Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 339/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 339
Ședința publică de la 29 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Radu Cremenițchi
JUDECĂTOR 2: Traian Șfabu
Judecător I -
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent... PU-, recurent AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și pe intimat "" SRL, intimat ""SA I, intimat ", intimat SUCURSALA I, intimat."", lichidator -, având ca obiect procedura insolvenței, recurs declarat împotriva sentinței comerciale nr. 71/S/20.02.2008 pronunțată de Tribunalul Iași - Judecător Sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă cons. jur. pentru recurentul AVAS B, lipsă fiind reprezentanții legali al recurentului DGFP I și ai intimaților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursul se află la al 2 lea termen de judecată, după care:
Interpelat de instanță, apărătorul ales al recurentei AVAS B precizează că nu mai are alte cereri de formulat și probe de propus.
Instanța acordă cuvântul cu privire la recurs.
Cons. jur. pentru recurenta AVAS B solicită admiterea recursului și apreciază că hotărârea recurată este pronunțată cu încălcarea prevederilor legale deoarece Judecătorul Sindic în mod greșit a transformat opinia lichidatorului în autoritate de lucru judecat. Solicită casarea hotărârii recurate și admiterea și a cererii formulate de recurenta DGFP
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor comerciale de față;
Prin sentința civilă nr.198/COM/11.11.2004 pronunțată în dosarul nr.217/2004/COM al Tribunalului Iași, s-a deschis procedura falimentului împotriva debitorului SC SRL I, iar la data de 07.12.2007 lichidatorul judiciar desemnat în cauză a prezentat raportul final cuprinzând propunerea de închidere a procedurii, ca urmare a lichidării bunurilor din averea debitorului.
Creditorul a județului Iaf ormulat contestație la raportul lichidatorului judiciar și a solicitat să fie autorizat să formuleze și să susțină acțiunea în stabilirea răspunderii personale întrucât lichidatorul judiciar nu a stabilit persoanele vinovate și nu a solicitat stabilirea răspunderii personale, deși starea de insolvență se datorează în principal pasivității și lipsei măsurilor ce trebuiau luate de administratorul statutar al societății.
Tribunalul Iași - judecător sindic, prin sentința comercială nr.71S/20.II.2008 a respins contestația formulată de creditor reținând că, așa cum arată lichidatorul judiciar (fila 59 și urm.), nu a intrat în posesia unor date sau documente din care să rezulte fapte de natura celor enumerate de art.138 din Legea 85/2006 și care ar putea atrage răspunderea patrimonială a organelor de conducere sau de supraveghere, pasivitatea și lipsa unor măsuri imediate de prevenire a acumulării de datorii către bugetul de stat nu se regăsesc printre faptele enumerate de art.138 din lege și care ar putea atrage răspunderea personală a administratorului statutar.
S-a respins cererea de autorizare constatându-se că aceasta este vădit neîntemeiată, nefiind îndeplinită nici una dintre condițiile prevăzute de lege pentru autorizarea comitetului creditorilor, cu atât mai mult a unui singur creditor.
S-a admis propunerea lichidatorului judiciar și s-a dispus închiderea procedurii declanșate împotriva debitorului potrivit dispozițiilor art.132 alin.2 din Legea nr.85/2006, cu consecința radierii acestuia din registrul comerțului și evidențele fiscale.
Împotriva sentinței au formulat recurs creditorii B și a județului
Creditorul a județului I critică sentința instanței de fond pentru netemeinicie întrucât în mod greșit s-a respins cererea sa de autorizare în vederea promovării și susținerii cererii de angajare a răspunderii patrimoniale a administratorului debitorului, neținând cont de situația de fapt și de drept care a adus în stare de insolvență SC "" SRL, motivat de faptul că, lichidatorul judiciar și-a exprimat fără echivoc poziția în legătură cu răspunderea personală, arătând că nu a intrat în posesia unor probe care să conducă la stabilirea unui raport de cauzalitate dintre starea de insolvență a societății debitoare și activitatea organelor de conducere ale acesteia, precizând în mod expres că nu poate fi reținută nici una din situațiile prevăzute de art.138 din Legea 85/2006.
Susține creditorul a județului I că a făcut dovada relei credințe a administratorului, a lipsei unui management performant din partea acestuia, fiind singurul responsabil de starea de faliment în care se află debitorul.
Arată creditorul că aducând debitorul în situația de încetare a plăților, administratorul societății a pus creditorul bugetar în imposibilitatea încasării creanțelor ajunse la scadență.
Creditorul B critică sentința instanței de fond susținând că, lichidatorul desemnat nu a ținut cont de prevederile art.129 din Legea nr.85/2006, necomunicându-i Raportul final asupra căruia să poată formula un punct de vedere. Conform prevederilor art.25 și 59 alin.1 din Legea 85/2006 un "raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă", trebuia comunicat tuturor creditorilor.
Lichidatorul judiciar nu a verificat, în ce privește creanța preluată de la M cauzele concrete care au determinat nevirarea de către debitoare a sumelor datorate acesteia.
Intenția de fraudare a creditorilor înscriși în cauză este mai mult decât evidentă, aceștia fiind prejudiciați prin sustragerea organelor de conducere ale debitoarei de la îndeplinirea obligațiilor sociale și financiare asumate.
Conform prevederilor OUG nr.37/2004 modificată prin Legea nr.570/2004, AVAS a preluat de la M, prin Protocolul nr.06/22.12.2004, creanța față de SC SRL la valoarea nominală de 639 RON, care, consolidată în USD la cursul de la data preluării, reprezenta echivalentul a 217,63 USD, creanță ce nu a fost recuperată, prejudiciul AVAS fiind cât se poate de real.
JUDECĂTOR 3: Iulia Miler l-sindic nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art.138 și urm. din Legea 85/2006. Este evident că aceste fapte trebuie privite în contextul stării de insolvență a debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății în încetare de plăți. Prin aceste fapte debitoarea a fost lipsită de lichidități tocmai pentru că a fost administrată cu rea-credință sau cu neglijență, creditorii nemaiputându-și recupera creanțele, scopul acestei dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale, prin care să poată să-și acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată, atât în ceea ce privește judecarea acestora, cât și în ceea ce privește probațiunea, legea instituind prezumții de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Lichidatorul trebuia să menționeze persoanele din conducerea societății debitoare din vina cărora nu au fost plătite contribuțiile la acest fond. Lichidatorul nu este un executor judecătoresc care ar avea doar obligația de a vinde bunuri aflate în averea debitoarei (cum, din păcate mult prea adesea se confundă), ci atribuțiile sale sunt mult mai complexe. NU întâmplător, în cadrul art.25 din Legea nr.85/2006, prima dintre atribuțiile lichidatorului constă în "examinarea activității debitorului în raport cu situația de fapt și întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă", această analiză realizată de către un specialist, respectiv lichidatorul - conform OG79/1999, constituind premisa declanșării unor potențiale acțiuni în baza art.138 din Legea nr.85/2006.
După întocmirea raportului în conformitate cu prevederile legale, lichidatorul judiciar era obligat să-l comunice, împreună cu bilanțul general, în temeiul art.129 din Legea 85/2006, tuturor creditorilor pentru analiză și eventuale obiecțiuni, întrucât Legea 85/2006 nu prevede o "opțiune" în acest sens, lichidatorul judiciar neîndeplinindu-și atribuțiile și obligațiile legale prin această necomunicare.
Mai mult decât atât, lichidatorul a omis atât să precizeze persoanele vinovate de ajungerea debitoarei în încetare de plăți cât și să formuleze cererea de angajare a răspunderii patrimoniale întemeiate pe dispozițiile art.138 din Legea 85/2006.
Susține creditorul B că, în conformitate cu art.4 alin.4 din Legea nr.85/2006: "în lipsa disponibilităților în contul debitorului se va utiliza fondul de lichidare, constituit din taxele plătite de persoanele fizice sau juridice registrului comerțului pentru serviciile prestate de acesta", iar pentru o constatare eficientă a inexistenței surselor de finanțare a cheltuielilor aferente procedurii, se impunea efectuarea unor demersuri specifice pentru astfel de situații, însă, înainte de a se dispune închiderea procedurii, erau necesare demersuri materializate în solicitarea de astfel de fonduri de la registrul comerțului și numai în situația în care astfel de sume nu s-ar fi putut obține, se putea trece la aplicarea dispozițiilor art.130 din actul normativ menționat anterior.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței comerciale nr.71/S/20.02.2008 cu obligarea lichidatorului la întocmirea Raportului final în forma cerută de lege și comunicarea acestui raport către
Analizând criticile formulate de creditorii recurenți, în raport de probatoriul administrat, instanța de control judiciar reține că sunt nefondate și urmează a se respinge pentru următoarele considerente:
Potrivit textului prevăzut de art.138 alin.1 pct.(1) din Legea nr.85/2006, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății, sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență, prin una dintre faptele enumerate la literele a-
Conform alin.(3) al aceluiași articol, comitetul creditorilor poate cere judecătorului sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin.(1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său, asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică, ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin.(1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin.(1).
În speță, lichidatorul judiciar a precizat că nu a identificat acte sau fapte care să fi determinat starea de insolvență, iar din actele de control financiar depuse nu rezultă că ar fi fost săvârșite astfel de fapte, astfel încât, în justificarea cererii de autorizare nu sunt incidente dispozițiile art.138 al.3 din lege.
Corect a reținut prima instanță, raportat la aspectele sus-menționate, că se impune respingerea cererii de autorizare.
Din conținutul documentelor aflate la dosarul cauzei și din raportul final întocmit de lichidatorul judiciar rezultă că, nu sunt întrunite condițiile cerute de art.138 din Legea nr.85/2006 cu privire la antrenarea răspunderii personale, neexistând persoane culpabile ce ar fi săvârșit acte și fapte prevăzute de textul sus-menționat.
În aceste condiții, susținerea recurentului creditor a județului I privind autorizarea sa în vederea promovării și susținerii cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale este neîntemeiată și urmează a se respinge nefiind îndeplinite condițiile în acest sens, autorizarea fiind dată de judecătorul sindic comitetului creditorilor numai în cazurile special prevăzute de lege, ceea ce nu s-a dovedit în cauză.
Corect s-a reținut faptul că, lichidatorul nu a intrat în posesia unor date și documente din care să rezulte fapte de natura celor enumerate de art.138 din lege, însă aceasta nu poate atrage răspunderea personală decât în condițiile în care aceasta ar fi determinat starea de insolvență, ceea ce în cauză nu s-a dovedit.
Este neîntemeiată și urmează a se respinge critica recurentului creditor B privind faptul că nu i s-a comunicat raportul final asupra căruia să-și formuleze punctul de vedere, întrucât, din actele dosarului rezultă că, raportul final întocmit de lichidatorul judiciar, cu propunerea de închidere a procedurii și bilanțul general de lichidare privind pe debitorul SC "" a fost comunicat tuturor creditorilor și a fost publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr.3014/29.XI.2007.
Invocarea de către creditorul recurent a dispozițiilor art.131 Cod procedură civilă este de asemenea neîntemeiată, aceasta făcând doar simple susțineri, fără suport în materialul probator administrat, nefăcând dovada constituirii fondului de lichidare, iar în lipsa sumelor necesare pentru plata taxelor de timbru și a cheltuielilor de executare, lichidatorul judiciar nu poate avea rolul atribuit de creditor în executarea silită.
Față de aceste considerente, urmează a se respinge ca nefondate recursurile formulate, menținând sentința primei instanțe, fiind legală și temeinică.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului I împotriva sentinței comerciale nr.71 S/20 februarie 2008 Tribunalului Iași - judecător sindic, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
--B
06.XI.2008.-
2 ex.-
Președinte:Radu CremenițchiJudecători:Radu Cremenițchi, Traian Șfabu, Iulia Miler
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
