ICCJ. Decizia nr. 3860/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.3860/2005
Dosar nr. 352/2005
Şedinţa publică din 23 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 15 februarie 2001, reclamanţii SC C.C.C.F. SA Bucureşti şi sucursala G.Ş.D.P. Cluj, au chemat în judecată SC A. SA Cluj şi SC E. SA Cluj, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză, instanţa de judecată să dispună obligarea pârâtelor să respecte servitutea naturală de vedere şi să nu tulbure folosinţa paşnică a imobilului S.A., proprietatea reclamanţilor, prin edificarea de construcţii care nu permit iluminarea şi ventilaţia naturală a imobilului.
Totodată, reclamanţii au solicitat ca pârâţii să fie obligaţi la desfiinţarea construcţiilor existente, prin extinderea şi supraetajarea H.A.M., sau să încuviinţeze desfiinţarea acestor construcţii pe cheltuiala pârâţilor.
În motivarea cererii reclamanţii au arătat că pârâţii au început, în ianuarie 2001, lucrări de supraetajare a halei menţionate.
Această construcţie, odată edificată, îngrădeşte servitutea de vedere a reclamanţilor, impunându-se iluminarea şi ventilarea artificială a birourilor situate spre hală, pe toată durata zilei.
Totodată, construcţia menţionată va produce reclamanţilor şi alte daune, cu referire la majorarea cheltuielilor cu iluminatul şi ventilaţia, precum şi cu privire la condiţiile de muncă ale personalului.
Ulterior, acestea au mai invocat şi scăderea valorii de circulaţie a imobilului, din motivele arătate şi au solicitat dezdăunarea, prin obligarea pârâţilor la plata sumei de 50.000.000 lei.
Pârâtele au formulat cerere reconvenţională, solicitând obligarea reclamantelor la obturarea ferestrelor de vedere deschise spre proprietatea acestora.
Prin întâmpinare au solicitat respingerea acţiunii, arătând că lucrările de supraetajare s-au efectuat în temeiul autorizaţiei legal emise.
În urma efectuării expertizei, reclamantele şi-au precizat pretenţia la 1.592.687.793 lei, reprezentând scăderea valorii de circulaţie a imobilului.
Prin sentinţa nr. 8627 din 8 octombrie 2003, Judecătoria Cluj-Napoca, a respins cererea modificată, a luat act că reclamanta SC C.C.C.F. SA Bucureşti, a renunţat la judecarea capătului de cerere privind demolarea construcţiei şi că ambele reclamante au renunţat la judecarea cererii reconvenţionale.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii delictuale, reclamantele neprobând nici o culpă a pârâţilor, care au edificat construcţia în baza autorizaţiei de construire, la rându-i eliberată în baza planului de urbanism.
Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, prin Decizia nr. 1967/A/2004 din 10 septembrie 2004, a admis apelul declarat de reclamantele menţionate împotriva hotărârii primei instanţe şi a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că a admis acţiunea precizată şi a obligat pârâta SC A. SA Cluj Napoca să plătească 1.592.687.793 lei, reclamantei SC C.C.C.F. SA, reprezentând diminuarea valorii de circulaţie a imobilului proprietatea acesteia, precum şi 1.955.944 lei reprezentând despăgubiri periodice lunare, începând cu data de 12 iunie 2002, pe toată durata construcţiei edificate de SC E. SRL Cluj.
Prin aceeaşi decizie, acţiunea faţă de pârâta II a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că pârâta nu a respectat distanţa de 160 cm dintre construcţii, stabilită prin autorizaţie, aşa că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale.
Pentru stabilirea cuantumului valoric al daunelor reclamate, instanţa de apel a avut în vedere raportul de expertiză, necontestat de părţi sub acest aspect.
Împotriva acestei din urmă hotărâri pârâţii SC A. şi SC E. SRL au declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
S-a susţinut că supraetajarea clădirii a fost realizată în temeiul autorizaţiei de construire, necontestată de reclamante şi că nu s-a făcut dovada nerespectării distanţei dintre cele două proprietăţi, din culpa pârâtelor.
În concluzie, pârâtele au solicitat admiterea recursului şi modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii apelului declarat de reclamante împotriva hotărârii primei instanţe.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 998 C. civ., răspunderea civilă delictuală intervine atunci când prin fapta păgubitoare se încalcă o obligaţie prevăzută de lege.
În cauză se invocă o răspundere civilă delictuală directă a pârâtelor care, în toate cazurile este una subiectivă, întemeiată pe culpa celui chemat să răspundă.
În cauză edificarea construcţiei a avut loc în baza autorizaţiei de construire emisă în baza legii şi, ca atare, nici nu s-a solicitat anularea acesteia.
Prin procesul verbal de inspecţie din 10 octombrie 2002, I.S.C. – I.T.C. (dosarul de fond) confirmă executarea lucrărilor conform avizelor.
Nu s-a putut stabili nici prin acest proces verbal, nici prin expertiza efectuată în cauză că nerespectarea distanţei de 160 cm dintre construcţii se datorează pârâtelor, prin schimbarea amplasamentului.
De altfel, edificatele privesc supraetajarea halei existente şi, neputându-se stabili hotarul dintre cele două proprietăţi, nu se poate stabili nici care dintre proprietarii iniţiali au orientat construcţiile mai aproape de hotar.
Ca atare, nefiind îndeplinite, cumulativ, condiţiile răspunderii civile delictuale, cu referire la fapta ilicită şi vinovăţie, în mod greşit instanţa de control s-a pronunţat în sensul angajării răspunderii delictuale a pârâtelor, Decizia dată în cauză fiind supusă cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de recurente.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va admite recursul şi va modifica Decizia atacată, în sensul că va respinge apelul declarat de reclamante împotriva hotărârii primei instanţe, pe care o va menţine.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtele SC A. SA Cluj Napoca şi SC E. SRL, împotriva deciziei civile nr. 1967/ A din 10 septembrie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, pe care o modifică în sensul că respinge apelul declarat de reclamanta SC C.C.C.F. SA Bucureşti, filiala D.P. Cluj, împotriva sentinţei civile nr. 8627 din 8 octombrie 2003 a Judecătoriei Cluj Napoca. Obligă pe intimata SC C.C.C.F. SA Bucureşti, filiala D.P. Cluj la 61.474.377 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 23 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3837/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4034/2005. Comercial → |
|---|
