Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 981/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 981
Ședința publică de la 11 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Gheorghiu
JUDECĂTOR 2: Cipriana Poiană
JUDECĂTOR 3: Geta Sandu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și pe lichidator CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ - ÎN CALITATE DE LICHIDATOR PENTRU SOCIETATEA DEBITOARE SC "" SRL BÎRLAD, intimat ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE BÎRLAD, intimat SC "" SRL BÎRLAD, intimat, având ca obiect procedura insolvenței, recurs declarat împotriva sentinței nr. 147/F/24.03.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui - Judecător Sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă -, lichidatorul intimatei-debitoare, lipsă fiind reprezentanții legali ai recurentului și ai celorlalți intimați.
Procedura nelegal îndeplinită cu intimata-.debitoare dar acoperită prin prezența lichidatorului acesteia.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursul se află la primul termen de judecată iar dovada îndeplinirii procedurii de citare a intimatei-debitoare s-a întors cu mențiunea "Societate mutata. Noul proprietar nu permite afisarea".
Instanța procedează la identificarea lichidatorului -, posesor al legitimației de lichidator cu nr. matricol 1B1898 și constată acoperită procedura de citare a intimatei-debitoare.
Interpelat de instanță, lichidatorul precizează că nu are alte cereri de formulat.
Instanța acordă cuvântul cu privire la recurs.
- precizează că nu a stabilit prin raport o legătură de cauzalitate și solicită menținerea sentinței Tribunalului Vaslui - Judecător sindic.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului comercial d e față.
Prin sentința civilă nr. 147/F/24.03.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui - judecător sindic s-a respins acțiunea formulată de lichidatorul judiciar - Bârlad cu sediul în Bârlad,-, -. B,.25, județul V împotriva administratorului debitorului în faliment SC SRL Bârlad cu sediul social în Bârlad,-, jud.:, cu ultimul domiciliu cunoscut în Bârlad,-, -. C,.2, județul
În temeiul art.131 din Legea privind procedura insolvenței;
S-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC SRL Bârlad cu sediul în Bârlad, - nr.279, jud.
S-a dispus radierea debitorului din Registrul comerțului.
In temeiul a art.4 alin.(4) din legea insolvenței autorizează plata sumei de 2500 lei lichidatorului judiciar - Bârlad, din fondul special de lichidare.
In temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței
A fost descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
In temeiul art.135 din Legea privind procedura insolvenței
S-a dispus notificarea prezentei sentințe Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului Comerțului, Registrului Societăților Agricole sau altor registre în care este înregistrat debitorul, pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele:
Lichidatorul judiciar reclamant - Bârlad pentru debitoarea SC SRL Bârlad, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul domiciliat în Bârlad,-, -. C,.2, județul V, fost administrator statutar al debitoarei falite, antrenarea răspunderii materiale în temeiul art.138 alin.1 lit. c și f din Legea nr.85/2006 și obligarea pârâtului să suporte din averea personală pasivul debitoarei în sumă de 15.366,97 lei reprezentând totalul creanțelor înscrise în tabelul definitiv al creanțelor.
Din actele și lucrările dosarului se reține că deși încă din anul 2001 societatea înregistra pierderi contabile, pârâtul a continuat activitatea și în anii următori, obligația sa de administrator fiind aceea să caute strategii care să-i permită redresarea economică a societății sau să solicite ori închiderea în conformitate ci dispozițiile Legii 31/1990, sau să constate insolvența cu propunerea unui plan de redresare economică ori închiderea definitivă a societății prin faliment.
Din Raportul de inspecție fiscală din data de 30.11.2004 rezultă că societatea nu are depuse la Bârlad declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul consolidat al statului iar administratorul statutar nu a prezentat acte sau documente financiar contabile privind activitatea desfășurată de către debitoare, deoarece, așa cum rezultă și din plângerea penală depusă de pârât către Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad, aceste documente au fost abuziv preluate de alți agenți economici.
Art.138 din Legea insolvenței nr.85/2006 prevede că la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre faptele enumerate la art. 138 alin.1 lit. a-g din legea insolvenței.
În speță, lichidatorul judiciar reclamant, nu a făcut dovezi privind îndeplinirea condițiilor răspunderii delictuale a pârâtului, și nici probe concrete ale faptei
ilicite, lipsind astfel din motivarea acțiunii în condițiile răspunderii, respectiv prejudiciul și raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Din declarația pe propria răspundere aflată la fila 18 dosar rezultă că pârâtul se află în imposibilitatea de a pune la dispoziția organului de inspecție fiscală actele constitutive ale societății și documentele contabile întrucât data de 26 aprilie 2003 conducerea SC SA Bârlad a pus sigiliu pe spațiul societății SC SA unde debitoarea SC SRL avea deschis punct de lucru, actele în discuție aflându-se în sediul societății sigilate.
La 24.05.2004 pârâtul a făcut plângere penală împotriva reprezentantului SC SA Bârlad pentru nerestituirea actelor societății, a bunurilor personale însușite pe nedrept, și obiectelor luate în custodie pe baza procesului verbal încheiat între debitoare și SC SRL, debitoarea prin reprezentant legal acuzând un prejudiciu de 480 milioane lei.
Lichidatorul judiciar reclamant nu a făcut precizări cu privire la rezultatul plângerii penale formulată de pârâtul, ce poate răsturna prezumția de nevinovăție a acestuia.
Natura juridica a răspunderii reglementate de Legea nr.85/2006 este o răspundere civilă delictuală specială, cu toate consecințele ce decurg din această calificare, ce conține elemente derogatorii de la dreptul comun al răspunderii delictuale.
Fiind vorba despre o răspundere civilă delictuală, condițiile atragerii răspunderii sunt cele din dreptul comun:
- existenta unei fapte ilicite;
- existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu;
- existenta vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând in intenția, neglijența sau imprudența celui care a acționat.
Legea insolvenței enumără limitativ faptele pentru săvârșirea cărora se poate angaja răspunderea persoanelor menționate de către lege.
Deci, spre deosebire de dreptul comun, unde pentru orice fapta care cauzează unei alte persoane un prejudiciu se poate atrage răspunderea patrimonială, în situația prevăzută de legea specială, legea limitează aceste fapte la cele 7 fapte enumerate. Aceste fapte nu pot fi extinse, prin analogie, la alte fapte similare.
Art. 149 din legea 85/2006 prevede: "Dispozițiile prezentei legi se completează, în măsura compatibilității lor, cu cele ale Codului d e procedură civilă, Codului civil, Codului comercial român și ale Legii nr. 637/2002 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat în domeniul insolvenței." Aceasta nu permite aplicarea altor dispoziții legale privind responsabilitatea persoanelor vinovate de starea de insolvență a debitorului, respectiv adăugarea altor fapte decât cele prevăzute.
Pentru a se putea atrage răspunderea, nu este suficient sa se facă dovada săvârșirii uneia dintre faptele prevăzute de lege și nici a existenței prejudiciului.
In legea privind procedura insolvenței, este prevăzută în mod expres necesitatea stabilirii raportului de cauzalitate între fapta și prejudiciu:".judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului.sa fie suportata de membrii organelor de supraveghere din cadrul
societății sau de conducere, precum si de orice alta persoanacare a cauzat starea de insolvență a debitorului.".
Pentru a se putea angaja răspunderea persoanei/persoanelor care au cauzat starea de insolvență este necesar ca autorul faptei să fi acționat cu vinovăție care poate îmbrăca forma intenției (art.138 lit. a) - c) și f) - g)) sau a culpei (art.138 lit. d).
Și în cazul răspunderii reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006 ca și în dreptul comun al răspunderii delictuale, răspunderea celui care a săvârșit una dintre faptele enumerate de către lege, va fi angajată, indiferent ce formă îmbracă vinovăția acestuia: intenție sau culpă (chiar și pentru culpa cea mai ușoară).
În speță nu rezultă probe privind îndeplinirea condițiilor răspunderii delictuale a pârâtului, lichidatorul judiciar reclamant nu aduce probe concrete ale faptei ilicite, și nu se face nici o probă în sensul vinovăției pârâtului, din condițiile răspunderii lipsind prejudiciul și raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Nefiind îndeplinite cumulativ cele patru elemente ale răspunderii materiale, nu poate exista răspunderea fostului administrator, față de cele constatate, urmând a se respinge ca neîntemeiată acțiunea promovată în temeiul art.138.
Cu privire la procedură, reținându-se că la 12 februarie 2009,. - Bârlad în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC SRL Bîrlad solicitat aprobarea Raportului de activitate și închiderea procedurii în temeiul art. 131 din Legea nr.85/2006 așa cum a fost întocmit și aprobat de Adunarea Creditorilor din data de 06.02.2009, cu precizarea că, în urma activității de lichidare judiciară, lichidatorul judiciar a constatat că debitoarea nu figurează în evidențele fiscale Bârlad cu bunuri supuse impozitării și taxelor, nu au fost identificate în patrimoniul debitorului bunuri care ar fi putut fi valorificate în interesul creditorilor, și nici creanțe de recuperat, urmează a se dispune închiderea procedurii în conformitate cu art. 131 din Legea 85/2006 și a se dispune radierea debitorului de la registrul comerțului, și descărcarea lichidatorului de orice îndatoriri cu privire la procedură, cu plata cheltuielilor de procedură în sumă de 2500 lei.
Având în vedere că în averea debitorului nu au fost identificate bunuri, creanțe de încasat sau alte valori, nu sunt fonduri în avere pentru acoperirea cheltuielilor administrative, creditorii nu s-au oferit să avanseze sumele corespunzătoare, urmează a se dispune aprobarea raportului de activitate, închiderea procedurii debitoarei în baza art. 131, radierea acesteia de la ORC V, descărcarea lichidatorului de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la debitor și procedură, și plata retribuției lichidatorului judiciar în sumă de 2500 lei cu titlu de onorariu și a cheltuielilor de procedură în sumă de 22 lei conform decontului, din fondul prevăzut de art. 4/4 Legea 85/2006;
Constatând că la data de 12 februarie 2009, lichidatorul judiciar - Bârlad desemnat să administreze procedura falimentului debitorului SC SRL Bîrlad, a solicitat în temeiul art.131 din legea insolvenței, să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a aprobării raportului final de lichidare, a lipsei de bunuri în patrimoniu și inexistenței creanțelor pe numele debitoarei de recuperat;
Constatând că procedura concursuală a fost deschisă prin Sentința civilă nr. 213/F din 27 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui Judecătorul sindic, s-a dispus intrarea în procedura de faliment, dizolvarea debitoarei și ridicarea dreptului de administrare;
Constatând că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din lege;
In temeiul art.131 din legea privind procedura insolvenței, care prevede:
"În orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat."
Deoarece debitorul nu are bunuri s-a se dispus închiderea procedurii și radierea debitorului din Registrul comerțului.
Potrivit dispozițiilor art. 136 din Legea insolvenței urmează a se dispune descărcarea administratorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
În baza art. 4 alin. (4) din legea insolvenței s-a autorizat plata către lichidatorul judiciar a sumei de 2500 lei onorariu de lichidator și sumei de 22 lei cheltuieli de procedură avansate din fonduri proprii, din fondul special de lichidare.
Sentința a fost notificată conform art. 135 din legea privind procedura insolvenței.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu următoarea motivare:
Judecătorul sindic a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă).
Judecătorul sindic nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art. 138 și urm. Este evident că aceste fapte trebuie privite în contextul stării de insolvență a debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății în încetare de plăți.
Prin aceste fapte debitoarea a fost lipsită de lichidități tocmai pentru că a fost administrată cu rea -credință sau cu neglijență, creditorii nemaiputându-și recupera creanțele, scopul acestei dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale, prin care să poată să-și acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată, atât în ceea ce privește judecarea acestora, cât și în ceea ce privește probațiunea, legea instituind prezumții de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Statul român, reprezentat în cauza de față prin a suferit un prejudiciu "a cărui existență certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului".
Faptul că instituția recurentă, în calitatea sa de creditor, este în situația imposibilității recuperării sumei cu care s-a înscris la masa credală, constituie o premisă concretă pentru a determina instanța de judecată să oblige persoanele responsabile la plată, aspect necercetat de instanța a cărei sentință o critică. În acest sens, subliniază reaua -credință de care a dat dovadă administratorul debitoarei în exercitarea atribuțiilor sale, atunci când a dus SC SRL spre o incapacitate de plăți de natură a prejudicia creditorii, persoane de bună -credință, printre aceștia aflându-se și
a suferit un prejudiciu a cărui existență certă este stabilită prin constatarea de către tribunal a faptului că debitoarea a ajuns în încetare de plăți și că împotriva acesteia a fost declanșată procedura falimentului.
Prevederile art. 138 din Legea 85/2006 nu conțin în mod explicit cerința culpei sau a greșelii membrilor organelor de conducere ale societății comerciale ajunsă n încetare de plăți; "această omisiune (așa cum este apreciată și de literatura de specialitate - - Regimul juridic al insolvenței) nu este întâmplătoare, ci vine să sublinieze regimul agravat al răspunderii acestor membrii ai organelor de conducere".
În acest sens evidențiază faptul că legiuitorul, în textul legii, folosește expresia "au contribuit" la ajungerea societății în stare de insolvență, ceea ce sugerează aplicabilitatea textului și în situația în care fapta a constituit numai condiția favorabilă pentru realizarea efectului.
Astfel, atât din cuprinsul cererii de chemare în judecată, cât și din documentele depuse ulterior de către părți, se impune concluzia existenței unei cauzalități necesare și indivizibile cu faptele ilicite, fiind evident că faptele săvârșite de către intimați au favorizat apariția prejudiciului, chiar dacă nul -a produs în mod nemijlocit.
Din perspectiva reglementării prevăzute de legea nr. 85/2006, răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plăți, așa cum este prevăzută de art. 138 din lege, este o răspundere specială care pune la îndemâna creditorilor și a instanței mijloacele juridice cele mai adecvate pentru a se asigura acoperirea în tot sau în parte a pasivului debitorului.
Responsabilitatea civilă a administratorilor este o responsabilitate subsidiară și indiferent dacă este individuală sau solidară, este una integrală atât pentru damnum emergens cât și pentru lucrum cessans. persoanelor chemate să răspundă patrimonial pentru falimentul societății când activele sociale sunt insuficiente este circumscrisă categoriei administratorilor în funcțiune la data încetării plăților sau persoanelor din conducerea debitoarei care s-au comportat în fapt ca veritabili administratori. Obligația subzistă dacă situația care a dus la insuficiența activului a luat naștere în timpul exercitării mandatelor.
Analizând motivele de recurs formulate și raportându-le la actele dosarului și la dispozițiile legale aplicabile în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
În speță, nu sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute de Legea nr. 85/2006 privind antrenarea răspunderii personale referitoare la prejudiciul creditorilor, fapta ilicită care să se încadreze într-unul din cazurile prevăzute la art. 138 alin. 1, lit. a-g din lege, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plată de către debitor a datoriilor avute la creditori, precum și vinovăția membrilor organelor de conducere ale debitorului.
Sunt nefondate și motivele de recurs prin care recurenta justifică caracterul fondat al cererii de atragere a răspunderii personale pe dispozițiile art. 138 din Legea 85/2006. Astfel, este adevărat că art. 72,73 din Legea 31/1990 cu raportare la art. 146-147 și 144 din aceeași lege stabilesc atribuțiile administratorilor și răspunderea membrilor organelor de conducere în cazul neîndeplinirii atribuțiilor lor, însă, în speță, nu au fost dovedite situații concrete în acest sens. Pentru a se putea stabili răspunderea personală trebuie dovedit nu numai prejudiciul, dar și culpa, fapta cauzatoare a prejudiciului, legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
În consecință, în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursurile de față și va menține ca temeinică și legală sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței nr. 147/F din 24.03.2009 a Tribunalului Vaslui - judecător sindic, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
-
Red.
Tehnored.
2 ex.
10.06.2009
Tribunalul Vaslui:
- -
Președinte:Camelia GheorghiuJudecători:Camelia Gheorghiu, Cipriana Poiană, Geta Sandu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
