Excluderea asociatului administrator. Inadmisibilitate în faza lichidării judiciare
| Comentarii |
|
Acţiunea în excluderea asociaţilor dintr-o societate comercială este inadmisibilă în situaţia în care societatea se află în lichidare judiciară, când nu se mai pune problema continuării activităţii societăţii, ci a lichidării bunurilor din patrimoniul acesteia, până la acoperirea creanţelor creditorilor.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, nr. 1207 din 22 Februarie 2005
Reclamantul B.V. a solicitat excluderea pârâtului M.G. din societatea SC M. SRL Oradea și revocarea asociatului exclus din funcția de administrator, ca urmare a prejudiciilor produse societății prin neplata către stat a taxelor și impozitelor datorate și neîncasarea la scadență a sumelor datorate de debitori.
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând excluderea reclamantului din societate, susținând că prejudicierea societății a fost determinată de modul defectuos în care reclamantul a administrat societatea.
Tribunalul Bihor, prin sentința civilă nr. 964 din 15 iunie 2000, a respins acțiunea principală și a admis cererea reconvențională, dispunând excluderea asociatului administrator B.V. din societate, reținând în considerentele hotărârii că reclamantul și-a înființat o nouă societate, iar activitatea sa la SC M. SRL a fost redusă cu intenția de diminuare a beneficiilor acesteia, astfel că s-au înregistrat pierderi potrivit raportului de expertiză dispus în cauză.
Reclamantul B.V. a declarat apel, solicitând schimbarea hotărârii, în sensul respingerii cererii reconvenționale.
Curtea de Apel Oradea, prin decizia nr. 88 din 13 martie 2001, a admis apelul, schimbând în parte sentința fondului în sensul că a respins și cererea reconvențională, înlăturând obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, menținând restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a reținut că ambele părți au avut calitatea de asociați și administratori cu puteri depline și că urmare a debitelor înregistrate de societate, la data de 8 decembrie 1999, prin încheierea judecătorului sindic s-a dispus deschiderea procedurii prevăzute de Legea 64/1995 privind reorganizarea judiciară și falimentul societății și s-a numit un lichidator judiciar, situație în care, asociații nu mai prestează nici o activitate, drepturile lor fiind limitate numai la ceea ce ține de lichidarea societății, astfel că excluderea asociatului în această fază a lichidării apare inadmisibilă.
Pârâtul M.G., invocând ca motive de critică dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ. și susținând în argumentarea criticilor că singurul vinovat de încetarea activității societății este reclamantul, care a deținut unicul specimen de semnătură în bancă, a înființat o societate proprie cu același profil de activitate și s-a opus propunerilor pentru plata datoriilor relativ mici ale societății și luarea unor măsuri concrete în vederea redresării societății.
La termenul din 10 decembrie 2002, petentul M.N. a formulat o cerere de intervenție în favoarea recurentului pârât M.G., susținând că în calitate de creditor al societății aflate în faliment și-a înscris creanța la masa credală, creanță care reprezintă drepturi salariale datorate de societate ca urmare a desfacerii abuzive a contractului său de muncă, desfacere decisă în mod exclusiv de reclamantul B.V.
Mai susține petentul că în prezent, în procedura falimentului s-a dispus antrenarea răspunderii administratorului B.V., măsură care confirmă susținerile recurentului M.G. în interesul căruia a intervenit în prezentul recurs.
Constatând îndeplinite cerințele art. 49 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., înalta Curte de Casație și Justiție a admis în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul M.N.
Examinând criticile formulate numai pe aspectele de nelegalitate a deciziei atacate, potrivit art. 304 C. proc. civ., înalta Curte a respins recursul ca nefondat.
Cei doi asociați, administratori ai SC M. SRL au formulat cereri reciproce de excludere din societate, întemeiate pe dispozițiile art. 217 lit. d) din Legea 31/1990 republicată, potrivit cărora poate fi exclus din societatea cu răspundere limitată asociatul administrator care comite fraudă în dauna societății.
Sancțiunea excluderii astfel cum este reglementată de dispozițiile evocate, are în vedere lipsa de încredere reciprocă și refuzul conlucrării pentru îndeplinirea obiectivelor sociale, cu consecințe vizând blocarea activității organelor sociale și/sau prăbușirea situației patrimoniale a societății.
în cauza de față însă, urmare a scăderii spiritului de afecto societatis, de conlucrare între asociați, la data de 8 decembrie 1999, prin încheierea judecătorului sindic din cadrul Tribunalului Bihor, s-a dispus deschiderea procedurii falimentului societății, ridicarea dreptului debitorului de a-și administra averea și numirea unui lichidator judiciar .
Or, instanța de apel a hotărât în mod legal că asociații administratori nu mai prestează nici o activitate, drepturile lor fiind limitate numai la lichidare, acțiunea de excludere a asociaților fiind inadmisibilă în faza lichidării judiciare când nu se mai pune problema continuării activității societății ci a lichidării bunurilor din patrimoniul debitorului, până la acoperirea creațelor creditorilor.
în ceea ce privește contribuția administratorilor la producerea de fraude în dauna societății, aceasta urmează a fi stabilită în procedura reglementată de Legea nr. 64/1995 modificată, de către judecătorul sindic.
Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul ca nefondat și implicit, cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul M.N., aceasta urmând soarta principalului.
| ← Revizuire. Inadmisibilitate. Hotărâri privind luarea unor... | Conciliere directă . Termen de convocare. Nerespectare → |
|---|
