Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 975/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 975
Ședința publică de la 11 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Palihovici
JUDECĂTOR 2: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 3: Claudia Susanu
Grefier - -
La ordine fiind pronunțarea asupra recursurilor formulate de intervenientul în interes alăturat lichidatorului judiciar, I, de Comitetul creditorilor debitoarei I și de pîrîta - împotriva sentinței comerciale nr. 611/S din 5 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- dezbaterile recursurilor s-au desfășurat în ședința publică din 4 mai 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărîre;
- din lipsă de timp pentru deliberări, pronunțarea s-a amînat pentru azi, 11 mai 2009, cînd
INSTANȚA
Asupra recursului comercial d e față;
Prin sentința comercială nr. 611/S/5 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr- a fost admisă acțiunea în anulare formulată de administratorul judiciar Management Reorganizare Lichidare I, numit inițial în cauza ce vizează pe debitoarea "Grans ", acțiune însușită și continuată de lichidatorul judiciar numit ulterior, Lichidator I, în contradictoriu cu debitorul " ", cu sediul în I,-, - 2-3,.3,. 13 și pârâta ( fostă ) -, cu domiciliul în I,-, - 2-3,.3,. 13.
A fost admisă cererea de intervenție formulată în interesul lichidatorului judiciar de către creditoarea "" cu sediul în I,-,.2.
A fost anulat contractul de vânzare - cumpărare autentificat prin încheierea nr. 44/27. 01. 2003 la., privind imobilul situat în I,-, înscris în Cartea funciară nr. 32983, compus din teren intravilan construit și neconstruit în suprafață de 260. și spațiu comercial edificat pe acesta.
A fost obligată pârâta - să restituie averii debitorului valoarea de la data transferului efectuat de către debitor, a bunului ce a făcut obiectul contractului anulat.
A fost respinsă acțiunea formulată de comitetul creditorilor al debitoarei, în contradictoriu cu pârâții -, cu domiciliul arătat anterior și, domiciliat în T,-, -.1,.6, jud. G, pentru anularea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat de pârâți la data de 10. 02. 2003 și care are ca obiect același imobil descris anterior, situat în I,-.
Pentru a se pronunța în acest sens tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 266/14.09.2005 pronunțată în acest dosar s-a deschis, la cererea creditorului "" I, procedura reorganizării judiciare și a falimentului față de debitorul " Orien ", fiind numit administrator judiciar Management Reorganizare Lichidare
La data de 01.11.2005, administratorul judiciar a solicitat, în temeiul art. 60, 61 alin.1, lit."c" și art. 64 din Legea 64/1995, anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 44/27.01.2003 prin care debitoarea înstrăina către pârâta-cumpărătoare -, imobilul situat în municipiul I, B-dul. -, nr. 12, compus din teren intravilan construit și neconstruit în suprafață de 260. și spațiu comercial edificat pe acest teren.
În motivarea acțiunii, administratorul judiciar a arătat că acest contract a fost încheiat în frauda creditorilor, adevărata voință a părților fiind aceea de a transfera bunul într-un patrimoniu neurmăribil, ambele părți cunoscând existența creanței creditorului "" asupra patrimoniului debitoarei.
Prin sentința civilă nr. 18/COM/11.01.2006 pronunțată în acest dosar s-a admis acțiunea administratorului judiciar și, în consecință, s-a dispus anularea contractului și repunerea părților în situația anterioară.
Prin decizia nr. 175/18.05.2006, a Curții de Apel Iași, s-a admis recursul formulat de pârâta -- împotriva sentinței nr. 18/COM/ 11.01.2006, a fost casată sentința primei instanțe, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare, reținându-se, în esență, că pârâta-recurentă nu a fost legal citată cu ocazia judecării fondului.
În paralel cu judecarea recursului s-a dispus, prin încheierea nr. 165/17.05.2006, intrarea debitoarei în faliment, fiind numit lichidator judiciar "Lichidator ", care și-a însușit acțiunea în anulare promovată de administratorul judiciar.
În rejudecare, la data de 07.11.2006, creditoarea "" Iaf ormulat cerere de intervenție în interesul lichidatorului judiciar, solicitând, la rându-i, anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 44/27.01.2003, motivat de faptul că acest contract a fost încheiat în dauna creditorilor, în special în dauna intervenientei.
Tot cu ocazia rejudecării, la data de 15.02.2007, comitetul creditorilor a promovat cerere de anulare a antecontractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 10.02.2003, între pârâta - și promitentul-cumpărător.
Prin acest antecontract, încheiat sub semnătură privată, promitenta-vânzătoare se obliga să transmită proprietatea asupra imobilului dobândit de ea prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 44/27.01.2003.
Totodată acest antecontract stă la baza sentinței civile nr. 811/23.01.2006 a Judecătoriei Iași, rămasă irevocabilă, prin care s-a admis acțiunea promitentului-cumpărător - și, în consecință, s-a autentificat vânzarea-cumpărarea având ca obiect imobilul descris mai sus.
În motivarea acțiunii sale, Comitetul creditorilor susține că și acest antecontract s-a încheiat cu fraudarea intereselor creditorilor, iar terțul dobânditor nu poate invoca buna credință deoarece ar fi știut de intenția de fraudare.
În rejudecare, prin sentința comercială nr. 269/S/ 05.06. 2007, s-a respins acțiunea promovată de administratorul/lichidatorul judiciar privind anularea contractului de vânzare cumpărare nr. 44/2003, prin admiterea excepției invocată de pârâta - vizând lipsa de calitate procesuală activă.
S-a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenție, cât și acțiunea comitetului creditorilor.
Prin decizia comercială nr. 51/22. 01. 2008 Curții de Apel Iași s-a admis recursul formulat de creditoarea "" I, împotriva sentinței nr. 269/S/2007, apreciindu-se că administratorul / lichidatorul judiciar are calitate să promoveze acțiunea în anulare.
Sentința nr. 269/S/2007 a fost casată, iar cauza a fost trimisă, spre rejudecare, pe fondul cauzei.
În rejudecare II se rețin următoarele:
În ceea ce privește acțiunea administratorului/lichidatorului judiciar, aceasta este întemeiată.
La data când a avut loc transferul imobilului ce a făcut obiectul contractului nr. 44/27.01.2003, exista asupra debitoarei-vânzătoare o creanță a "" I, în valoare de 1.163.784.488 lei (ROL), așa cum rezultă din sentința civilă nr. 1408/15.10.2002 a Tribunalului Iași.
De asemenea, debitoarea se află în curs de judecată cu aceeași creditoare în dosarul nr. 10925/2002 al Tribunalului Iași, care s-a finalizat prin obligarea debitoarei la suma de 965.004.422 lei ( ROL ) conform sentinței civile nr. 1374/E/ 10. 06. 2003.
La data transferului societatea-vânzătoare nu era una profitabilă așa cum a constatat ulterior administratorul judiciar și nici nu a putut justifica transferul unui bun important aflat în patrimoniu la un preț de doar 400.000.000 lei, fără o prealabilă evaluare, după cum nu s-a demonstrat că prețul a fost efectiv încasat.
Dat fiind faptul că persoana dobânditoare a devenit la scurt timp soția administratorului statutar al debitoarei, se poate prezuma faptul că actul juridic de înstrăinare are caracter fraudulos, întrucât scopul urmărit nu l-a constituit redresarea debitorului, ci afectarea drepturilor creditorilor, în condițiile în care nu s-au adus dovezi potrivit cărora din prețul obținut pe imobil s-ar fi făcut plăți pentru acoperirea datoriilor.
Pentru aceste considerente acțiunea administratorului/ lichidatorului judiciar a fost admisă, a fost anulat actul atacat și, dat fiind faptul că imobilul nu se mai află în patrimoniul dobânditoarei, aceasta a fost obligată, în conformitate cu dispozițiile art. 83, alin. 1 din Legea 85/2006, să restituie averii debitoarei valoarea bunului de la data efectuării tranzacției.
Drept consecință a admiterii acțiunii principale, în temeiul art. 55 Cod procedură civilă și cererea de intervenție formulată de creditoarea "" Iaf ost admisă.
Relativ la acțiunea formulată de Comitetul creditorilor privind anularea antecontractului de vânzare-cumpărare, aceasta se dovedește a fi neîntemeiată urmând a fi respinsă, întrucât reaua credință a terțului subdobânditor nu se prezumă, ci trebuie dovedită, ceea ce în cauză nu s-a realizat.
Împotriva aceste sentințe a declarat recurs, Comitetul creditorilor debitoarei și -.
Aac riticat sentința întrucât instanța de fond nu a dispus nimic cu privire la fructele produse de bun și însușite de.
Comitetul creditorilor debitoarei critica hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie susținând că a dovedit întrunirea condițiilor art. 84 alin.1 din Legea 85/2006, reaua credință a subdobânditorului și complicitatea frauduloasă dintre el și rezultând din antedatarea antecontractului de vânzare cumpărare din 10.02.2003.
Așa cum reiese din actele depuse la dosar la data încheierii antecontractului - 10.02.2003 - nu avea înscrierea în Cartea funciară, prin urmare imobilul nu avea număr cadastral.
Încheierea judecătorului delegat la cartea funciară prin care se dispune înscrierea lui în Cartea funciară este din 6.03.2003, comunicată părților la data de 15.03.2003. De la această dată - 6.03.2003 - imobilul dobândește număr cadastral.
și se cunoșteau anterior încheierii antecontractului, aveau afaceri împreună fiind asociați ai L,
Cei doi convin prin antecontractul din 10.02.2003 să folosească spațiul împreună până la autentificarea actului.
folosește spațiul ca sediu și punct de lucru pentru două societăți la care este asociat ( și - Grup
Complicitatea subdobânditorului la fraudarea intereselor creditorilor rezultă și din atitudinea sa ulterioară. Astfel deși cei doi pretins că s-a achitat prețul și s-a fixat termen pentru încheierea în formă autentică a actului nu s-a respectat termenul, aceasta deoarece antecontractul nu exista în martie 2003 fiind încheiat după promovarea acțiunii pauliene de
- critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie pentru ignorarea unor probe esențiale în dezlegarea pricinii și pentru greșita aplicare a legii, în special dispozițiile referitoare la complicitatea la frauda a terțului dobânditor.
Astfel imobilul în litigiu a fost dobândit de către societatea debitoare prin participarea sa la licitația organizată de vânzătoarea, la data 14.12.1998, potrivit procesului verbal de licitație întocmit în acest sens, a procesului verbal de predare primire, a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 15/05.01.1999 și a facturii fiscale nr. -/29.12.1998 emisă de vânzătoare.
Prețul acestei cumpărări a fost de 7.300 RON (73.000.000 lei vechi) plus TVA și a fost achitat integral de către cumpărătoare.
La sfârșitul anului 2002 societatea debitoare i-a vândut acest imobil
pentru suma de 40.000 RON (400.000.000 lei vechi) și numai după ce încasează integral acest preț potrivit chitanțelor și a facturii fiscale eliberată în acest sens, la data de 27.01.2003 a fost perfectat actul autentic de vânzare-cumpărare.
După cum se poate constata vânzarea-cumpărarea a fost făcută la
un preț net superior celui de cumpărare și potrivit cu prețul pieței de la acel moment astfel încât nu se poate retine o diminuare nejustificată a patrimoniului debitoarei.
De asemenea, recurenta a plătit societății debitoare prețul pretins de aceasta pentru vânzare, preț care a fost consemnat în documentele fiscale de plată emise cu acea ocazie, respectiv factură fiscală și ordin de plată.
Judecătorul sindic ar fi putut constata buna sa credință în cumpărarea acestui imobil numai prin simpla lecturare a contractului de vânzare cumpărare, deoarece în contract se menționează expres că "prețul vânzării a fost achitat integral de cumpărătoare fiind încasat de societate în temeiul facturilor fiscale nr. -/29.12.2002, cu chitanțele seria --ALE nr.-/29.12.2002 și -/30.12.2002."
Contabilizarea acestor facturi, felul în care a fost utilizat prețul de către vânzătoarea sa nu pot fi motive care să atragă asupra sa reaua credință câtă vreme judecătorul sindic nu a cerut, iar lichidatorul nu a făcut dovada că aceste documente fiscale nu se regăsesc în contabilitatea debitoarei.
Potrivit prevederilor Codului civil fraudarea creditorilor constituie prejudicierea conștientă, intenționată, de către debitor a intereselor creditorilor săi.
Având în vedere însă că a vândut prin licitație publică spațiul în cauză și și-a încasat prețul pe care 1-a considerat îndestulător, având în vedere și faptul că la data când ea a cumpărat acest imobil creditorul principal al societății debitoare nu avea încă calitatea de creditoare, consideră că prin actul de vânzare-cumpărare supus anulării nu s-a nesocotit nici un creditor și nu s-a încălcat nici o dispoziție legală imperativă astfel încât actul nu este fraudulos.
În termen legal a fost formulată întâmpinare de prin care s-a solicitat respingerea recursului formulat de -.
În recurs nu au fost administrate alte probe.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și a dispozițiilor legale operante în cauză, Curtea reține următoarele:
Instanța urmează a analiza prioritar, conform dispozițiilor art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă excepția inadmisibilității recursului formulat de, intervenient în interes alăturat lichidatorului judiciar, care a fost invocată de - prin apărător.
În fața instanței de fond creditoarea a formulat cerere de intervenție în interesul lichidatorului judiciar, cerere care i-a fost admisă prin sentința atacată cu recurs.
Potrivit art. 56 Cod procedură civilă, apelul sau recursul făcut de cel care intervine în interesul uneia din părți se socotește neavenit, dacă partea pentru care a intervenit nu a formulat ea însăși apel sau recurs.
În cauza pendinte lichidatorului judiciar nu a promovat recurs împotriva sentinței 611/S/05.11.2008 astfel încât urmează a fi respins ca inadmisibil recursul formulat doar de În calitate de intervenient în interes alăturat.
În ceea ce privește recursul formulat de Comitetul creditorilor, debitoarea prin care s-a criticat respingerea cererilor de anulare a antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 10.02.2003 între pârâta - și promitentul cumpărător prin care aceasta s-a obligat să-i transmită proprietatea asupra imobilului dobândit de ea prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 44/27.-, Curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 811/23.01.2006, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. 18226/2005 a fost admisă acțiunea pronunțată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta - și s-a pronunțat o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare pentru imobilul situat în I, B-dul. - nr. 12, sector cadastral 41, parcela 1 (2247/1) identificat cu numărul cadastral 10101 compus din teren intravilan, construit și neconstruit în suprafață de 260 și spațiu comercial edificat pe acesta (magazin și dependințe administrativ gospodărești) în suprafață construită de 132,059 și suprafață utilă de 110,22 vândut reclamantului de către pârâți cu prețul de 450.000.000 lei ROL plătit integral (filele 71 - 74 dosar -) sentința definitivă și irevocabilă.
În aceste condiții în mod corect a procedat tribunalul respingând acțiunea formulată de Comitetul creditorilor pentru anularea antecontractului de vânzare-cumpărare din data de 10.02.2003.
critici formulate de Comitetul creditorilor în recursul de față nu pot fi primite, în cauză existând o hotărâre judecătorească irevocabilă, care se bucură de autoritate de lucru judecat. Nu este posibil să intervină o rediscutare a unei soluții irevocabile întrucât ar fi înfrânt principiul securității raporturilor juridice care constituie unul din elementele fundamentale ale preeminenței dreptului.
Față de cele expuse anterior criticile formulate sunt nefondate și urmează ca în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 cod procedură civilă să fie respins recursul formulat de Comitetul creditorilor.
Analizând criticile invocate de -, Curtea reține următoarele:
Prin contractul nr. 44/27 ianuarie 2003 autentificat la BNP, debitoarea a înstrăinat către pârâta cumpărătoare -, actuală, imobilul situat în municipiul I,-, compus din teren intravilan, construit și neconstruit, în suprafață de 260 și spațiu comercial edificat pe acest teren, transfer ce a fost anulat în baza art. 60,61 alin. 1 lit. c și 64 din Legea 65/1995 prin sentința recurată.
Criticile formulate de recurenta - referitoare la nelegalitatea și netemeinicia hotărârii pentru ignorarea unor probe esențiale în dezlegarea pricinii și pentru greșita aplicare a legii în special dispozițiile referitoare la complicitatea la fraudă a terțului dobânditor nu sunt întemeiate.
Probatoriile administrate de lichidatorul judiciar demonstrează reaua credință a cumpărătorului la momentul perfectării actului.
Astfel, la momentul înstrăinării bunului - 27.01.2003 - societatea debitoare se afla într-o stare de insolvență iminentă asupra existând o creanță a I în valoare de 1.163.784.488 lei vechi, conform sentinței civile nr. 1408/15.10.2002 a Tribunalului Iași.
Mai mult părțile mai aveau un alt dosar pe rol nr. 10925/2002 al Tribunalului Iași, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1374/E/10.06.2003 prin care debitoarea era obligată să plătească suma de 965.004.422 lei. Actul atacat este de natură a crea un prejudiciu creditorului prin mărirea stării de insolvabilitate a debitoarei. Frauda debitoarei constă în faptul că aceasta a cunoscut rezultatul păgubitor al actului față de creditor.
Deși se pretinde că a fost încasat prețul vânzării bunului nu s-a făcut dovada intrării în contabilitate a sumei de 400.000.000 lei vechi pretins a fi încasate de societate conform facturilor fiscale nr. -/29 decembrie 2002 și chitanțelor seria - - ALE nr. 2.07.1998/29.12.2002 și -/30.12.2002.
Administratorul societății debitoare este numitul care s-a căsătorit, la scurt timp după perfectarea contractului autentificat sub nr. 44/27.01.2003 la BNP cu recurenta -.
Cum persoana dobânditoare a devenit la scurt timp soție a administratorului statutar al debitoarei vânzătoare se prezumă că aceasta a cunoscut împrejurarea că transferul patrimonial este susceptibil de a fi anulat, actul juridic de înstrăinare având caracter fraudulos.
În acest context este indubitabilă conivența frauduloasă dintre debitor și terțul achizitor, terțul cunoscând existența creanței și achiziționând bunul urmărit tocmai pentru a zădărnici încasarea ei.
Față de cele expuse anterior urmează, conform dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, a fi respins recursul formulat de - împotriva sentinței comerciale nr. 611/S/5.11.2008 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic, hotărâre ce va fi menținută ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de I prin reprezentantul său legal împotriva sentinței civile nr. 611/S/5.11.2008, pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic.
Respinge recursurile declarate de Comitetul creditorilor debitoarei și respectiv de - împotriva sentinței comerciale nr. 611/S/5.11.2008, pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
06.06.2009
Tribunalul Iași
Jud. sindic
Președinte:Liliana PalihoviciJudecători:Liliana Palihovici, Anca Ghideanu, Claudia Susanu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Alte cereri. Decizia 116/2008. Curtea de Apel Bacau → |
|---|
