ICCJ. Decizia nr. 3756/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3756/2005
Dosar nr. 795/2005
Şedinţa publică din 20 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC M. SRL Blaj, a chemat în judecată pe pârâta SC A.C. SA Blaj, solicitând ca prin sentinţă judecătorească să se constate că a achitat în întregime preţul de vânzare-cumpărare al imobilului M.Î.G. situat în Blaj, conform contractului de leasing imobiliar prin novaţie, cu clauză fermă de vânzare-cumpărare, să fie obligată pârâta să încheie contract de vânzare-cumpărare al imobilului, preţul fiind integral achitat sub sancţiunea daunelor comunicatorii de 500.000 lei pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data pronunţării sentinţei ţi până la încheierea contractului în formă autentică.
În motivarea cererii arată că prin contractul de leasing imobiliar cu clauză fermă de vânzare încheiat între SC A.C. SA Blaj în calitate de locator şi SC M. SRL Blaj în calitate de utilizator, s-a transmis dreptul de folosinţă şi posesie asupra imobilului cu clauză fermă de cumpărare la sfârşitul termenului de patru ani prevăzut pentru utilizare contra unei redevenţe lunare şi asigurării marjei de profit.
Reclamanta reconvenţională SC A.C. SA a solicitat obligarea pârâtei reconvenţionale la plata sumei de 300.326.634 lei, reprezentând contravaloarea indicelui de inflaţie la preţul contractului şi obligarea pârâtei reconvenţionale la plata cheltuielilor de judecată.
Cererea reconvenţională a fost precizată, prin care s-a solicitat evacuarea pârâtei reconvenţionale din imobilul M.Î.G.
În cauză s-au efectuat o expertiză contabilă şi o expertiză în construcţii.
Prin sentinţa nr. 199 din 14 iunie 2004, Tribunalul Alba admis cererea de chemare în judecată, a constatat că reclamanta SC M. SRL Blaj, a achitat în întregime preţul de vânare cumpărare al imobilului, conform contractului de leasing imobiliar prin novaţie, cu clauză fermă de vânzare, a obligat pe pârâtă să încheiere contractul de vânzare-cumpărare al imobilului, să plătească în favoarea reclamantei daune cominatorii de 500.000 lei pe zi de întârziere şi îndeplinirea obligaţiei de a încheia contract de vânzare-cumpărare al imobilului şi a respins cererea reconvenţională formulată de SC A.C. SA Blaj.
Instanţa a reţinut că de la început a existat convenţia părţilor ca acest contract să se transforme în contract de vânzare-cumpărare, plăţile lunare efectuate nu au materia unei plăţi a folosinţei, a unei prezumtive chirii ci reprezintă rate lunare ale preţului imobilului achitate conform convenţiei părţilor, părţile nu au stabilit chiria lunară ci au împărţit de comun acord preţul, eşalonând plata acestuia în timp pe durata a 48 de rate lunare, iar reclamanta nu a restituit un împrumut locatorului ci a achitat rate din preţ, anticipat.
Solicitarea pârâtei de a se reactualiza soldul rămas de achitat lunar este nelegală câtă vreme prin contract s-a stabilit în valoare absolută suma ce trebuia achitată lunar, iar reclamanta a achitat la data de 22 aprilie 2003, nu doar o ultimă redevenţă de 9.341.592 lei ci o sumă mai mare de 291.019.983 lei, conform cererii locatorului.
În ceea ce priveşte cererea reconvenţională s-a reţinut că nu se poate dispune evacuarea deoarece reclamanta şi-a îndeplinit obligaţia de plată a redevenţelor lunare şi înainte de expirarea termenului pentru care a fost încheiat contractul, reclamanta şi-a exprimat în scris opţiunea de a cumpăra imobilul şi de a respecta contactul de leasing imobiliar care cuprindea clauza fermă de vânzare-cumpărare a imobilului.
Pârâta SC A.C. SA Blaj şi reclamanta au declarat apel împotriva sentinţei nr. 199 din 14 iunie 2004 a Tribunalului Alba.
Pârâta a declarat apel şi împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale, pronunţată în dosarul nr. 4013/2003 la data de 9 august 2004.
În apelul său, reclamanta a solicitat modificarea sentinţei cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată solicitând acordarea în întregime a cheltuielilor de judecată dovedite pentru suma de 42.380.000 lei şi completarea dispozitivului referitor la preţul de vânzare-cumpărare al imobilului precum şi la valoarea reală achitată, astfel cum a solicitat prin precizarea de acţiune.
Prin apel, pârâta a solicitat schimbarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii principale şi admiterea acţiunii reconvenţionale şi desfiinţarea încheierii prin care s-a admis cererea reclamantei de îndreptarea erorii materiale.
SC A.C. SA Blaj a susţinut că sentinţa primei instanţe este nelegală şi netemeinică, deoarece nu s-au respectat clauzele contractului de leasing încheiat de părţi care prevăd că după expirarea contractului trebuie calculată ultima redevenţă potrivit căreia rata inflaţiei în decursul celor patru ani, astfel că reclamanta mai trebuie să achite pe lângă ce s-a plătit suma de 208.506.691 lei şi numai după achitarea acestei sume se putea încheia contractul de vânzare-cumpărare.
Pârâta a mai arătat că reclamanta a achitat efectiv până la data de 22 aprilie 2003 suma de 670.000.000 lei şi nu 720.000.000 lei cum a reţinut prima instanţă sau 1.006.205.890 lei stabilită greşit prin încheierea de îndreptarea erorii materiale deoarece în speţă nu interesează valoarea de circulaţie a imobilului ci rata de inflaţie care stabileşte ultima redevenţă.
Prin Decizia nr. 312 din 10 decembrie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia au fost respinse apelurile declarate împotriva sentinţei nr. 199 din 14 aprilie 2004 a Tribunalului Alba şi apelul declarat împotriva încheierii de îndreptare eroare materială.
Curtea de apel a reţinut că apelul reclamantei a rămas fără obiect faţă de încheierea de îndreptare eroare materială.
În ceea ce priveşte apelurile pârâtei, s-a reţinut că la încheierea de îndreptare eroare materială, instanţa de fond, corect a admis cererea reclamantei cu privire la îndreptarea erorii materiale şi lămurirea dispozitivului sentinţei, iar pentru apelul declarat împotriva sentinţei nr. 199/2004, corect s-a stabilit că reclamanta nu mai datorează pârâtei nici o sumă de bani în baza contractului de leasing şi ca urmare este îndreptăţită să ceară obligarea pârâtei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
Faţă de clauzele contractului de leasing nu se impunea actualizarea sumei achitate până la 22 aprilie 2003, deoarece faţă de clauzele contractului de leasing, interesa care este ultima rată a redevenţei actualizată cu indicele de inflaţie.
Împotriva deciziei nr. 312 din 10 decembrie 2004, a Curţii de Apel Alba Iulia a declarat recurs pârâta, solicitând casarea hotărârii în temeiul art. 304 pct. 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
În motivarea recursului SC A.C. SA Blaj, a susţinut că instanţa a schimbat natura şi înţelesul vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecăţii, a reţinut că intimata nu mai datorează nimic recurentei şi prin urmare este îndreptăţită la încheierea contractului de vânzare cumpărare, instanţa nu s-a pronunţat asupra completării la raportul de expertiză dispusă în cauză în cauză şi în care este reflectat modul de calcul al valorii reziduale necesară a mai fi achitată de către intimată în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
De asemenea, hotărârea este nelegală deoarece motivele pe care se sprijină sunt contradictorii, s-au ignorat clauzele contractuale, probele existente la dosar, pentru spaţiul în litigiu s-a plătit suma de 1.006.205.850 lei, iar preţul era de 720.000.000 lei.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: critica vizează cuantumul ultimei redevenţe, asupra căreia instanţa s-a pronunţat, iar celelalte motive invocate sunt de netemeinicie, astfel că, faţă de prevederile art. 304 C. proc. civ., vizează motive de nelegalitate, nu se vor analiza.
În concluzie, recursul declarat în cauză este nefondat şi urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC A.C. SA Blaj, împotriva deciziei nr. 312 din 10 decembrie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi contencios administrativ, ca nefondat.
Obligă recurenta la 26.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 20 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3645/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3837/2005. Comercial → |
|---|
