ICCJ. Decizia nr. 3506/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3506/2005
Dosar nr. 3499/2004
Şedinţa publică din 9 iunie 2005
Examinând actele dosarului constată următoarele:
La 15 noiembrie 2001 SC R.L. SRL, cu sediul în Odorheiul Secuiesc, a chemat în judecată SC R. SRL, cu sediul în Vlăhiţa, solicitând a se pronunţa rezoluţiunea contractului de vindere cumpărare încheiat sub semnătură privată, din 14 iunie 1960 şi având ca obiect bunuri mobile şi imobile, acestea din urmă constând în clădiri şi două terenuri, rezoluţiunea contractului de vânzare cumpărare, autentic, din 11 septembrie 2000 având ca obiect teren şi construcţii edificate pe acesta, rezoluţiunea actului adiţional la cele două contracte, încheiat la 13 decembrie 2000, cu repunerea părţilor în situaţia anterioară, pârâta urmând a restitui cei 14.000 dolari S.U.A. încasaţi şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
La 4 ianuarie 2002, pârâta depune o cerere reconvenţională prin care solicită a se constata îndeplinite în favoarea ei a condiţiei rezolutorii stipulară în contractul de vindere cumpărare autentic, rezoluţiunea contractului în baza acesteia şi obligarea reclamantei la 62.000.000 lei, reprezentând T.V.A. plătit pentru avansul de 14.000 dolari S.U.A., cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată efectuate.
În urma probelor administrate, Tribunalul Harghita, prin sentinţa civilă nr. 1466, pronunţată la 17 septembrie 2003, a admis în parte acţiunea reclamantei, a dispus rezoluţiunea celor două acte de vindere - cumpărare şi a actului adiţional la acestea şi a obligat pârâta la 15.410.000 lei cheltuieli de judecată.
Prin aceiaşi sentinţă s-a respins cererea de repunere în situaţia anterioară prin restituirea de către pârâtă a avansului de 14.000 dolari S.U.A. încasat, ca şi cererea reconvenţională formulată de pârâtă.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că între cele două contracte de vindere-cumpărare există diferenţe cu privire la suprafeţele de teren ce se vând şi la cărţile funciare menţionate.
Este cert că pârâta vânzătoare a primit sub formă de avans 14.000 dolari S.U.A. şi că până la 9 decembrie 2000, reclamanta trebuia să primească diferenţe de preţ de la pârâtă, urmând ca tot până la această dată să-i predea actele necesare intabulării terenului.
Nici una din părţi nu şi-a îndeplinit obligaţia ce-i revenea, lucru nerealizat nici în încercarea de conciliere din anul 2001, aşa încât se constată a fi întrunite condiţiile pentru rezoluţionarea convenţiilor.
Cu privire la suma de 14.000 dolari S.U.A., ea nu este restituibilă, aşa fiind stipulat în convenţiile încheiate, considerată a fi suma datorată pentru folosirea lucrurilor.
Pe lângă culpa evidentă a pârâtei, convenţiile nu cuprind nici o sancţiune cu privire la plata T.V.A.
Apelurile declarate de ambele părţi au fost respinse ca nefondate de către secţia comercială şi de contencios administrativ a Curţii de Apel Târgu-Mureş.
Instanţa de apel a înlăturat criticile reclamantei constând în greşita neobligare la restituirea avansului de 14.000 dolari S.U.A., partea adversă neefectuând nici o prestaţie pentru a se justifica reţinerea sumei, cât şi pârâtei constând în faptul că rezoluţiunea contractului este consecinţa culpei reclamantei, care trebuia să fie obligată la plata sumei pretinsă prin cererea reconvenţională.
Ambele părţi au declarat recurs împotriva hotărârii pronunţată în apel.
Reclamanta, întemeindu-şi recursul pe prevederile art. 304 pct. 7, 8 şi 10 C. proc. civ., a criticat-o pentru nemotivarea măsurii nerestituirii avansului de 14.000 dolari S.U.A. plătit, pentru greşita considerare ca arvună a acestei sume ce trebuia restituită ca efect al culpei pârâtei în rezoluţionarea contractelor şi pentru nepronunţarea asupra faptului că neplata integrală a preţului este urmarea nepunerii la dispoziţie a documentaţiei necesare înregistrării la cartea funciară.
Pârâta, întemeindu-şi recursul pe prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., critică Decizia pentru nemotivarea măsurii respingerii cererii reconvenţionale pe care a formulat-o.
Criticile sunt nefondate.
În contract, suma de 14.000 dolari S.U.A. este definită ca avans /arvună, în ambele convenţii existând clauza nerestituirii ei în caz de nerespectare a obligaţiilor asumate.
Nici una din părţi nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale asumate, prima instanţă, invocând art. 1312 C. civ., a stabilit ordinea executării obligaţiilor în defavoarea vânzătorului, fără însă ca aceasta să aibă vreo influenţă în raport de prevederile exprese şi clare ale contractelor.
Decizia se pronunţă asupra apelului declarat de pârâtă, atât în considerente, cât şi în dispozitiv, considerând că arvuna reprezintă costul folosirii terenului, serviciu pentru care se datorează T.V.A., fapt menţionat şi în cererea reconvenţională în care se afirmă că obligaţia s-a dispus în cadrul unui proces penal.
Aşa fiind, recursurile declarate în cauză urmează a fi respinse ca nefondate, conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC R.L. SRL şi pârâta SC R. SRL Vlahiţa, împotriva deciziei nr. 18/ A din 29 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2772/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3510/2005. Comercial → |
|---|
