ICCJ. Decizia nr. 3521/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3521/2005
Dosar nr. 8909/2004
Şedinţa publică din 9 iunie 2005
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Secţia a VI-a comercială a Tribunalului Bucureşti, prin sentinţa comercială nr. 13214 pronunţată la 24 octombrie 2003, a admis în parte acţiunea reclamantei C.G.M.B. – A.F.I., cu sediul în Bucureşti şi a obligat pârâta SC P. SRL cu sediul în Bucureşti, la plata sumei de 172.231.091 lei, reprezentând contravaloarea folosinţei spaţiului din Bucureşti şi a sumei de 90.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Prin aceiaşi hotărâre instanţa a respins ca nefondată cererea de evacuare a pârâtei din spaţiu, pentru motivul că în prezent acesta este folosit de altă societate şi a respins ca nefondată cererea de obligare la plata majorărilor, pentru considerentul că nu există temei contractual sau legal ce ar putea fi invocat.
Apelurile declarate de ambele părţi împotriva sentinţei au fost respinse ca nefondate prin Decizia comercială nr. 220, pronunţată la 18 mai 2004 de către secţia a V-a comercială a Curţii de Apel Bucureşti.
Instanţa de apel a înlăturat susţinerea reclamantei constând în nemotivarea respingerii cererii de obligare a pârâtei la plata T.V.A. şi nici cea de obligare la plata majorărilor de întârziere, în speţă aplicându-se prevederile H.C.M. nr. 860/1773, OGR. nr. 61/2002 şi OGR. nr. 39/2002, precum şi susţinerea pârâtei că suma ce reprezintă contravaloarea lipsei de folosinţă a spaţiului a fost greşit calculată.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamanta criticând-o, conform art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., constând în aceea că reclamanta a realizat o prestare de servicii pentru care este în drept să pretindă T.V.A. şi că majorările legale sunt datorate conform actelor normative menţionate mai sus, care completează acordul părţilor atunci când el nu face referire la ele.
Criticile sunt neîntemeiate.
Instanţele au reţinut corect faptul că reclamanta şi pârâta nu sunt legate prin raporturi contractuale, reclamanta închiriind spaţiul în litigiu SC C. SA, care s-a asociat cu SC A.I.E. SRL, aducând în asociere spaţiul comercial, iar aceasta din urmă, la rându-i, asociindu-se cu pârâta pentru desfăşurarea activităţilor comerciale în spaţiul în litigiu.
Deci, instanţele au reţinut corect că între părţi nu există raporturi contractuale directe, că reclamanta nu a efectuat nici-o prestare de servicii în folosul pârâtei şi că aceasta nu datorează T.V.A. reclamantei pentru servicii prestate.
Contractul încheiat de reclamantă cu SC C. SA, nu conţine nici o clauză prin care să se interzică subînchirierea sau aducerea spaţiului ca aport în asociere.
Temeiul obligării pârâtei la plata contravalorii folosinţei spaţiului, este cu totul altul decât cel al convenţiei dintre părţi.
Absenţa unor raporturi de prestări de servicii între reclamantă şi pârâtă, face ca să nu se aplice în speţă actele normative invocate, aşa încât criticile formulate de recurentă sunt neîntemeiate.
Pentru considerentele de mai sus, recursul declarat de reclamantă urmează a fi respins ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta de C.G.M.B. - A.F.I., împotriva deciziei nr. 220 din 18 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 9 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3513/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3528/2005. Comercial → |
|---|
