ICCJ. Decizia nr. 4131/2004. Comercial
| Comentarii |
|
Tribunalul Constanța, prin sentința civilă nr. 281/ MF din 6 octombrie 2000, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC U. SA Constanța împotriva pârâtei C.N. A.P.M. SA Constanța, având ca obiect anularea măsurii de realocare a danelor RO/RO 3 și 4 și recunoașterea dreptului pârâtei privind libera folosință a acestora, în conformitate cu Decretul nr. 293/1978.
Apelul declarat de reclamantă a fost respins de Curtea de Apel Constanța prin decizia nr. 31/ MF din 4 aprilie 2001.
împotriva acestei decizii s-a declarat recurs de către reclamantă care, prin decizia nr. 2438 din 22 aprilie 2003 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis și decizia recurată a fost modificată, în sensul că s-a admis apelul aceleiași părți și s-a schimbat în tot sentința iar, pe fond, s-a admis acțiunea și s-a dispus anularea măsurii luată cu privire la danele RO/RO nr. 3 și 4, precum și recunoașterea dreptului reclamantei de folosință a acestora.
S-a respins cererea de intervenție formulată în interesul intimatei pârâte formulată de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței București, ca nefondată.
Pârâta C.N. A.P.M. Constanța SA a formulat, la 28 mai 2003, cerere de revizuire a deciziei civile nr. 2438 din 22 aprilie 2003 a Curții Supreme de Justiție, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 și 5 C. proc. civ.
în motivarea cererii, a arătat că instanța de fond a fost investită, inițial, de către reclamantă în soluționarea cererii având ca petit principal anularea măsurii de realocare a danelor RO/RO 3 și 4 și, în subsidiar, obligarea pârâtei la încheierea cu reclamanta a contractului de închiriere.
Ulterior, la 26 martie 2003, reclamanta și-a precizat obiectul acțiunii privind natura dreptului asupra danelor, în sensul că a solicitat instanței recunoașterea dreptului de administrare asupra danelor și în respectul acestui drept, anularea măsurii de redistribuire.
Dispozitivul deciziei a cărei revizuire o cere a statuat numai cu privire la recunoașterea unui drept de folosință și anularea măsurii de repartizare, aducând, totodată, și modificări cu privire la ceea ce s-a cerut, nesocotindu-se, astfel, principiul disponibilității procesuale.
A mai arătat că reclamanta SC U. SA și-a justificat interesul în promovarea acțiunii cu acest obiect pe faptul prejudicierii intereselor acesteia prin exploatarea danelor de către un alt operator și scăderea volumului său de activitate și a veniturilor realizate.
Ori, dacă s-ar fi avut în vedere în recurs anumite documente deținute de reclamantă s-ar fi constatat că aceasta nu mai justifica interesul.
Ca acte noi, a invocat, contractul de asociere în participațiune nr. 3757/1993 încheiat între reclamantă și SC R. SA (operatorul căruia i-au fost repartizate ulterior danele), contract care a produs efecte până în anul 1999 când a fost reziliat conform sentinței civile nr. 1504/1999 a Tribunalului Constanța și procesele verbale încheiate la data de 10 iunie 1999 și 17 iunie 1999 din care rezultă activitatea desfășurată în perimetrul danelor de către reclamantă.
Analizând cererea de revizuire prin prisma motivelor de drept invocate urmează a o respinge pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 322 pct. 2 C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri în cazul în care instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru care s-a cerut și a acordat mai mult decât s-a cerut.
Din prezentarea ipotezelor la care se referă textul de lege rezultă că acest motiv de revizuire are ca finalitate respectarea principiului disponibilității procesuale, instanța fiind obligată să statueze în cadrul procesului determinat de părți, iar în privința obiectului trebuie să se pronunțe asupra și în limitele pretențiilor deduse în justiție.
în speță, SC U. SA Constanța în calitate de reclamantă a fixat limitele investirii instanței solicitând printre altele să i se recunoască dreptul privind libera folosință a danelor Ro/Ro, limite în care s-a pronunțat și instanța de fond, neexistând o modificare în sensul prevăzut de art. 132 alin. (1) C. proc. civ., a cererii pe parcurs în sensul arătat.
De altfel, revizuienta face referire la o pretinsă modificare a acțiunii introductive la data de 26 martie 2003, adică în fața instanței de recurs ceea ce nici nu putea fi acceptat deoarece instanța de recurs soluționând recursul a verificat regularitatea hotărârii primei instanțe cu privire la pretențiile ce au fost deduse în fața acesteia și în consecință, s-a pronunțat în aceste limite adică cu privire la dreptul de folosință asupra danelor.
Așa fiind, acest motiv de revizuire este nefondat.
Prin al doilea motiv de revizuire s-au invocat mai multe acte deținute de partea potrivnică și care dacă ar fi fost cunoscute ar fi condus la o altă soluție în cauză.
Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ., se poate cere revizuirea dacă după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Aceste înscrisuri, trebuie să aibă însă un caracter determinant, adică să fi fost apte de a conduce la o altă soluție decât cea pronunțată.
Condițiile de mai sus nu sunt îndeplinite, deoarece procesele verbale invocate au fost încheiate chiar la sediul revizuientei și nu se arată care au fost împrejurările obiective pentru care nu le-a prezentat instanței de recurs iar celelalte două înscrisuri nu au legătură cu obiectul cauzei vizând un contract de asociere.
Prin urmare, nici acest motiv de revizuire nu este fondat, încât s-au aplicat dispozițiile art. 326 C. proc. civ., cererea de revizuire a fost respinsă în totalitate ca nefondată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4268/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4421/2004. Comercial → |
|---|
