conform cărții de identitate).
Susține recurentul că nu a avut cunoștință de proces sau de termenul la care s-a judecat cauza în fond.
Pentru a ceste critici, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În dovedire, recurentul a depus copia cărții de identitate.
Intimatele "" I și I au invocat excepția tardivității recursului iar pe fond se solicită respingerea recursului, hotărârea fiind pronunțată cu aprecierea corectă a probatoriului administrat.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 8 alin. 2 din Legea nr. 64/1995 republicată (în vigoare la momentul pronunțării sentinței recurate), termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii, iar potrivit art. 7 alin. 1 din același act normativ, citarea părților și comunicarea actelor de procedură se fac în condițiile prevăzute de art. 85 -94 Cod procedură civilă.
Hotărârea primei instanțe i-a fost comunicată recurentului la data de 15.06.2006, prin afișare, conform procesului -verbal aflat la fila 44 vol. III, la adresa: I,-, -.1,. A,. 12, județul
Curtea constată că procedura de comunicare a hotărârii, cât și judecata pricinii sunt lovite de nulitate absolută în condițiile în care domiciliul recurentului, începând cu data de 29.03.2000 (anterior sesizării instanței cu acțiune în răspundere era în municipiul I, str. -. -, nr. 12,. 820,. A,. 3,.13.
Pe de altă parte nu pot fi aplicate în cauză dispozițiile art. 22 din Legea nr. 26/1990 în sensul că nu există obligativitatea pentru administratorul unei societăți comerciale de a înregistra la ORC domiciliul său și, pe cale de consecință, nici obligația de a menționa eventualele modificări în acest sens.
În mod corect a susținut recurentul că în cauză sunt aplicabile dispozițiile legale imperative prevăzute de Codul d e procedură civilă referitoare la înmânarea citației și comunicarea actelor de procedură (art. 90 Cod procedură civilă).
Constatându-se că la termenul de judecare a pricinii, recurentul nu na fost legal citat și că hotărârea judecătorească nu i-a fost comunicată conform art. 90 Cod procedură civilă, curtea va respinge excepția tardivității recursului.
În temeiul art. 312 raportat la art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va casa în parte sentința în ceea ce îl privește pe recurentul și va trimite cauza spre rejudecare sub aspectul acțiunii în răspundere patrimonială a recurentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN N UMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității recursului, excepție invocată de intimata -creditoare
Admite recursul formulat de recurentul - împotriva sentinței civile nr. 190/COM/17.05.2006 pronunțată de Tribunalul Iași -judecător sindic, sentință pe care o casează în parte în ceea ce îl privește pe recurentul - și în consecință:
Trimite cauza spre rejudecare instanței de foind în ceea ce privește acțiunea în răspundere a fostului administrator - în temeiul Legii nr. 64/1995.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
05.02.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Camelia GheorghiuJudecători:Camelia Gheorghiu, Cipriana Poiană, Iulia Miler
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
