Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 985/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 985/
Ședința publică din 28 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 3: Petruța Micu
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de creditoarele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE L și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva sentinței comerciale nr. 609/02.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență, având ca obiect închiderea procedurii insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 609/02.04.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins cererea privind antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului, formulată de creditoarea L; în temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței, a închis procedura insolvenței față de debitoarea - SRL, reprezentată de lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență " " în contradictoriu cu creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE L, DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR T, AVAS
De asemenea, a dispus radierea debitoarei - SRL din registrul comerțului; a descărcat lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență " " de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați, precum și notificarea acestei sentințe debitorului, creditorilor, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că la data de 02.04.2009, lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență, desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei - SRL, a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului; că procedura concursuală a fost deschisă prin sentința nr. 554/04.10.2007; că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din Legea privind procedura insolvenței; că notificarea a fost publicată conform art. 61 alin. 3 din Legea privind procedura insolvenței.
Având în vedere că nici unul din creditori nu s-a oferit să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii și acoperirii cheltuielilor administrative, în temeiul art. 131 din Legea 85/2006, judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii insolvenței, radierea debitoarei din registrul comerțului și descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
Cu privire la cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale a pârâtului - formulată de creditoarea (fila 130 dosar fond), judecătorul sindic a constatat că potrivit art. 20 din OUG 173/2008, ce modifică art. 138 alin. 1 din Legea 85/2006, admiterea cererii pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a persoanelor vinovate de ajungerea societății în stare de insolvență este condiționată de identificarea acestora în raportul de activitate întocmit de practicianul în insolvență în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. 1 din Legea insolvenței.
S-a mai reținut că în speță, lichidatorul judiciar nu a întocmit un raport privind cauzele ce au dus societatea în insolvență, astfel cum prevede art. 138 alin. 1 modificat, ci - dimpotrivă - în raportul final prin care a cerut închiderea procedurii în baza art. 131 învederat că din cauza lipsei actelor financiar contabile, a fost în imposibilitate să prezinte situația de fapt a debitoarei falite, astfel că nu se poate pronunța nici asupra existenței vreunei vinovății în sarcina administratorului social.
Față de neîndeplinirea condiției premisă prevăzută de art. 138 alin. 1 modificat prin OUG 173/2008, în vigoare la data acordării cuvântului în fond, judecătorul sindic a respins ca inadmisibilă cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată de creditoarea L, deși a fost înregistrată anterior promulgării acestui act normativ, întrucât, potrivit principiului tempus regit actum, judecata se pronunță conform legii aplicabile la data respectivă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI L, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate cu trimitere spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea hotărârii, în sensul admiterii cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale a administratorului societății și obligarea acestuia la suportarea obligațiilor conform tabelului de creanțe al debitoarei.
În motivarea recursului, se arată că solicită examinarea cauzei sub toate aspectele, conform art. 304 Cod procedură civilă, prezentul recurs fiind îndreptat împotriva unei hotărâri care nu poate fi atacată cu apel, arătând că în mod greșit judecătorul sindic a respins ca inadmisibilă cererea de atragere a răspunderii, formulată de către recurentă în numele Comitetului creditorilor. Arată că în conformitate cu prev. art. 138 alin. 3 din legea insolvenței, Comitetul creditorilor, urmare a constituirii și supunerii la vot a acestei probleme, a solicitat judecătorului sindic, prin recurentă, autorizarea în vederea introducerii acțiunii prev. de art. 138 alin. 1 lit. a-e, arătând și motivele solicitării. În urma autorizării cerute de lege și acordate de către judecătorul sindic, s-a procedat la formularea acțiunii în atragerea răspunderii, anterior intrării în vigoare a OUG 173/2008 de modificare a legii insolvenței. Arată că deși în motivare se face referire la principiultempus regit actum, judecătorul sindic în mod greșit a procedat la judecarea cererii conform normelor în vigoare la data pronunțării hotărârii și nu la data formulării cererii, dând o greșită interpretare principiului citat potrivit căruia actul juridic este supus formelor prevăzute de legea în vigoare la momentul întocmirii lui.
Creditoarea recurentă arată că în speță, chiar dacă ar fi aplicabile prevederile OUG 173/2008, apreciază că din moment ce lichidatorul nu a introdus o acțiune de antrenare a răspunderii, Comitetul creditorilor are dreptul legal de a formula o astfel de solicitare și de a cere autorizarea judecătorului sindic, acesta urmând să se pronunțe în baza probatoriului administrat.
Se mai arată că textul legal invocat de judecătorul sindic, prevăzut la art. 138 din lege, se referă la acțiunile introduse de către administratorul judiciar sau de către lichidator, nu la acțiunile formulate în temeiul art. 138 alin. 3 de către Comitetul creditorilor, care în această interpretare nu și-ar mai avea rostul.
În subsidiar, creditoarea recurentă solicită modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii formulată de către această instituție, în numele Comitetului creditorilor, respectiv a antrenării răspunderii administratorului societății pentru obligațiile datorate conform tabelului de creanțe al debitoarei. arată că administratorul a reținut de la asigurați obligațiile cu reținere la sursă fără a le vira către bugetele corespunzătoare, motiv de atragere a răspunderii prevăzut de art. 138 alin. 1 lit. a din legea insolvenței. De altfel, consideră că nu s-a ținut contabilitatea conform prevederilor legale, arătând că administratorul a fost și sancționat în acest sens, că a încercat să se sustragă controlului exercitat de către lichidatorul judiciar prin nedepunerea actelor prevăzute de lege.
Creditoarea opinează în sensul că în lipsa registrelor obligatorii prevăzute de legea 82/1991 este imposibil de urmărit situația datoriilor și a obligațiilor societății și pentru aceasta legiuitorul a instituit răspunderea administratorilor, aceasta fiind o răspundere delictuală ce se angajează pentru cea mai ușoară culpă și pentru întreg prejudiciul cauzat, ceea ce face aplicabile prevederile art. 138 alin. 1 lit. d din legea 85/2006.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului, recurenta AVAS a arătat că fiind îndreptat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, recursul său nu este limitat la motivele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs având posibilitatea examineze cauza sub toate aspectele, conform art. 304 Cod procedură civilă, invocând prev. art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă raportat la art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă.
Creditoarea AVAS consideră că situația de față este inedită, deoarece judecătorul sindic a refuzat să judece o cerere cu care a fost astfel legal învestită. Astfel, arată că lichidatorul judiciar al debitoarei a formulat o cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a fostelor organe de conducere ale societății debitoare, pe care judecătorul sindic era obligat să o analizeze pe fond și nu să o respingă ca inadmisibilă. Consideră că nerespectarea procedurii cade sub incidența prev. art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, potrivit cărora întocmirea de acte procedurale cu neobservarea formelor legale, atrage după sine nulitatea respectivelor acte dacă prin aceasta s-a adus părților o vătămare, iar în cazul de față, vătămarea este evidentă.
Analizând recursurile de față, prin prisma criticilor formulate de recurente și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acestea sunt fondate.
În mod greșit judecătorul sindic a respins ca inadmisibilă cererea de atragere a răspunderii, formulată de către recurentă în numele Comitetului creditorilor. Curtea constată că în conformitate cu prev. art. 138 alin. 3 din legea insolvenței, Comitetul creditorilor, urmare a constituirii și supunerii la vot a acestei probleme, a solicitat judecătorului sindic, prin recurenta L, autorizarea în vederea introducerii acțiunii prev. de art. 138 alin. 1 lit. a-e, arătând și motivele solicitării. În urma autorizării cerute de lege și acordate de către judecătorul sindic, s-a procedat la formularea acțiunii în atragerea răspunderii, anterior intrării în vigoare a OUG 173/2008 de modificare a legii insolvenței. Deși în motivare se face referire la principiultempus regit actum, judecătorul sindic în mod greșit a procedat la judecarea cererii conform normelor în vigoare la data pronunțării hotărârii și nu la data formulării cererii, dând o greșită interpretare principiului citat potrivit căruia actul juridic este supus formelor prevăzute de legea în vigoare la momentul întocmirii lui.
Tocmai datorită principiului de lege invocat de prima instanță, aceasta ar fi trebuit să soluționeze pe fond cererea de atragere a răspunderii, fără a fi incidente normele noi, introduse în lege ulterior datei de înregistrare a cererii în discuție.
Creditoarele recurente arată că în speță, chiar dacă ar fi aplicabile prevederile OUG 173/2008, din moment ce lichidatorul nu a introdus o acțiune de antrenare a răspunderii, comitetul creditorilor are dreptul legal de a formula o astfel de solicitare și de a cere autorizarea judecătorului sindic, acesta urmând să se pronunțe în baza probatoriului administrat.
Textul legal invocat de judecătorul sindic, prevăzut la art. 138 din lege, se referă la acțiunile introduse de către administratorul judiciar sau de către lichidator, nu la acțiunile formulate în temeiul art. 138 alin. 3 de către Comitetul creditorilor, care în această interpretare nu și-ar mai avea rostul.
Asupra acestei chestiuni nu se poate, însă, pronunța instanța de recurs, ci doar prima instanță, care va face aprecierile cuvenite, în funcție de datele, probele din dosar și de stadiul procedurii.
Ca urmare, independent de aspectele ce țin de incidența dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006, raportat la nesoluționarea pe fond a cererii de antrenare a răspunderii formulată în baza art. 138 din Legea 85/2006, din prisma normei de drept aplicabile la data pronunțării sentinței recurate, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. 5 Cpc, Curtea apreciază ca fondate recursurile urmând să la admită și, ca o consecință a casării, cauza va fi trimisă spre rejudecare pe fond aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de creditoarele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE L și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva sentinței comerciale nr. 609/2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28.09.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /27.10.2009
Tehnored /2 ex./28.10.2009
Instanță fond: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Florin Moțiu, Petruța Micu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
