ICCJ. Decizia nr. 1478/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.1478/2004
Dosar nr. 1294/2003
Şedinţa publică din 27 aprilie 2004
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 16 aprilie 1999, F.P.S., devenit ulterior A.P.A.P.S., a chemat-o în judecată pe pârâta, SC. E.L. SA Curtea de Argeş, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, instanţa să o oblige la plata sumei de 49.451.783 lei, din care 19.528.476 lei reprezentând dividende datorate pentru exerciţiul financiar al anului 1995, şi 26.893.017 lei cu titlu de daune moratorii calculate la nivelul dobânzii bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an, cu cheltuieli de judecată.
În acţiunea sa, reclamanta a arătat că suma datorată cu titlul de dividende a fost de 62.493.104 lei, din care pârâta a achitat 42.964.628 lei, rămânând un rest de plată în sumă de 19.528.476 lei.
Sub aspectul datorării daunelor moratorii nu a făcut nici o motivare, depunând anexă la acţiune cu modul de calcul al acestora.
Prin sentinţa nr. 390/C din 16 iunie 1999, Tribunalul Argeş, secţia comercială şi de contencios administrativ, a anulat ca insuficient timbrată acţiunea reclamantei.
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a declarat apel, care a fost admis de Curtea de Apel Piteşti prin Decizia nr. 519/A-C din 3 decembrie 1999. Reţinând că, întrucât până la pronunţarea sentinţei, s-a îndeplinit condiţia timbrării, tribunalul a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza pentru judecare aceluiaşi tribunal.
Judecând cauza, Tribunalul Argeş, constatând că s-a efectuat plata dividendelor, a respins acţiunea aşa cum rezultă din sentinţa nr. 1109/C din 11 decembrie 2000.
Apelul declarat în contra acestei decizii a fost admis de către Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, care, prin Decizia nr. 431/A/C din 27 iunie 2001, a reţinut că în mod greşit s-a respins capătul de cerere privind plata daunelor moratorii, întrucât plata cu întârziere a dividendelor este sancţionată de art. 43 C. com., astfel că reclamantei i se cuvine dobânda stabilită potrivit art. 43 C. com., raportată la dobânda pieţii, care este scontul B.N.R., aşa cum a fost calculată de reclamantă. Astfel, a fost modificată sentinţa atacată, în sensul admiterii în parte a acţiunii şi obligării pârâtei la plata sumei de 19.949.090 lei, reprezentând dobândă.
Împotriva acestei decizii ambele părţi au declarat recurs.
Prin Decizia nr. 5976 din 16 octombrie 2002, Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, A.P.A.P.S. Bucureşti, şi a admis recursul pârâtei, casând Decizia şi trimiţând cauza pentru rejudecarea excepţiei prescripţiei.
Rejudecând, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 12/A-C/bis din 2 aprilie 2003, a admis apelul declarat de A.P.A.P.S. Bucureşti, a schimbat sentinţa, în sensul că a admis în parte acţiunea, şi a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 19.949.090 lei daune interese moratorii şi 3.216.499 lei cheltuieli de judecată la fond, menţinând în rest sentinţa.
Împotriva acestei decizii, atât reclamanta, cât şi pârâta, au declarat recurs.
Reclamanta a criticat Decizia, susţinând că în mod greşit instanţa de apel a stabilit cuantumul despăgubirilor raportate la scontul B.N.R., întrucât despăgubirile trebuie să acopere prejudiciul creat prin neplata la scadenţă, evaluarea fiind lăsată la latitudinea creditorului, şi că în mod greşit nu i-au fost acordate cheltuielile de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar.
Pârâta a criticat Decizia instanţei de apel, în sensul că aceasta nu s-a pronunţat asupra excepţiei nesemnării şi neştampilării cererii de chemare în judecată, formulată de către reclamantă.
Recursurile sunt nefondate.
Cu privire la recursul declarat de reclamantă, Curtea reţine că, în mod corect instanţa de apel a admis capătul de cerere privind acordarea daunelor moratorii pentru acoperirea prejudiciului suferit de reclamantă, la nivelul scontului B.N.R., care reprezintă o medie oficială a dobânzilor comerciale de pe piaţă, şi care reprezintă rata cea mai echitabilă în evaluarea prejudiciului.
Latitudinea creditorului de a stabili cuantumul prejudiciului suferit prin neexecutare, executare necorespunzătoare sau cu întârziere se menţionează în contractul pe care părţile îl încheie pentru reglementarea raporturilor lor juridice. Or, în speţă, nu există o clauză prin care părţile să fi invocat ca prejudiciul suferit să fie evaluat prin raportarea la dobânda practicată de o anumită bancă comercială, aşa încât motivarea reclamantei nu are suport legal.
Sub aspectul cheltuielilor de judecată, Curtea analizând modul de acordare al acestora, a constatat că în mod corect instanţa de apel a obligat-o pe pârâtă la plata cheltuielilor de judecată la fond, aşa încât cererea recurentei reclamante nu se justifică, aceasta fiind rezolvată corect în apel.
În ceea ce priveşte recursul pârâtei, Curtea constată că motivul invocat de recurenta pârâtă nu a constituit motiv de apel, instanţa de recurs neputând soluţiona decât motivele analizate în apel, aşa încât recursul urmează a fi respins.
Aşa fiind, se constată că hotărârea atacată este la adăpost de orice critică, recursurile urmând a fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanta, A.P.A.P.S., şi de pârâta, SC. E.L. SA Curtea de Argeş, împotriva deciziei nr. 12/A-C/bis din 2 aprilie 2003, a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1485/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1638/2004. Comercial → |
|---|
