Acţiune pauliană. Prejudiciu
| Comentarii |
|
Nu există prejudiciu cauzat creditorului reclamant care să justifice admiterea acţiunii pauliene sau revocatorii, în situaţia în care în patrimoniul debitorului vânzător există şi alte bunuri a căror valoare depăşeşte cu mult valoarea creanţei şi care au fost deja sechestrate de către creditor.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, nr. 962 din 15 Ianuarie 2005
Reclamanta Administrația Finanțelor Publice Deva a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele SC A. SA Mintia și SC A.3000 SA, revocarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat, din 18 februarie 2002, încheiat între cele două pârâte și restabilirea situației anterioare în sensul înscrierii dreptului de proprietate al SC A. SA asupra celor două imobile ce au făcut obiectul înstrăinării, în cartea funciară.
în motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâta debitoare SC A. SA fiind debitoare la bugetul statului, la data de 18 februarie 2002, și-a înstrăinat, prin contractul de vânzare-cumpărare a cărui revocare se solicită, două imobile situate în municipiul Deva, Bd.D., către pârâta SC A.3000 SA, prin aceasta mărindu-și starea de insolvabilitate iar datoria la bugetul statului neputând fi executată.
într-un prim ciclu procesual, Judecătoria Deva a respins acțiunea, prin sentința civilă nr. 2204/2002.
Prin decizia civilă nr. 1898 din 2002, Tribunalul Hunedoara a admis apelul reclamantului, a anulat sentința și a dispus judecarea cauzei în primă instanță de către tribunal, stabilind natura comercială a litigiului.
Tribunalul Hunedoara, astfel investit, prin sentința nr. 2154 din data de 12 septembrie 2003, a respins acțiunea privind revocarea contractului de vânzare-cumpărare din 18 februarie 2003, reținând în considerentele sentinței, că prin vânzarea celor două imobile, reclamanta nu a fost prejudiciată, prețul obținut fiind corect pe de o parte, iar pe de altă parte, pârâta-debitoare are în patrimoniu și alte imobile a căror valoare depășește cu mult cuantumul datoriei la bugetul statului, imobile care sunt indisponibilizate de către reclamantă.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței fondului a fost respins de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 8/A din 12 ianuarie 2004, instanța de control reținând că pentru recuperarea creanței reclamanta a sechestrat bunuri ale debitoarei în valoare de peste 18 miliarde lei, asigurându-și garanția recuperării creanței din patrimoniul pârâtei-debitoare.
Instanța a mai reținut că asupra imobilelor vândute, reclamanta-creditoare nu deține vreun privilegiu, iar în ceea ce privește prețul obținut de vânzătoare, nu poate fi cenzurat de creditoare, în cauză nefăcându-se dovada unor acte întocmite cu viclenie ale debitorului cu terțul cumpărător.
Reclamanta a declarat recurs, solicitând modificarea deciziei în sensul admiterii acțiunii revocatorii.
în dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304 C. proc. civ., recurenta a susținut că în conformitate cu prevederile art. 975 C. civ., apare evident caracterul fraudulos al contractului de vânzare-cumpărare încheiat de cele două pârâte, urmărindu-se mărirea stării de insolvabilitate a pârâtei SC A. SA în dauna bugetului de stat.
Faptul că reprezentanții celor două societăți, care au convenit la vânzarea-cumpărarea imobilelor sunt rude de gradul unu , respectiv tată și fiu, precum și prețul derizoriu al vânzării raportat la rata inflației și modalitatea de achitare eșalonată pe parcursul celor doi ani, sunt elemente care conturează caracterul fraudulos al actului, în argumentarea recurentei.
Verificând legalitatea deciziei atacate prin prisma motivelor invocate, înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul ca nefondat .
Potrivit art. 975 C. civ., pentru ca acțiunea pauliană sau revocatorie să fie fondată, trebuie ca reclamantul să dovedească că înstrăinarea atacată l-a prejudiciat, în sensul că a provocat insolvabilitatea debitorului vânzător, că actul e făcut în frauda drepturilor sale, în scopul vădit de a-l frustra pe reclamant de patrimoniul din care s-ar putea îndestula și totodată că la momentul cumpărării, terțul cumpărător a știut despre toate aceste împrejurări. în cauză, reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii cerințelor impuse de dispozițiile legale evocate, pentru a putea califica actul de vânzare-cumpărare convenit de părți ca un act viclean încheiat cu intenția de a frauda interesele sale, atâta vreme cât în patrimoniul debitorului există și alte bunuri în valoare de peste 18 miliarde de lei, ce au fost sechestrate de către creditoare în vederea recuperării creanței sale. Prejudiciul, în acțiunea pauliană, există ori de câte ori prin actul atacat de creditor s-a născut sau s-a mărit insolvabilitatea debitorului, or, în speță, creditoarea nu a contestat existența în patrimoniul debitorului și a altor bunuri, deja sechestrate, a căror valoare depășește cu mult valoarea creanței.
Nu poate fi primită nici critica potrivit căreia prețul este derizoriu deoarece s-a convenit plata eșalonată pe parcursul a doi ani, astfel încât suma va fi afectată de inflație, atâta vreme cât prețul a fost consolidat în dolari, iar debitoarea-pârâtă a comunicat reclamantei disponibilitatea cesionării sumei în contul debitului .
Prin urmare, hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și instanțele au aplicat în mod corect dispozițiile legale incidente raportului juridic dedus judecății.
Așa fiind, în temeiul art. 312 C.proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.
| ← Conciliere directă . Termen de convocare. Nerespectare | Recurs. Nulitate. Semnarea de către consilierul juridic → |
|---|
